Scurt istoric al schimbului de agenti secreti Istoria serviciilor secrete si a spionajului a fascinat întotdeauna oamenii. Unii devin pasionati de domeniul informatiilor (intelligence-ului) si chiar devin profesionisti în zona operativa (culegere de informatii), în timp ce altii opteaza pentru munca de birou (analiza si sinteza). Altii scriu despre istoria si tehnologia „razboiului tacutˮ sau ramân simpli cititori. Înca din perioada adolescentei, beletristica si istoria spionajului, relatiile dintre politica si servicii secrete mi-au ocupat timpul liber si câteva rafturi din biblioteca persoanala. Articolul din aceasta saptamâna reprezinta o „bresaˮ în publicistica cu care v-am obisnuit, care abunda în cifre si analize statistice pe tot felul de teme sociale, demografice, economice, de politici publice. Asadar, sa trecem la o poveste cu final fericit despre „baietii cu ochi albastriˮ care au facut istorie în spionajul mondial. În lucrarile dedicate serviciilor secrete sunt mentionate câteva cazuri de schimburi de spioni considerate ca fiind clasice. În ordine cronologica, primul caz este „Abel/ Powers Exchange” petrecut în 1962. La 10 februarie 1962, dupa cinci ani de închisoare în Statele Unite, unul dintre cei mai celebri spioni sovietici, Vilyam Genrikhovich Fisher, alias Rudolf Ivanovici Abel, este schimbat cu americanul Francis Gary Powers, pilotul unui avion-spion U-2 doborât de o racheta sovietica în 1960, în cursul unui zbor de recunoastere deasupra URSS. Acest schimb se efectueaza pe podul Glienicker, celebrul „pod al spionilorˮ ce separa zona americana a Berlinului de vest de orasul est-german Potsdam în epoca postbelica. Nascut în Germania, Fischer/ Abel a mers în URSS în 1920, pentru a intra sapte ani mai târziu în serviciile de informatii (NKVD, precursorul KGB). Trimis la New York în 1948, el strânge din umbra documente confidentiale despre securitatea americana, trecând drept fotograf. Arestat în 1957, Rudolf Abel este condamnat la 30 de ani de închisoare pentru spionaj. Din ancheta si perchezitiile efectuate la domiciliul lui Abel au rezultat ca acesta avea patru adjuncti, fiecare dintre acestia coordonând câte o retea proprie de agenti. Informatiile culese de spionul sovietic prin intermendiul agenturii sale erau transmise la Moscova direct printr-o instalatie radio montata pe acoperisul locuintei sale. Pilotul american al avionului U-2 capturat de sovietici nu era un agent secret în adevaratul sens al cuvântului, ci pilota un avion construit special pentru a culege informatii prin fotografiere. Cu toate acestea, istoria a consemnat faptul ca aviatorul american opera în mod clandestin deasupra teritoriului URSS, un stat considerat principalul inamic al SUA. Pe acelasi pod al spionilor, în 1964, are loc al doilea schimb de agenti secreti efectuat de protagonistii razboiului rece: Konon Trofimovich Molody, cunoscut în Vestul Europei sub numele de Gordon Arnold Lonsdale, a fost schimbat cu ofiterul de informatii britanic Greville Maynard Wynne, „legatura” colonelului GRU Oleg Penkovsky cu MI6. Lonsdale a operat ca agent de informatii (rezident ilegal) în Anglia si a coordonat reteaua numita „Portland Spy Ring”. Din „cercul sau de spioni” mai faceau parte Harry Houghton, Ethel Gee, Morris si Lona Cohen. Lonsdale era interesat de procurarea unor documente clasificate (stocate pe filme si fotografii) privind specificatiile tehnice ale primului submarian nuclear britanic, precum si ale altor echipamente militare. Agentul sovietic a fost schimbat pe podul Glienicker cu britanicul Greville Wynne, ofiterul de legatura al lui Oleg Penkovsky a carui activitate de informatii în favoarea CIA si MI6 este arhicunoscuta. O afacere similara s-a consumat la 11 februarie 1986, tot pe podul Glienicker. Dupa noua ani de detentie, disidentul sovietic Anatoly Sharansky este eliberat de URSS în cadrul unui important troc Est-Vest. Inculpat pentru spionaj în favoarea SUA, acuzatie pe care a dezmintit-o permanent, matematicianul care lupta pentru dreptul la emigrare pentru disidentii evrei, a fost arestat la 15 martie 1977 si condamnat la 13 ani de închisoare, dintre care noua i-a efectuat într-un lagar. O vasta campanie internationala a avut loc în favoarea eliberarii sale. Schimburile de disidenti sovietici încarcerati cu agenti secreti