„Când viata îti da lamâi(e), Squeeze IT si fa limonada!” Aceasta pare sa fie deviza unui tânar antreprenor din Iasi. Sportiv de performanta, paralizat de la piept în jos în urma unui accident petrecut în urma cu 11 ani, Andrei Popa a pus pe picioare, din scaunul cu rotile, un business în domeniul publicitatii. În plus, sprijina initiative pentru sustinerea persoanelor defavorizate, pledeaza pentru un Iasi prietenos cu persoanele cu deficiente locomotorii, si spera ca la anul sa-si întemeieze o familie împreuna cu logodnica lui, Silvia. Povestea acestuia este una iesita din comun: despre putere si curaj. Cu Andrei m-am întâlnit la o terasa din centrul Iasului - unul dintre putinele locuri în care are acces cu scaunul mobil. Era însotit de asistentul sau, Robert, cel care îl ajuta sa se îmbrace, sa treaca obstacolele într-un oras care nu pare foarte atent cu persoanele care nu se pot deplasa decât în scaun cu rotile, cel care îi ofera ceasca de cafea, cu pai, ca sa poata sorbi. Cu alura si mentalitate de sportiv, optimist, si fara acreala pe care ar fi fost îndreptatit s-o aiba, dupa necazurile prin care a trecut, fondatorul Squeeze IT a explicat: “În urma cu aproximativ 11 ani am avut un accident de sport. Eram sportiv de performanta, am jucat tenis de câmp opt ani, am fost campion national, am câstigat multe trofee. Din pacate, a venit criza din 2008, parintii nu au mai putut sa ma sustina financiar si a trebuit sa ma refugiez în alt sport. M-am apucat de gimnastica acrobatica si de stand-up comedy. La un spectacol de gimnastica acrobatica, la ultima miscare, când am intrat în rostogolire, capul l-am dus prea în piept si a pocnit coloana. Antrenorul m-a ridicat, m-a zguduit, ceea ce nu ar fi trebuit sa faca, doctorii m-au operat gresit, mi-au pus niste placute refolosite, mi-au prins esofagul între placute. Nu am mai putut mânca, ei au zis ca e ok, pâna mi s-a umflat gâtul de la infectie”. Trei luni mai târziu, Andrei ajungea din nou pe masa de operatie, de data aceasta într-un spital din Germania. “Nemtii m-au salvat, dar mi-au spus si ca nu ar fi trebuit sa fiu miscat dupa accident si ca, daca eram operat în primele 12 ore, ar fi trebuit sa fie ok, sa merg, sa ma misc. Eu am fost operat dupa 5 zile. Dupa operatie, când m-am întors acasa, am dat Bac-ul. Nu m-am înscris la facultate, dar mi-am continuat studiile, eu personal. Am facut si un curs la o academie de business si, relativ recent, am aflat de la un prieten de faptul ca noi, persoanele cu dizabilitati, daca ne facem o firma putem sa o transformam în unitate protejata”. Între timp, în demersurile sale i s-a alaturat si Silvia, actuala logodnica: “Postasem un anunt pe grupul de Facebook «Esti din Iasi daca...» în perioada când cautam un asistent, iar ea a vazut anuntul. Si mi-a scris. Nu pentru a-mi fi asistenta, ci pentru ca i-a placut de mine. Ea atunci era în Italia si, dupa aproximativ jumatate de an de discutii telefonice si prin mesaje, ne-am întâlnit. De atunci suntem împreuna, de vreo patru ani”. Pentru ca mâinile, care alta data tineau racheta de tenis, azi se încapatâneaza sa tina degetele strânse, Andrei scrie cu ajutorul unor ochelari speciali. Scrie asa mesajele catre iubita, sau pe cele publicitare, mesajele postate pe retele de socializare si cele la care raspunde la invitatii de networking. Pentru ca, atât cât infrastructura din oras îi permite, tânarul antreprenor e dornic sa cunoasca noi oameni, sa discute, sa învete, sa ajute si sa lucreze. “Firma am deschis-o relativ recent, de trei-patru luni, si merge surprinzator