Psihopatia, indiferent daca este sau nu sexuala, este un mod de a fi. Si sa fim sinceri pâna la capat: nu exista nicio modalitate de a schimba acest lucru - de a vedea, de a simti lumea si de a actiona a psihopatului. Nu exista tratament pentru lipsa totala de empatie si nici o terapie nu va vindeca cruzimea generata de psihopatie, iar cei care spun ca aceste persoane eliberate conditionat din penitenciare sunt reabilitate, ca au o haina noua, dupa 4-5 ani de detentie, se însala amarnic. O stire a îngrozit recent România: un recidivist a rapit si violat doua fetite de 10, respectiv 12 ani, dupa ce le-ar fi ademenit ca le va duce la un gratar pentru a petrece împreuna cu alti copii de vârsta lor. Acest fapt a stârnit indignare, revolta, dar si o avalansa de întrebari care par sa ramâna fara raspuns. Cum a permis mama copilelor ca un barbat strain, cunoscut cu antecedente penale, sa ia cele doua fetite de acasa în plina noapte pentru a le duce la o petrecere? De ce mama nu a însotit fetitele la gratar, lasându-le în grija unui individ pe care abia îl cunoscuse? Era o practica sa ofere, oare, aceste copile si cu alte ocazii necunoscutilor, cu aceeasi oarba încredere, sub diverse pretexte? De ce individul a fost eliberat conditionat, considerat a fi reabilitat, în conditiile în care acesta, vedem bine, nu era si de ce politia nu l-a monitorizat, asa cum scrie la carte, dupa eliberare? Multe întrebari, multe acuzatii si doua victime, doua fetite, carora le-au fost furate, pentru totdeauna, inocenta si mirajul copilariei. Marturisesc ca nu am o experienta profesionala atât de vasta în ceea ce priveste consilierea persoanelor care au savârsit violuri, astfel încât sa înteleg în detaliu structura psihicului lor. Dar, cu toate acestea, combinat cu celelalte profiluri de psihopati pe care i-am întâlnit în perioada celor trei ani când ofeream, în regim de voluntariatsi asistata de specialist, consiliere într-unul din penitenciarele noastre de maxima siguranta, am reusit sa alcatuiesc un fel de portret care îmi ofera posibilitatea de a fi, cât de cât, familiarizata cu „compozitia” personalitatii acestor oameni bizari. În penitenciar am avut de doua ori ocazia de a avea în cabinetul psihologic condamnati pentru infractiunea de viol, unul care îsi abuzase proprii copii, si care se prezenta la cabinet nu pentru consiliere, cum ma asteptam, ci doar pentru a citi niste asa-zise poezii de dragoste scrise de el, încercând sa ne impresioneze astfel, si un altul care a aparut, înca de la prima sedinta, descheiat la prohab, lasând sa i se vada bine goliciunea. Ma scuzati, domnisoara, n-am apucat sa ma închei la pantaloni, a tinut sa sublinieze razând cu subînteles individul pentru a-mi atrage atentia, crezând, probabil, ca mi-a scapat detaliul. Cum stiam ca un violator se bucura exact de ceea ce suprima vointa, demnitatea si libertatea altei persoane, cautând sa vada frica, socul si dezgustul din ochii ei, i-am raspuns sec la „politeturi” fara sa schitez vreun gest care sa-i ofere satisfactia dorita de el: Frigul din cabinet nu-ti face bine, dupa câte observ. Raspunsul meu a produs ceea ce noi numim în NLP ruperea modelului - individul nu se astepta la un astfel de raspuns, asadar, a preferat sa se retraga în scurt timp în celula, dezamagit de „prestatia” mea profesionala, ferindu-si astfel intimitatile de intemperii. Modelul comportamental al unui psihopat, daca acceptam ideea ca violatorul este, de fapt, un psihopat, are ca nucleu cruzimea, prin urmare, un asemenea individ e complet insensibil la trairile celuilalt. „Celalalt” exista pentru el, nu ca fiinta, ci ca mijloc pentru a-si atinge scopul personal, desigur, egoist, asa ca psihopatul nu are în arsenalul sau empatie, nu iubeste, n-are mila, nu are prieteni, cu toate ca stie sa le simuleze foarte bine, dând impresia ca e capabil de multe emotii si sentimente. Totusi, ceea ce este expus si vizibil este profilul unui om extrem de