Duritatea de limbaj, libertatea indecenta în apreciere sunt arme politice, dar nu pot fi folosite împotriva unor persoane care nu fac politica. Chiar si în retorica electorala o asemenea exprimare este de obicei apanajul unor extremisti. Faptul ca primarul Iasului le foloseste este un derapaj care trebuie sanctionat. Într-o conferinta de presa de o ora, tinuta de primar miercuri, la palatul Roznovanu, acesta s-a dezlantuit la adresa secretarei consiliului local, Denisa Ionascu. A iesit la iveala astfel ca o scrisoare recenta, prin care Mihai Chirica cerea Asociatiei muncipiilor din România sustinerea unui proiect de lege prin care secretarii sa fie legati de mandatul primarului, avea la baza acest conflict rabufnit acum. În actuala legislatie, secretarul are un statut paralel primarului, el verificând legalitatea actelor emise de primarie, fara sa fie subordonat edilului. Astfel, teoretic, functia de verificare a legalitatii nu este subordonata intereselor primarului. Faptul ca un conflict personal îl poate determina pe primar sa ceara schimbarea legislatiei si a statutului tuturor secretarilor din România este un pic bizar. Seamana cu acele povesti în care sotul încornorat da foc la casa, pierzând astfel si femeia, si averea. Nu este o solutie sanatoasa, iar demersul primarului este astfel îngrijorator. Nu este de mirare ca reactia secretarilor din întreaga tara a fost pe masura, iar miercuri, spasit cum nu-i este în fire, edilul Iasului si-a cerut scuze si a retras scrisoarea în cauza. Iesirile din ultima vreme ale primarului Chirica sunt în acelasi registru. În noaptea dintre ani, el a postat câteva reflectii despre viata si profesie. Desi într-o oarecare masura un bilant anual mai putin formal este binevenit, postarea lui Mihai Chirica a fost neobisnuita. În aceasta, el i-a catalogat pe ziaristi într-un registru care parea a fi scapat cu totul de sub controlul ratiunii. Astfel, unul dintre acestia ar fi betiv cu acte, altul ar fi drogat cu acte, un altul ar fi ceva din amândoua, tot cu acte, si asa mai departe. Este greu de imaginat ce ar putea avea toate acestea cu un bilant profesional al primarului. Duritatea de limbaj, libertatea indecenta în apreciere sunt arme politice, dar nu pot fi folosite împotriva unor persoane care nu fac politica. Chiar si în retorica electorala o asemenea exprimare este de obicei apanajul unor extremisti. Faptul ca primarul Iasului le foloseste este un derapaj care trebuie sanctionat. În conferinta de miercuri, pe lânga invocarea unor dispute profesionale cu doamna Ionascu, Mihai Chirica a sarit iarasi calul si a lovit, cum se spune, sub centura. A spus de anumite poze care circula prin tara, despre nu stiu ce barbat si ce femeie, care cui i-a facut nu stiu ce lucruri deocheate, dar pe care el nu le baga în seama. A mai spus ca el nu se baga în patul nimanui, dar a sugerat clar ca sunt lucruri necurate de natura pasionala. A mai spus ca pe el are cine sa-l iubeasca si ca nu cauta amorul vreunei secretare. Pare a fi cam mult. Ultimul lucru de care mai avea nevoie primarul Mihai Chirica era limbajul de mahala, folosit în postari oficiale sau în conferinte de presa. Parea ca dosarele penale în care este inculpat si trimis în judecata i-au linistit apetitul pentru scandal. Se spune ca atunci când prin fata Primariei trece procurorul Horodniceanu, Mihai Chirica transpira în birou. Dar uite ca nu este de ajuns. Cum am mai spus despre domnia sa, profilul sau începe sa semene foarte mult cu cel al lui Dumitru Sechelariu, Marian Oprisan sau Codrin Stefanescu. Este o alunecare pentru care cei calomniati nu ar trebui sa ezite sa-l dea în judecata. Dar pornirile necontrolate ale edilului nu se opresc la vorbe. În ultima vreme foloseste structurile serviciilor din subordine ca sa-si rezolve problemele personale, fie acestea de ordin politic sau de imagine. Aparatul serviciului de presa, Directia de locuinte a primariei, de exemplu, îi urmaresc criticii si-i raporteaza. Unii ziaristi au fost amenintati cu evacuarea din locuintele administrate de directia în cauza. Au avut loc procese pe care Primaria le-a pierdut. Culmea este ca în conferinta de presa de miercuri el s-a plâns de functionari din primarie care fac ilegalitati ce apoi îi sunt lui imputate. S-a mai plâns ca secretarul consiliului local da viza de legalitate pe acte nelegale, iar el semneaza ca primarul, fiind apoi acuzat. Ca unii functionari din subordine au statut de martor protejat în anchetele procurorilor care îl vizeaza. Cine stie? Or fi si din astea. Dar folosirea aparatului de stat al administratiei locale pentru urmarirea celor care îl critica sugereaza si altceva. Ca ar putea fi chiar el cel care cere asemenea lucruri subordonatilor sai. Acest lucru ar fi chiar mai grav decât cel imputat fostului primar, care a folosit politia comunitara ca sa-si spioneze amanta. Cât de nelalocul ei este o asemenea situatie, mai ales în Iasi, un oras universitar, pe care primarul se lauda ca-l onoreaza! Vorbind despre doctorate, la aceeasi conferinta de presa, el a spus ca are doua, nu unul, pe care le-a facut pâna la capat, dar pe care nu le-a sustinut, ca sa nu dea prilej de scandal public. Oare de ce ar stârni scandal cineva care-si da doctoratul pe bune? Greu de înteles ce a vrut sa spuna. Un om cu doua doctorate complete, dar nesustinute, care se si lauda cu asta, trebuie sa fie, daca nu mincinos, cel putin excentric. Indiferent care din cele doua apelative i s-ar potrivi mai bine primarului nostru, este cert ca e ceva în neregula cu el. O neregula, în mod cert, în detrimentul orasului.