de bine. Dar asta si pentru ca am reusit sa ajung la niste întâlniri de networking, sa cunosc niste oameni care chiar m-au ajutat. Încercam prin toate mijloacele sa ne facem simtita prezenta. Pentru ca e foarte usor pentru o firma mare sa-i zica «DA» unei unitati protejate care ofera doar servicii de intermediere si care îi vinde laptopuri, papetarie. Dar tocmai de asta e lupta cu acele unitati protejate care, de fapt, nu folosesc munca persoanelor cu dizabilitati. Si tocmai de asta îi apreciez atât de mult pe clientii care chiar vor sa ajute. Pentru ca rolul unei unitati protejate sau al unei întreprinderi sociale este de a angaja persoane cu dizabilitati, defavorizate. Cam asta vrem si noi. Eu zic «noi», dar sunt singur acum. Spun «noi» pentru ca vad afacerea aceasta crescând”. Unitatile protejate sunt entitati ale economiei sociale cunoscute la nivel european sub denumirea de întreprinderi sociale pentru integrarea în munca (Work Integration Social Entreprises WISE) sau întreprinderi de insertie profesionala. În Romania, acest tip de întreprindere este definit prin legislatia pentru persoanele cu handicap, respectiv prin legea 448/2006. Citeste aici mai multe despre acest subiect: Mai clar, explica Andrei Popa, “putem sa ne adresam companiilor cu peste 50 de angajati, care platesc o taxa lunara la stat pentru neangajarea unui numar suficient de persoane cu dizabilitati. Si ele, în loc sa plateasca 100- din acea taxa catre stat, pot redirectiona 50- din acea taxa pentru achizitionarea de servicii si produse de la unitati protejate. Dar aceste produse sau servicii trebuie sa fie facute partial sau integral de persoane cu dizabilitati. Eu m-am gândit sa vin cu ceva diferit fata de ceea ce fac cele mai multe unitati protejate, ca de obicei ele vând produse de curatenie, pe care ei le fac, halate sau materiale de protectia muncii, mai sunt unitati protejate care cumpara cafea verde, o prajesc si o vând. În Iasi nu stiu daca sunt zece astfel de unitati protejate, dar stiu ca în tara sunt 350, din care aproximativ 62 ofera servicii ilegale. Adica firmele astea intermediaza. Dar noi nu avem voie decât sa producem sau sa ne punem amprenta în acele produse, nu sa o facem pe-a intermediarii”. Chiar daca mâinile nu-l ajuta la lucru, chiar daca picioarele nu-l sustin sa se deplaseze, campionul antreprenor si-a dat seama ca mintea îl poate ajuta sa aiba propria afacere. Misavan, Lear, Iasi Delivery sunt câtiva dintre clientii care deja i-au solicitat serviciile de publicitate. De la Cuptorul Moldovencei asteapta raspuns, iar organizatorii Esports tocmai i-au confirmat colaborarea pentru campionatul mondial de jocuri electronice care va avea loc în Iasi la sfârsitul lunii august: “Acum, de curând, am primit unda vedere de la organizatorii campionatului mondial de Esports si o sa-i promovam si pe ei. Zona VIP, unde vor sta persoanele cu dizabilitati, va fi branduita de agentia noastra. Suntem în discutii cu Conest, am discutat cu Cuptorul Moldovencei, asteptam raspuns. Sustinem o asociatie, Asociatia Pastel, cu promovare gratuita, pentru ca ei strâng fonduri pentru proiecte si cauze. Au avut un proiect, Pedale Salvatoare, prin care au oferit 20 de scaune cu rotile electrice pentru persoane cu dizabilitati, iar acum ofera îmbracaminte si rechizite pentru copii din medii defavorizate. Poate în viitorul apropiat sa fac un turneu de tenis pentru persoanele cu dizabilitati”. Ce ofera, mai exact, Squeeze IT? Publicitate, prin intermediul unor panouri electronice, montate în zona garii, panouri de a caror functionare