“Vreme trece, vreme vine”, spunea poetul! Cert este ca de peste trei decenii tot încercam sa traim mai bine, sperând, în fiecare an, ca alesii care ne vor conduce destinele vor face exact asa cum ne-au promis. Mergem cuminti la urne si plasam voturile prin care, de fapt, îi angajam pentru înca patru ani. Dupa sfârsitul numaratorii, ca la un semn, totul începe sa schimbe, nimic nu mai seamna cu basmul pe care l-am auzit în campanii. Si cel mai rau e ca viata se scumpeste pe zi ce trece, iar noi mereu întelegatori si supusi, le ducem pe toate, sperând ca dupa norii negri de ploaie va aparea si binefacatorul soare. Din pacate, de peste trei decenii, negura rece si umeda a continuat sa ne acopere vietile. Trist e ca multi dintre „angajatorii” de la urne nu au mai apucat sa-si traiasca vietile de paradis la care au sperat. Dintre toti, doar politicienii care au ocupat si ocupa functii bine platite, au gustat din tortul bunastarii. Ai putea crede ca sunt patrioti, patrunsi pâna în maduva oaselor de grija pentru popor si România, mai ales dupa ce le citesti CV-urile din care afli ca, aproape invariabil, toti sunt scoliti la Colegiul National de Aparare. Trag, domnule, la Colegiul asta, de parca ar fi stupul cu miere! Sincer, pâna la urma, n-ar fi tocmai rau sa vad asta în dosarele fiecarui politician, gândind ca pe-acolo se învata lucruri bune pentru toata românimea. Macar, educatii acestia în aparare si securitate nationala, de s-ar jertfi la propriu pentru tara careia i-au jurat, cu mâna pe Sfânta biblie c-o vor sluji, neprecupetind niciun efort,… etc., etc. În realitate, cei care se cred zei pentru un mandat sau mai multe sunt efemeri si nu au nimic în comun cu înaintasii nostri. Astept, cu nerabdare, ca acesti „postelnici” domnesti înmultiti la umbra revolutiei decembriste sa-si arate smerenia, recunoscând în fata natiunii ca „au fost niste slugi” si nu si-au dat seama de tot raul provocat. Poate doar asa vor primi îngaduinta poporului. Si nici macar asa, nu cred! Cert este ca noua nu ne ramâne decât s-avem grija sa nu le scapam numele în manualele de istorie ale nepotilor nostri. Altfel, vom repeta istoria la… nesfârsit!
