Cum saptamâna trecuta rafinatul si bonomul intelectual Theodor Paleologu (singurul gânditor român care traieste din oratorie si contracte paideice private) si-a serbat Jubileul, îngaduiti-mi sa-l sarbatoresc prin reluarea textului meu care marca deschiderea, la Iasi, a campaniei sale pentru a deveni Presedintele României. Va las pe Dvs. sa meditati ce-ar fi însemnat sa-l fi avut, în ultimii patru ani, pe el la Cotroceni. La multi ani, Toader! „Am fost surprins zilele trecute când am invitat la o întâlnire amicala o serie de oameni pe care îi pretuiesc, cu acceptul si în numele lui Toader (da, mie îmi place mai mult apelativul de boier moldovean folosit de doamna Pia Paleologu pentru fiul ei, mai ales ca radacinile iesene ale familiei sunt extrem de adânci!), de simpatia cu care acesta este înconjurat la Iasi. Nu e nicio enigma, desigur, de ce a ales sa porneasca escalada catre Cotroceni din cel mai persecutat mare oras românesc, capitala azi a unei provincii grav discriminate de guvernanti, mizând pe sprijinul intelectualilor neînregimentati si pe simpatia oamenilor liberi. De altfel, acesta pare si punctul cel mai slab al domniei sale: ca e «elitist», ca e «cu capul în nori», ca nu are nicio priza la gloata. S-ar zice ca, în calitatea sa indiscutabila de «boier al mintii» îl detesta solidar atât «plugarii mintii» (vorba domnului Andrei Plesu), cât si masa decerebrata a dependentilor de drog televizat. Îi lipsesc deci crapul la carton al lui Ion Iliescu, hahaiala plebeiana a lui Traian Basescu si mitul «neamtului salvator» care l-a adus la cârma pe domnul Iohannis, ingrediente magice, se pare, pentru a convinge «poporul». Totusi, Toader, în ciuda papionului lui care le intra multora în ochi, nu e deloc elitist. Are umor, e simpatic, merge cu bicicleta si nu pare a avea deloc rictusul lui Adrian Nastase atunci când dadea populist mâna cu oamenii simpli (de aveai impresia ca sepepistul din spate îi tinea la îndemâna un tifon cu spirt cu care sa se stearga discret). Dimpotriva, e destins si distins. Si da, stie sa vorbeasca ca un retor încercat în Agora. Iar daca îsi va strunji discursul cu abilitatea încercatului fost presedinte care îi sta alaturi – singurul om de stat român care are capacitatea de a identifica rapid tema de interes politic, mediatic si social si de a o explica pe scurt si pe întelesul tuturor – astfel încât sa fie simplu, clar si expresiv nu cred ca va putea fi ignorat în aceasta batalie. Si da, Basescu este, poate, piatra de moare care (cred unii!) îi atârna de gât. Influentul europarlamentar de azi, cu toate omenestile lui pacate, este, totusi, o formidabila resursa într-o astfel de batalie. Traian Basescu a câstigat fara drept de apel toate razboaiele în care a fost angrenat, inclusiv doua monstruoase încercari de lovitura de stat date, dupa model sud-american, de parlamentarii corupti, iar tradarea lui Coldea va fi, speram noi arhivistii, un capitol interesant în memoriile fostului presedinte, astfel încât înclin sa cred ca nu exista un coach politic mai eficient decât domnia sa. O singura slabiciune a avut domnul Basescu: nu si-a construit, cum ar fi facut orice mare politician responsabil, un succesor, un om politic pe care sa-l învete cum sa zboare si caruia, dupa victorie, sa-i dea drumul din cuib. Iluzia cu modelul croat (cu Kalinda ajunsa la putere) i-a fost fatala si mediatic, si ca încredere politica. Încercarea de acum, de a aduce în fruntea unui partid de dreapta aflat în agonie, ceva sânge proaspat nu e lipsita de interes, dar ma tem ca e cam târziu pentru ca testul suprem al unui lider este sa fie, asemenea lui Petru, «pescar de oameni», iar domnul Basescu doar s-a folosit, cu dibacie si cinism, de cei care i-au fost alaturi. În ce ma priveste, l-am apreciat pe Traian Basescu pentru curajul, pentru instinctul politic si pentru abilitatile sale de comunicare absolut formidabile într-o lume politica dominata de gângavi pusi pe jaf si sper sa îi poata fi de folos lui Toader în batalia crunta care-l asteapta. Si, sa nu