Nu ne plictisim. Personaje penibile, despre care credeai ca si-au epuizat rezervele de ridicol, continua sa ne surprinda. Sa nu neglijam coincidentele: în ultimele zile, la rampa a iesit litera P - Pandele, Piperea, Piedone. Cei trei sunt o combinatie de prostie si agresivitate, de aroganta si fatarnicie. Îsi impun prezenta în mass-media, au admiratori, sunt – cum ar veni – persoane publice. De fapt, ei arata cât de jos a coborât viata publica în România. Pandele a avut o prestatie remarcabila în ipostaza de print consort. A preluat tot discursul prin care Gabriela Firea s-a prezentat drept victima, a reusit chiar sa pluseze întrucât, nu-i asa, el vorbea si în calitate de martor, de comentator „obiectiv” al atacului mârsav la care a fost supusa cea mai importanta (Pandele dixit) personalitate politica a zilei. Nici urma, în discursul delirant al lui Pandele, despre ororile care s-au petrecut în orasul unde este primar. Purtat de elenul sau oratoric de nestavilit, Pandele a spus despre Firea ca a fost „decimata”. În dictionar, sensul lui „a decima” este „a omorî în numar mare”. Probabil ca primarul din Voluntari si-a vazut soata multiplicata în mii, poate milioane de exemplare, încât sa acopere nu doar Bucurestiul (unde ar fi ajuns cu siguranta primar), ci si întreaga tara, pentru ca a venit momentul sa avem si noi o femeie presedinte. Transformând topârlania din – vorba poetului – porecla în renume, cuplul Firea-Pandele este, repet, emblematic pentru degringolada a ceea ce mai numim, din automatism, clasa politica româneasca. Cu Piperea am patit-o eu însumi într-un rând. O doamna, despre care crezusem ca e o persoana de bun simt si cu care eram „prieten” pe Facebook, a reprodus pe contul ei niste enormitati cu iz nationalist debitate de Piperea. I-am scrie doamnei, în privat, exprimându-mi nedumerirea ca preia asemenea aberatii pe care, adaugam eu, sper ca nu le împartaseste. Atât mi-a trebuit! Doamna mi-a tras un perdaf strasnic, a zis ca îl admira pe Piperea si a rupt instantaneu prietenia cu mine. De atunci m-am învatat minte, mai ales ca nu era prima patanie de acest fel: nu îi mai contrazic pe conspirationisti, pe admiratorii Dianei Sosoaca si ai Danei Budeanu etc., etc., îi las în pace deoarece stiu acum ca nimeni si nimic nu le clatina convingerile. Ineptiile pe care le-a avansat Piperea în legatura cu temperatura la soare si temperatura la umbra sunt scoase parca dintr-un scheci al neuitatului Mircea Crisan. Omul nu e la prima isprava în materie. E invitat si la anumite televiziuni, e plin de sine, scoate pe gura platitudini cu autoritatea pe care i-o da statutul sau de… profesor universitar! Pentru ca da, Piperea e profesor universitar la Drept, îi formeaza – alaturi de alte somitati precum Adrian Severin, Dan Sova s.a.m.d. – pe juristii nostri de mâine. Lui Popescu Piedone îi prevazusem un frumos viitor pe când era un fel de inspector al pietelor. Mergea însotit de un cameraman, se oprea în dreptul unei tarabe, îl lua la întrebari pe amarâtul sau amarâta care vindea acolo rosii, împartea în dreapta si-n stânga avertismente si amenzi. Comportamentul de militian vigilent i-a adus notorietate. Cariera politica a venit ca o încununare a calitatilor sale native. Dupa ce tocmai a ispasit o condamnare (pe care, ca toti cei în situatia asta, o considera nedreapta), si-a regasit si fotoliul de primar si aplombul. Recurge acum la vechile procedee, rodate odinioara prin pietele de zarzavat. Se plimba si se lasa (se cere) filmat, viziteaza orfelinate si case de batrâni (fiindca acesta e „trendul” astazi), tipa la îngrijitoare, la bucatarese, da afara, retrogradeaza etc. E întruchiparea însasi a corectitudinii si a autoritatii. Si, mai ales, a mârlaniei groase de care ne izbim la fiecare pas. Dar pe care multi o considera necesara si o admira. Mi se pare evident ca Piedone si-a lansat campania pentru functia de primar general al Capitalei si ca este un competitor redutabil. La ce primari am avut în Bucuresti dupa 1990 nici macar nu e ceva iesit din comun. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
