Riscul oricarui volum omagial este de a nu se ridica la înaltimea celui caruia îi este dedicat. Misiunea este cu atât mai dificila în cazul unei personalitati adorate si respectate deopotriva nu doar pentru valoarea sa intelectuala si stiintifica, dar în egala masura pentru caracterul sau neasumat, profund umil, incompatibil cu omagiul. Pentru a rezolva cumva acest conflict, editorii volumului dedicat academicianului Horia-Nicolai Teodorescu, publicat în acest an la Editura Academiei Române (disponibil si în format e-book) precizeaza ca demersul are rolul de a marca rolul acad. Teodorescu în înfiintarea si consolidarea Institutului de Informatica Teoretica al Academiei Române, primul centru de cercetare creat dupa 1989, si care a aniversat 30 de ani în 2020. Academicianul Teodorescu tine sa precizeze el însusi ca a respins initiativa cartii ca derizorie, acceptând-o dupa o luna de insistente din partea directorului Institutului de Informatica Teoretica, Dr. Ing. Vasile Apopei, discipol al sau. Structurata în sase capitole, cartea începe cu un prolog, intitulat Fragmente din alte vremi, unde sunt adunate documente si recolectii despre familia profesorului. Fara comentarii ori încercari de manipulare a cititorului, documentele din acest prolog sunt un capitol de istorie personala bruta, cu dubla misiune de a contextualiza personalitatea academicianului, desi putem intui dorinta lui Horia-Nicolai Teodorescu de a-si arata gratitudinea pentru cei care l-au format ca cercetator si ca om. Titlul cartii, adorabil si foarte potrivit pentru profilul Profesorului, caruia discipolii îi evoca impactul asupra lor prin talentul de mentor, de inspirator, este de altfel o vorba preferata a mamei sale: Lasa câteva fructe si pasarilor cerului. Coordonatori sunt Vasile Apopei, Silviu Bejinariu, Monica Fira si Daniela Gîfu – cercetatori la Institutul de Informatica Teoretica al Academiei Române. Multe din pasarile cerului – care s-au înfruptat din fructele de învatatura daruite de unul din cei mai de succes cercetatori români – îsi exprima gratitudinea în acest volum: colegi si discipoli de la Iasi la Chisinau, de la Bucuresti la Munchen, din Spania în Israel, din India în Africa si pâna în SUA. Colaboratori la proiecte de cercetare, conferinte si colaborari cu universitati, NASA ori NATO. „Pentru mine, toate evenimentele care s-au petrecut de când l-am cunoscut pe domnul profesor au avut un rol marcant în evolutia mea profesionala”, spune Dr. Ing. Vasile Apopei, initiator si coordinator al volumului. Aceeasi idee o regasim în majoritatea eseurilor din aceasta carte. Citez din eseul semnat de Marius Hagan, sef de lucrari la Universitatea Tehnica „Gh. Asachi”, pentru care H.N. Teodorescu este un „atractor de destine”, un „magician”. M. Hagan citeaza din memorie un sfat pe care magistrul îl dadea uneori: „Viata are un puternic caracter de dinamica neliniara. Totul este sub semnul probabilitatii, de aceea este bine uneori sa dam o sansa nesansei.” Recitind, în acest volum, propriul interviu pe care i l-am luat lui Horia-Nicolai Teodorescu pentru Ziarul de Iasi, cu 19 ani în urma, am avut impresia unei discutii extrem de actuale – reamintindu-mi cât de mult diferentele se disipeaza la scara mare a istoriei. Cu aproape patru ani înainte de intrarea României în Uniunea Europeana, când am luat acest interviu, profesorul critica abordarea din presa vremii, la care si eu contribuiam – fata de exodul creierelor în Occident, fara sa-mi fi imaginat atunci ca ma voi alatura si eu în câtiva ani. „Migratia conceptelor se produce cel mai usor prin migratia oamenilor” – îmi spune interlocutorul – care vedea exodul ca un proces istoric demografic firesc si benefic pentru dezvoltarea globala. Întemeietorul scolii românesti de sisteme fuzzy si sisteme neuronale cu aplicatii în economie, medicina si inginerie, autorul conceptului de system fuzzy logic chaotic pentru care a depus primul brevet din lume în Japonia, Acad. Teodorescu, pe atunci cel mai tînar academician din România (unde intrarea în Academie se facea cu viza octogenara!) îsi exprima îndoiala ca masina nu poate întelege sentimente (!). Drept argument, îmi spunea ca la Institutul de Informatica Teoretica din Iasi era un grup de cercetare preocupat de a dota masinile inteligente cu expresii afective. L-am întrebat în ce domenii vedea dezvoltarea Iasului pe viitor – expresie a unei obsesii de atunci, de a proroci solutii magice pentru o lume la care aspiram cu totii dupa nauceala tranzitiei post-comuniste. Iar raspunsul a venit ferm: „Nu exista domenii pre-definite. Problema se pune unde dorim sa dezvoltam… Acolo unde investim vom obtine si rezultate.” Mi-am amintit recitind acest interviu de surpriza traita în momentul dialogului, fata de critica deschisa a academicianului Teodorescu (pe care îl stiam doar cald, umil, blând, si mereu zâmbind) fata de startea cercetarii românesti, despre care mi-a spus fara echivoc ca se prabusise în ultimii 20 de ani (eram atunci în 2004, si ma întreb ce mi-ar spune acum, dupa alti 20?!). Iesean pur sânge, Negruzzist, fost elev al monumentalului profesor de matematici Traian Cohal, acad. Horia-Nicolai Teodorescu demoleaza prin existenta sa convingerile fataliste ca apartenenta la o tara mica te condamna la un destin limitat. Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internationala la Duke University unde, în prezent, este Scientific Integrity Associate în cadrul Duke Office of Scientific Integrity