se ocupa exclusiv Andrei. “Reteaua de panouri e conectata la propriul soft. Cele patru displayuri sunt conectate la internet, toate sunt programabile de acasa, cream continutul, videoclipul îl urcam pe acele displayuri, avem grija sa functioneze cum trebuie, le programam când sa se închida si când sa se deschida. Asta e ce fac eu. M-am gândit la ceva ce puteam sa fac, pentru ca la mine fractura a fost la un nivel înalt, initial nu puteam decât sa misc usor umerii. Acum pot sa misc bratele, dar nu pot sa-mi folosesc degetele. Am niste ochelari speciali, când misc capul, se misca cursorul pe ecran. Încerc sa fac cât de mult pot, cu ce pot. Daca era ceva pe productie, lucru manual, nu as fi putut face. Dar asta e ceva ce pot gestiona eu de la distanta, de oriunde, si de pe telefon pot face asta”, spune Andrei, care abia asteapta momentul în care va putea angaja si alte persoane cu dizabilitati la Squeeze IT. “Stiu ca atunci când auzi Squeeze It te duce gândul la lamâie prima data. Dar eu am vrut mai mult sa exprim ideea de a stoarce tot ce e mai bun din business. «Squeeze your business to success», acesta e motto-ul”, marturiseste tânarul. Nu se teme de concurenta altor firme de publicitate de pe piata, pentru ca nu concureaza pe aceleasi bugete, argumenteaza în continuare Andrei: „Chiar daca stiam ca este Wink-ul sau alte firme din Iasi care au creat un fel de monopol, am sansa de a veni cu ceva nou si de a nu-i deranja pe ei, în sensul ca eu folosesc o alta parte din bugetele clientilor, nu bugetul care îi intereseaza pe ei”. În acest moment, Andrei asteapta raspuns de la trei mari spitale din Iasi (Spitalul Sf. Spiridon, IRO si Spitalul de Neurochirurgie), pe care le-ar putea ajuta cu montarea unor panouri informative, “prin care noi sa oferim informatii pacientilor, vizitatorilor, cum ar fi: ce acte ai nevoie pentru internare. Pentru ca toate foile alea lipite pe peretii spitalelor nimeni nu le citeste, dar un display îti atrage atentia. Sau sa ai informatii la ce etaj este cabinetul X, sau medicul Y, programul de functionare, orele de vizita. Sau alte informatii educationale”. Daca viata nu i-ar fi dat lamâi, devenea, aproape sigur, antrenor. Sau, spune el, ar fi urmat, la fel ca sora lui, aflata în prezent în Germania, Facultatea de Medicina. Asa, chiar daca nu a urmat cursurile unei facultati, a învatat acasa. Si a descoperit repede ca îl pasioneaza investitiile financiare. “Sunt pasionat de investitii si de trading. Investesc pe bursa, fac trading pe piata de capital, de curând a devenit profitabil. E ca o facultate asta, întâi înveti câtiva ani, treci prin pierderi, esecuri si, la un moment dat, când începi sa întelegi cum functioneaza piata, începi sa si câstigi. Am si minat criptomonede, produceam aproape doi Ethereum pe luna. Din pacate, educatia mea financiara nu era asa de buna la acel moment si m-am lasat influentat de familie si de prieteni care m-au sfatuit sa vând, atunci când a început sa scada piata de criptomonede. Am vândut, am scos un mic profit, am scos banii investiti si asta a fost. Dar atunci mi-am propus sa învat mai bine”. O noua operatie nu i-ar putea reda în acest moment mobilitatea, însa antreprenorul Andrei Popa urmareste cu atentie activitatea lui Elon Musk, si spera în succesul proiectului Neuralink care si-a propus sa creeze o interfata creier-computer, implantabila. Un chip implantat în creier ar putea da persoanelor cu dizabilitati motrice posibilitatea de a controla masinile cu gândul. Iar pâna atunci, campionul din scaun cu rotile îsi antreneaza mintea.