capturati din Vest erau destul de rare în epoca. Un alt schimb celebru de agenti secreti a avut loc în data de 29 septembrie 1986, când agentia Tass a anuntat expulzarea jurnalistului american Nicholas Daniloff, arestat cu o luna înainte pentru spionaj. În ziua urmatoare, Gennadi Zakharov, functionar sovietic al ONU, primeste ordinul de a parasi Statele Unite în 24 de ore, dupa ce a comparut timp de cinci minute în fata unui tribunal newyorkez. Zakharov a fost arestat la 23 august 1986 de FBI în metroul din New York, în timp ce primea documente militare. Moscova a replicat la 30 august, arestându-l pe Daniloff. Acest caz a declansat o adevarata criza între Washington si Moscova, care s-a soldat cu o serie de expulzari de diplomati de o parte si de cealalta. Cel mai mare schimb de agenti secreti de la sfârsitul razboiului rece a fost efectuat în data de 9 iulie 2010, la Viena. Acest schimb de asa-zisi „spioni” contrasteaza cu tot ceea ce s-a petrecut în timpul razboiului rece. În mod surprinzator, schimbul celor zece agenti arestati de FBI contra unui numar de patru spioni din Federatia Rusa a fost efectuat într-o atmosfera relaxata din punct de vedere diplomatic, lipsita de încarcatura emotionala, sobrietatea, discretia si chiar dramatismul cazurilor prezentate anterior. Arestarea „spionilor rusi”, monitorizati de FBI din 2001, a avut loc la putin timp de la vizita presedintelui rus Dmitri Medvedev la omologul sau american Barak Obama. Cei zece agenti rusi au pledat „vinovatˮ la acuzatia de „complot pentru a actiona ca un agent neînregistrat pentru o tara strainaˮ. Dupa eliberarea prizonierilor, americanii au declarat ca încarcerarea celor zece nu ar fi adus niciun beneficiu tarii, iar prin acest gest au putut fi eliberate persoane care aveau sentinte mari în Rusia, unii dintre ei cu o stare de sanatate precara. La rândul sau, Ministerul de Externe rus a facut o declaratie prin care arata ca schimbul dintre Serviciile de Informatii Externe rusesti si CIA a fost facut „în contextul îmbunatatirii legaturilor dintre SUA si Rusiaˮ. Unul dintre spionii rusi retinuti de FBI, Anna Chapman (28 de ani, antreprenoare), a fost prezentata de o parte a media ca o reîncarnare a Margarethei Geertruida Zelle -Macleod – Mata Hari. În contra-partida, Rusia a fost de acord sa îi elibereze pe cei patru agenti în solda americanilor, care au putut pleca, împreuna cu familiile, în SUA. Ei se numesc Aleksander Zaporojski, Ghennadi Vasilenko, Sergei Skripal si Igor Sutiaghin. Acesta din urma, specialist rus pentru controlul armamentului si arme nucleare, a primit 15 ani de închisoare în aprilie 2004, pentru ca a transmis secrete de stat serviciilor de informatii americane. Serghei Skripal, un fost colonel rus, a fost condamnat în 2006 la 13 ani de închisoare pentru spionaj în favoarea Marii Britanii. El ar fi transmis informatii despre zece dintre fostii sai colegi care actionau sub acoperire în Marea Britanie, în special despre locurile lor secrete de întâlnire, adrese si parole. Ghennadi Vasilenko este un fost agent KGB arestat în 1998. Aleksandr Zaporojski, fost colonel în serviciile ruse de informatii, a fost condamnat în 2003 la 18 ani de detentie pentru spionaj în favoarea SUA. Schimbul de agenti secreti petrecut în iulie 2010 pe aeroportul din Viena are toate ingredientele unui film realizat în studiourile de la Hollywood. O parte a media si a comentatorilor mai mult sau mai putin avizati au tratat acest „eveniment” ca pe un divertisment cotidian. Altii considera ca schimbul de la Viena a fost o perdea de fum menita sa distraga atentia de la aspecte mult mai importante privind relatiile diplomatice si cooperarea în materie de intelligence dintre SUA si Federatia Rusa. Ramâne de vazut ce schimburi de spioni va mai consemna istoria dupa razboiul Rusiei agresoare în Ucrainei. Din fotoliile noastre caldute, sub „umbrela NATOˮ, urmarim pe ecranele TV schimbul de ostatici dintre Israel si teroristii Hamas. În tot acest timp, profesionistii lumii informatiilor si diplomatii lucreaza de zor pentru ameliorarea unor conflicte ce prezinta riscul regionalizarii sau chiar al internationalizarii. Uneori, partea nevazuta a politicii internationale, formata din intelligence si diplomatia secreta, decide totul. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