uitam, mai sunt înca destui simpatizanti «basisti» cu drept de vot care deocamdata tac agresati de javrele din curtea lui Felix. Cea mai amuzanta forma de atac la adresa lui Toader folosita de lipitorile mediatice, de trolli si de diversi paraziti ai discursului public este, de departe, formula scornita de un cartofor somnoros care a mânjit numele Partidului National Liberal târându-l în mocirla USL-ului. Paleologu «cel mic» îl numea, în putinele sale ore de trezie, politicianul caraghios care nu s-a dat în laturi de la nimic pentru a se tavali si el, imoral si ilegitim, vreo doua nopti în asternuturile de la Cotroceni si care a disparut rapid în neant când «i s-a aratat pisica». Numai ca a fi un urmas al unei dinastii intelectuale si politice care a jucat un rol semnificativ în istoria României nu e chiar putin lucru (ca sa nu mai vorbim de faptul ca «cel mic» este acum Mihai, fiul lui). Întâmplarea face ca anul 2019 ar putea fi numit fara probleme anul Centenarului Paleologu având în vedere ca distinsul Conu' Alecu, tatal lui Toader, s-a nascut în martie 1919, practic odata cu România întregita. Cum cititorii mei stiu deja cine a fost Alexandru Paleologu, voi sublinia doar ca familia a fost una care dat o serie de ilustri membri ai partidului liberal, cu ministri, parlamentari si oameni de prim rang care au dat lustru si clasa vietii politice interbelice si, dupa puteri, chiar si celei postcomuniste, între care Georgel Mîrzescu, primarul Iasului în timpul refugiului regal din 1916, facut rapid ministru al Domeniilor de catre regele Ferdinand pentru exemplara sa activitate de organizare a capitalei de razboi. Toader însusi (din ascendenta caruia face parte chiar amintitul primar Mîrzescu!) a fost ministru si parlamentar pâna sa fie aruncat pe scari de niste loaze corupte aburcate la ciolan. Fireste ca un om cu radacinile politice de o asemenea anvergura, cu studii stralucite la Paris si Berlin, cu doua mandate de ambasador si deputat, cu o prestatie impecabila de Ministru al Culturii le-a stat în gât multora. Mai ales ca avea si impardonabilul defect de a fi cinstit. Când inenarabilul «Pinalty» i-a cerut ritos sa puna banii pe masa daca vrea sa fie europarlamentar, Toader i-a raspuns scârbit: «pentru mine, spre deosebire de dumneavoastra, o suta de mii de euro e o suma imensa pe care nu am de unde sa o scot», astfel încât a fost rapid taiat de pe locurile eligibile. În ciuda acestui fapt, candidatul de azi le-a dat pseudoliberalilor din politica româneasca o dubla lectie: a candidat independent luând cel mai mare numar de voturi din tara si a refuzat orice sinecura de la stat construind, prin Casa Paleologu – o institutie care formeaza lideri cu ajutorul cursurilor de filosofie, arta, retorica, istorie si stiinte politice, care face cele mai destepte si interesante «excursii de studii» în Ellada si Roma si care exploateaza drepturile de autor ale Paleologilor – un business surprinzator de profitabil, dând cu adevarat continut actiunii liberale prin exemplu propriu. Poate ca un pol al dreptei autentice, care sa refuze obiceiurile mafiei securiste, cu tricouri de culori diferite, pentru care functia publica e doar o sursa de jaf si înavutire, creat în jurul unor astfel de oameni sa recredibilizeze gentlemanul în politica, crestin si democrat, cu initiativa privata, educat si bun vorbitor. Care sa stie cu adevarat ce înseamna si sa respecte «puterea cetatenilor», diplomatia si echilibrul. Mie mi-ar placea un astfel de presedinte. Care sa-si extraga întelepciunea, cunoasterea si discursul (logos) din traditie, din radacinile civilizatiei greco-romane ale Europei, din vechime (paleo). P.S. Ah, si nu mai am loc pentru o slabiciune de neiertat în ochii ateilor militanti. Da, este un crestin ortodox decent, luminat (adica cu rafinament bizantin!), fara emfaza si fara ostentatie care nu s-a sfiit sa spuna politicos ceea ce era de spus atunci când biserica s-a lasat târâta în razboaie care nu erau ale ei.” Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
