A sta cu adevarat degeaba e atunci când nu asculti nimic altceva cu atentie, când nu te uiti la nimic în mod special, când te misti fara a te solicita prea mult, ca atunci când stai pe o banca în natura sau oriunde altundeva, sau când te plimbi fara un scop, si atât, nimic mai mult. Si asta trebuie facut tot cel putin 30 de minute pe zi... Cum spuneam si alta data, vârsta noastra reala, intrinseca e de câteva milioane de ani. Eu nu am patru zeci si ceva de ani, tu nu ai 20, iar el nu are 80, noi avem fiecare o vârsta extrem de înaintata, numarul anilor efectiv s-a pierdut în negura vremii. Corpurile noastre sunt doar ultimele productii ale masinariei ce se cheama natura care a început sa functioneze cu miliarde de ani în urma si care a ajuns de la microorganisme, prin modificari mici, la organismele complexe pe care le privim noi astazi în oglinda cu mai multa sau mai putina mândrie si ne spunem pe nume, Ion, Vasile, Gherghina... Si nici nu vom muri decât atunci când ultima farâma de viata din urmasii nostri va disparea. Când ne va intra ideea asta în cap, abia atunci putem trece mai departe. De ce este asa de important sa întelegem acest lucru? Pentru ca ne confruntam de nenumarate ori cu frustrari imense în vietile noastre de indivizi care tin de evolutia din timpul prezent, de micro-evolutie, si care nu merge la fel de repede cum ne-am dori. Ne-am obisnuit foarte mult sa vedem rezultate în timp scurt si foarte scurt, „dintr-un click”, încât am uitat complet ce înseamna rabdarea care sta, de fapt, la baza macro-evolutiei. Fara rabdare nu am fi existat. Ne miram extrem de mult când ne plesneste o criza de sciatica, o crampa musculara, o migrena rebela si ni se pare total nedrept si al naibii de frustrant ca a aparut din senin si nu trece într-o bataie din palme. Stam mii de ore pe scaun în fata calculatorului si ne enervam ca atunci când alergam dupa un taxi sau tramvai gâfâim „ca naiba”. Nu e corect sa îmbatrânim, sa ne îmbolnavim, sa suferim de durere pentru ca nu avem timp pentru asa ceva... Eu as spune ca e chiar foarte corect. Corpul nostru în vârsta de milioane de ani, cum spuneam, nu se poate adapta atât de repede, adica în doar 40, 20, 80 de ani, în functie de câti ani avem de când ne-am nascut pâna în prezent, la niste schimbari pentru care îi trebuie, fara exagerare, câteva mii de ani, daca nu milioane. Da, e nevoie de câteva sute de mii de generatii ca umanoizii sa nu mai aiba probleme cu oasele atunci când stau prea mult pe un scaun. Abia dupa acel timp corpul îsi va fi format sistemul de aparare si se va simti comod, în elementul lui, în pozitia sezut pe termen nelimitat. Stramosul omului, maimuta, a început sa mearga în doua picioare acum aproximativ 12 milioane de ani, dupa cum apreciaza specialistii si, din câte se vede, nici pâna azi nu e perfect adaptata la aceasta pozitie pentru ca înca mai avem probleme cu oasele care pornesc de la aceasta postura erecta. Coloana vertebrala se adaptase înainte, alte milioane de ani, la mersul în patru labe, iar schimbarea „brusca”, la doar doua picioare, a generat noi provocari care cer timp, rabdare. Pe scurt, dupa ce am înteles si acest aspect, ca nu se va petrece nicio schimbare radicala în corpurile noastre atâta vreme cât traim ca indivizi, trebuie sa ne reconfiguram traseul si sa dam maimutei ce e al maimutei, adica miscari de primate si obiceiuri de primate. A ne încapatâna sa fim doar oameni, cu apucaturi în totalitate umane, contra naturii adica, de care ne dezicem, e o greseala care nu ne poate aduce decât necazuri si nefericire. Un om ideal nu