Într-o duminica din primavara anului 2019, am trecut pe la biserica Talpalari, unde slujeste parintele paroh Constantin Sturzu. Pe parinte îl stiu din vremea facultatii, de la o întâlnire cu redactia revistei „Strict studentesc” (1995-1997) care urma sa fuzioneze cu revista „De ce?”. Pe vremea aceea, viitorul paroh de la Talpalari era student al Facultatii de Filosofie, specializarea Filosofie, iar eu eram la Sociologie-Politologie. Peste ani, când l-am revazut într-o ipostaza oficiala, n-am fost surprins de reverenda pe care o purta. Când mi-e dor de vocea sa terapeutica, de o mângâiere, mai trec pe la biserica Talpalari. Aici am dat de anuntul cum ca se organizeaza un pelerinaj la Sfântul Munte Athos (Agion Oros). Despre „Gradina Maicii Domnului” nu stiam prea multe, în afara de faptul ca femeile au interdictie de vizitare. Avaton („neumblat”) este regula care interzice femeilor sa mearga la Athos. Traditia spune ca dupa Sfânta Fecioara Maria nicio femeie nu a mai pus piciorul pe Sfântul Munte. Pâna la venirea Maicii Domnului, Athosul se afla „în întunericul închinarii la idoli”, iar pe Vârful Athon era un idol urias confectionat din aur, Apolon, la care se închinau oamenii locului. Aceeasi traditie mai spune ca Athosul a fost încrestinat în urma unei calatorii catre Cipru efectuata de Maica Domnului, însotita de Sf. Apostol si Evanghelist Ioan, pentru a-l revedea pe Lazar cel înviat de Iisus, instalat episcop acolo. Furtuna iscata pe mare a orientat corabia cu care calatorea Sfânta Fecioara si Apostolul Ioan catre Muntele Athos. La vederea frumusetii Athosului, Preasfânta Fecioara a cerut Fiului sa-i daruiasca spre mostenire acest munte. Când Maica Domnului a pus piciorul de munte, idolul Apolon s-a facut tandari, diavolii s-au risipit, oamenii s-au botezat si au dat slava lui Iisus Hristos adevaratul Dumnezeu. Am luat hotarârea sa fac acest pelerinaj la Sfântul Munte dupa o perioada de câtiva ani cam agitati din punct de vedere profesional, la o distanta de 6 ani de la pelerinajul pe care îl facusem în Tara Sfânta, la Mormântul Domnului de la Ierusalim (2013). Am mai convins doi prieteni din liceu sa se alature pelerinajului la Sfântul Munte. Pe 15 septembrie, dupa o saptamâna de post, ne-am împartasit cu sfântul trup si sânge al Mântuitorului, am luat binecuvântare de la parintele Sturzu, ne-am luat ramas-bun de la cei dragi si am plecat spre Grecia. În pelerinajul nostru l-am avut drept ghid pe parintele Silviu Cluci, pasionat de pelerinaje si fotografie, colaborator la o serie de publicatii ca Ziarul Lumina, Lumea Credintei, Lumea Monahilor, Doxologia. Grupul nostru a fost relativ heterogen: un preot ghid, un preot pelerin, un profesor de religie, un ofiter activ, un pensionar de la CFR, subsemnatul sociolog si câtiva ingineri în domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Am ajuns în portul grecesc Ouranoupoli (circa 140 km de Tesalonic) pe la ora 6 dimineata. Parintele Cluci ne-a îndrumat spre un birou unde ne-am asezat la rând pentru a primi permisele de acces în Sfântul Munte (diamonitirion). Permisul se poate obtine si printr-o aplicatie individuala cu câteva saptamâni înainte de efectuarea deplasarii. Odata cu obtinerea Diamonitirionului se achita si o taxa de 25 de Euro, dupa care se poate face îmbarcarea pe un ferryboat catre portul Dafni. O cafea buna servita pe puntea ferryboat-ului si briza Marii Egee au avut darul sa ne învioreze dupa 19 ore de mers cu microbuzul. Athos-ul este o prelungire a peninsulei Halkidiki, având o lungime de 60 km si o latime ce variaza între 8-12 km, suprafata totala fiind de circa 360 km patrati. Pâna sa ajungem în port, am admirat de pe vapor manastirile Dochiaru, Xenofont, Sf. Pantelimon. Portul Dafni se afla pe partea de sud-vest a Muntelui Athos, în apropiere de Manastirea Xiropotamu, fiind o asezare mica cu câteva cladiri administrative (capitania, paza de coasta, posta), taverne si pravalii. De aici am luat un microbuz spre Careia (Karyes) - capitala „Republicii Autonome Ortodoxe Athonite”. Pâna sa ajungem în acest centru administrativ, parintele Silviu Cluci ne-a instruit cu privire la normele de buna-purtare în manastirile athonite, cum sa ne îmbracam, sa ne adresam parintilor, fara sa provocam ispite sau sa atragem asupra noastra viclenia vrajmasului. În centrul capitalei athonite se gaseste o cladire administrativa - Sfânta Chinotita. Aici functioneaza un organ administrativ (primarie), Sfânta Epistasie, care asigura conducerea republicii athonite. În Careia am mâncat o excelenta placinta cu brânza sarata, asemanatoare cu dobrogenele noastre, am baut un Espresso si ne-am aprovizionat cu apa. În Careia, lânga cladirea Sfintei Chinotite, am vizitat biserica Protaton ctitorita de împaratul Constatin cel Mare, în altarul careia se gaseste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita Axion Estin si celebrele fresce ale lui Manuil Panselinos. În vechime, biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi a fost închinata Protatonului. De aici am facut drumetie pâna la Manastirea Cutlumus si la Chilia Panaguda, unde a vietuit Sf. Paisie Aghioritul, apoi la Schitul „Sfântul Andrei” (Serai). Dupa o zi plina de povesti, picturi, icoane si odoare, am luat microbuzul spre Schitul Lacul unde urma sa ne cazam. Aici, calugarii români ne-au cinstit (kerasma) cu ouzo, bucatele de rahat de fructe si apa rece. Mai spre seara ne-am bucurat de o cina plina cu bunatati de post. Vinetele umplute cu rosii, usturoi si busuioc au fost un deliciu. Am dormit cu totii într-o camera larga, cu paturi etajate, ca-n armata. A urmat o zi plina pentru care am închiriat un microbuz si am vizitat manastirile Karakalu Filotheu cu icoana Maicii Domnului - Dulce Sarutare, Stavronikita, Vatopedi, Schitul Sf. Prooroc Ilie cu icoana Maicii Domnului - Înlacrimata, Pantocrator cu icoana Maicii Domnului - Gherontissa, Marea Lavra. La întretinera manastirii Vatopedu au contribuit de-a lungul timpului si domnitorii Moldovei si Tarii Românesti: Stefan cel Mare, Neagoie Basarab, familiile domnesti Ghica, Cantemir, Mavrocordat, Calimachi, Moruzi, Ipsilanti si Sutu. Sfânta manastire Lavra a fost întemeiata pe la anul 963 prin contributia pustnicului Atanasie din Trapezunda si cu ajutoarele împaratilor bizantini Nichifor Foca (963-959) si loan Tzimisca (969-973). La înfrumusetarea acesteia au mai contribuit si domnitorii Tarii Românesti Alexandru Basarab si Vladislav Basarab (1364-1374). La Schitul Prodromu (al Înaintemergatorului), subordonat Marii Lavre, am avut 2 nopti de cazare si am beneficiat de ospitalitatea calugarilor români. Aici este cinstita Icoana Maicii Domnului-Prodomita, zugravita de iconarul Iordache Nicolau din Iasi. Acest schit românesc este pozitionat la capatul rasaritean al Athosului, între Marea Agee la rasarit si Vârful Athon la apus. De aici am efectuat deplasari la Manastirea Marea Lavra, la izvorul si pestera Sf. Athanasie Athonitul. La scarile care urca spre pestera a lucrat si parintele Arsenie Boca, dupa cum am aflat din cartea Tatianei Niculescu - Ei ma considera facator de minuni. Atmosfera de la slujbele athonite are ceva special, intim, linistitor. Parca te împaci cu sinele si cu lumea. În ultima zi a pelerinajului am luat binecuvântare de la parintele Cluci sa urc pe Vârful Athon împreuna cu câtiva colegi. Am plecat pe la ora 5 dimineata de la Prodromu si am urcat la lumina frontalelor pret de câteva ceasuri pâna la un izor. Aici ne-am despartit: o parte spre Schitul Sf. Ana si restul cu mine spre Athon (2033 m). Ascensiunea vârfului a fost destul de solicitanta, însa albastrul Marii Egee ne-a rasplatit din plin. La Chilia Panaghia (1500 m) am experimentat epuizarea fizica. Noroc de niste batoane energizante ratacite prin rucsacele noastre, altfel nu ajungeam pe vârf. Traseul nu are portiuni tehnice, dar trebuie sa înfrunti bolovanii si soarele în golul alpin. Ajunsi pe Vârful Athon, la paraclisul „Schimbarea la Fata” (Metamorfosi), am fost rasplatiti cu o panorama grozava asupra Sfântului Munte. Coborârea spre Schitul Sf. Ana, cel mai mare si impunator din Athos, ne-a stors si ultimele resurse de energie. Dupa vreo 12 ore de traseu am ajuns la schit, prafuiti, târându-ne în betele de trekking. La vederea noastra, calugarii de aici ne-au cinstit cu câteva rânduri de ouzo si paste cu sos de rosii. Dimineata, pe o ploaie marunta, am plecat spre portul Dafne de unde am luat ferryboat-ul spre Ouranoupoli. Am încheiat pelerinajul cu un platou copios de fructe de mare si garnituri, stropite din belsug cu ouzo si bere greceasca. Si uite asa te îndragostesti de Grecia cu toate minunatiile sale si dai slava lui Dumnezeu pentru câte ai vazut. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
