Am intalnit in ultima vreme mai multe luari de pozitie care atribuiau „intelectualilor” vina pentru ascensiunea extremei drepte. Care intelectuali? M-am intrebat adeseori cum se explica atractia, daca nu chiar fascinatia pe care o exercita unele persoane, mai ales in zona politicului, desi in mod normal ele ar trebui sa starneasca ori rasul, ori o reactie de respingere. Istoria ne ofera nenumarate exemple, s-au scris o sumedenie de carti ce au incercat sa analizeze fenomenul. Hitler electriza masele si, vazand astazi imagini filmate, constatam ca era un ins cu o infatisare caraghioasa, gesticuland spasmodic si tipand isteric. Stalin a domnit prin teroare, de acord, dar era de-a dreptul divinizat, si nu numai de sovietici. Ceausescu, un balbait ignorant, era socotit de multi un mare orator si un patriot adevarat. Ce „har” putea avea Zelea Codreanu de a sucit mintile atator tineri in interbelic? Spun banalitati, stiu, insa semnele de intrebare raman, iar chestiunea se pune si astazi, cand asistam, cu stupoare, la ofensiva agresiva a unui partid a carui retorica imbina teme legionare cu nationalismul ceausist. Cultivat insistent de Antena 3 si de RomaniaTV, liderul partidului, George Simion, este el insusi o enigma. L-am vazut in mai multe randuri cum mergea, pe culoarele parlamentului, in spatele unor colegi de la alte partide, ii ingana si ii stramba, asa cum fac in recreatie niste elevi saraci cu duhul. Acest comportament descalificant e in ton cu scalambaielile patologice ale Dianei Sosoaca. Si totusi… Despre Sosoaca multi afirma ca e „femeie desteapta” si ca „le zice bine”, Simion isi permite sa faca practic orice, fara sa se teama de eventuale consecinte. Ceea ce s-a intamplat la primaria din Timisoara e incredibil, dar iata ca acel sinistru episod a fost repede uitat. Discursul lui Simion si al celorlalti de la AUR este impanat cu cuvinte precum „neam”, tara”, popor” etc. si cu clisee nationaliste. Au reusit, astfel, sa confiste patriotismul si sa-i amageasca pe creduli. Profita, in acelasi timp, de nivelul lamentabil al vietii politice, de scandalurile de coruptie care nu se mai termina, de complicitatea anumitor televiziuni bucuroase ca fac „audienta”. Pasivitatea autoritatilor ii incurajeaza, pretind ca „poporul” e alaturi de ei. Avem a face, in fapt, cu o nebuloasa nationalista, AUR fiind partea ei cea mai vizibila. Ma intreb cata lume stie de existenta asociatiei numita „Miscarea pamantul stramosesc”, condusa de Calin Georgescu, cel pe care extrema dreapta il vrea candidat la presedintie. In acest caz, filiera legionara este afisata ostentativ intrucat „Pamantul stramosesc” a fost o revista a Garzii de fier. Si presedintele asociatiei, Calin Georgescu, si vicepresedintele ei, Ovidiu Hurduzeu, au trait, au studiat ori au lucrat in Occident ceea ce nu-i impiedica sa fie antiamericani si antiUE. Acolo gasim ideologia, pe cand Simion si ai lui asigura, ca sa zic asa, interfata cu publicul. Trebuie numaidecat amintit rolul pe care il joaca in raspandirea acestor idei o serie de istorici sau pseudo-istorici de genul lui Cristian Troncota si Alexandru Mihai Stoenescu, si ei cultivati insistent de televiziunile amintite mai inainte. Am intalnit in ultima vreme mai multe luari de pozitie care atribuiau „intelectualilor” vina pentru ascensiunea extremei drepte. Care intelectuali? A arunca anatema fara discernamant, precum Ponta cand il numea pe Mircea Mihaies „fascist”, e o aberatie. Priza la public are Dan Puric, al carui delir nationalist face sali pline. In orasele si comunele patriei sunt o multime de alti Danpurici fara anvergura, dar gata oricand sa tina un discurs sforaitor, sa exalte virtutile „neamului”, sa-i bestelesca pe strainii care ne fura bogatiile. In ce priveste nationalismul ceausist, stam bine: televiziunile au grija sa programeze incontinuu filme cu ilegalisti sau superproductii din mobilizatoarea Epopee Nationala. Daca tot avem acum o extrema dreapta, ar fi bine sa nu repetam greselile altor tari, greselile Frantei spre exemplu. Paralizati de teama ca vor face jocul Frontului National (devenit acum Uniunea Nationala), politicienii francezi au ocolit subiectele fierbinti, temele incomode, acceptand sa inchida ochii in fata unor probleme sociale si etnice reale. Nu intamplator votantii extremei drepte provin acolo si din randurile fostei „clase muncitoare” care inainte vota cu partidul comunist. Imigratia, insecuritatea, islamo-stangismul nu sunt fantasme ale lui Le Pen si Zemmour, iar strategia „batistei pe tambal”, ca sa folosesc o vorba neaosa, se poate dovedi sinucigasa. In urma cu mai bine de trei decenii un important lider socialist, Laurent Fabius, spunea ca „Frontul National ridica intrebari corecte numai ca da raspunsuri gresite”. Iar celelalte partide, am putea adauga, se fereau sa dea un raspuns. Toti cei care doresc, la noi si oriunde altundeva, un regim liberal si democratic ar trebui sa tina seama de acest avertisment. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