poate fi decât un creier într-un borcan, nimic mai mult, ceea ce nu e, deocamdata... Asadar, muschii trebuie exersati permanent pentru a mentine în forma oasele si încheieturile. Fara miscare constanta si sustinuta nu vor fi muschi, oase si încheieturi sanatoase, iar la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, când te astepti mai putin, unul dintre ele va ceda. Creierul trebuie si el exersat exact în aceeasi masura, constant si sustinut. Nu ma întelegeti gresit, Facebook-ul si televizorul nu exerseaza creierul. Daca pentru partea fizica (hard) e nevoie de cel putin 30 de minute pe zi de miscare continua, la fel se întâmpla si cu partea mentala (soft), e nevoie tot de cel putin 30 de minute de exercitii pe zi. Aici sunt incluse lectura, meditatiile si altele asemenea. Cum spuneam, Facebook-ul si televizorul nu ofera un antrenament al „muschilor” mintii în asa fel încât sa le mentina tonusul adecvat. La fel cum miscarile fizice trebuie facute în reprize fara oprire pentru a se reusi încalzirea si scoaterea lor din starea de pasivitate, la fel se întâmpla si cu creierul. Daca intri si iesi câteva secunde dintr-o postare de pe Internet, ori te uiti fugar la niste stiri, nu înseamna ca îti exersezi mintea, ci doar o amagesti, mai rau îi faci. Lectura unei carti, de exemplu, de cel putin 30 de minute are aceleasi efecte asupra creierul cum are o alergare asupra muschilor, reuseste sa îl încalzeasca si sa îl tonifice. Ca si mersul la sala unde alergi si tragi de fiare, la fel si cititul trebuie sa fie, e tot un fel de sala, una pentru creier, o sala de lectura... Un aspect la fel de important ca exercitiile fizice ori mentale, unul neglijat din pacate aproape total în epoca moderna, este relaxarea, adica lipsa totala de activitate. O universitate din SUA are chiar un curs de stat degeaba care a aparut pe toate stirile si e foarte popular. E paradoxal, dar foarte realist acest curs, pentru ca omul contemporan a uitat sa stea degeaba, sa contemple ca o maimuta padurea din vârful copacului, fara sa faca o alta activitate relevanta, constructiva. El, în spiritul de turma, urmând fara sa cugete, pe toate celelalte animale asemanatoare lui, se afla într-o continua alergare pe imas, într-un du-te vino permanent. EL TREBUIE sa aiba mereu ceva de facut, sa fie implicat într-o activitate relevanta, constructiva, altfel moare, se simte inutil si nefericit, va fi aratat cu degetul de ceilalti. Poate ca va reusi într-un viitor sa faca acest lucru fara urmari, un timp suficient de lung ca sa-i dea impresia de perpetuare la infinit, dar asta se va întâmpla, asa cum am zis la început, dupa o perioada foaaarte lunga de adaptare. Cea mai apropiata activitate de cea de relaxare pe care o cunoastem azi este statul în pat la televizor, iesitul la o tigara, „uitatul” pe site-urile de socializare si altele asemenea. În acele momente mintea e apropiata de starea care trebuie, desi, ca si în cazul lecturii, nu e tocmai ca la carte, pentru ca mintea nu e relaxata, ci semi-implicata într-o activitate fara responsabilitate. Adica e un fel de struto-camila. E totusi ceva, decât degeaba, fara aceste momente zilnice, imperfecte asa cum sunt, nu am putea trai, dar a sta cu adevarat degeaba e atunci când nu asculti nimic altceva cu atentie, când nu te uiti la nimic în mod special, când te misti fara a te solicita prea mult, ca atunci când stai pe o banca în natura sau oriunde altundeva, sau când te plimbi fara un scop, si atât, nimic mai mult. Si asta trebuie facut tot cel putin 30 de minute pe zi... Briscan Zara este scriitor si publicist