convingator, un individ care, dincolo de zâmbete si cuvinte frumoase, îsi studiaza în detaliu victima si începe sa faca totul pentru ea ca s-o acapareze, cauta sa stie ce îi place, ce are nevoie astfel încât el va sari primul în ajutorul ei când ceilalti par ca nu sunt în stare sa-i ofere siguranta si încredere. Înconjurata de atentia si interesul psihopatului, victima crede ca a fost foarte norocoasa sa cunoasca pe cineva atât de amabil. Pâna când psihopatul, stapân pe situatie, îsi da masca jos, transformându-se din Dr. Jekyll în Mr. Hyde, dovedind ca dincolo de cuvintele pompoase e capabil de violenta, control absolut, cruzime, utilizarea fortei brute, animalice, în partidele lui de sex, pedofilie, chiar crima. De ce respectiva mama a avut încredere în violatorul Constantin Zapan? Pentru ca Zapan are profilul psihopatului clasic: aparent un tip serios, convingator, suficient de amabil ca cineva sa-si lase copiii în grija lui. „Era respectuos, vorbea frumos, nu pot sa zic ca era violent cu noi sau cu fetele”, a declarat la un post de televiziune concubinul mamei. „Ea (mama copiilor n.m.) a avut încredere, a zis ca e un baiat fain, dar uite ca nu e!”, a concluzionat acesta, din nefericire, prea târziu pentru cele doua fetite. Psihopatia, indiferent daca este sau nu sexuala, este un mod de a fi. Si sa fim sinceri pâna la capat: nu exista nicio modalitate de a schimba acest lucru - de a vedea, de a simti lumea si de a actiona a psihopatului. Nu exista tratament pentru lipsa totala de empatie si nici o terapie nu va vindeca cruzimea generata de psihopatie, iar cei care spun ca aceste persoane eliberate conditionat din penitenciare sunt reabilitate, ca au o haina noua, dupa 4-5 ani de detentie, se însala amarnic. Faptele o dovedesc din plin. Mai devreme sau mai târziu, psihopatul actioneaza: violatorii îsi continua seria de violuri, pedofilii vor ademeni în plasa lor alti copii, criminalii sadici vor savârsi alte crime continuând în familiile lor violenta, cruzimea, umilinta. Chiar si fara afectiune, psihopatul nu are probleme cognitive, ratiunea functioneaza bine si este pe deplin capabil sa distinga ce este bine si ce este gresit. Este sigur ca încalca legea, dar nu-i pasa si chiar calculeaza prejudiciul pentru a cunoaste raportul cost-beneficiu al actiunii sale. Prin urmare, el foloseste ratiunea, pentru a actiona cum doreste, profitând de fiecare victima care i se iveste în cale. Din punct de vedere sexual, având în vedere vectorul animalic care primeaza în cazul lor, „aici si acum”, violatorii sunt indivizi care cu adevarat nu se pot controla. Dar, în marea majoritate a cazurilor, violatorii nu pot fi numiti, din acest motiv, oameni „nebuni”. Ei comit actul cu buna stiinta. Acest lucru se vede în reactia lor în momentul în care trebuie sa plateasca pentru actele lor. Toata „nebunia” dispare instantaneu. „De ce ati violat fetitele?”, l-a întrebat pe Zapan un reporter. „Ca sa se mire prostii ca tine!N-am facut nimic!”, a raspuns ferm, infantil si nepasator violatorul. El stie ce crima a produs, nu e nici pe departe un inconstient si e pregatit sa suporte consecintele legale. Pentru societate, el, însa, se considera un „nevinovat” si pledeaza pentru asta, el trebuia sa-si puna în aplicare planul pentru care nu simte vinovatia, fiindca nu are empatie. Majoritatea violatorilor sunt lasi. „Eroul” nu poate lupta cu fosta iubita, care în prezent are o alta relatie, lupta cu copilul ei, pe care, din razbunare, îl violeaza în scara blocului. Nu poate dezvolta o relatie fireasca bazata pe dragoste si respect cu o femeie, prin urmare agreseaza sexual o batrâna neputincioasa sau imobilizata la pat sau o persoana vulnerabila, care a consumat mai mult alcool la o petrecere, si nu se poate apara. Te urmareste în noapte, pe o alee întunecata si actioneaza când esti neatenta, iar daca esti mai puternica decât el si nu te pierzi cu firea, fuge mâncând pamântul. Si indiferent ce ar spune violatorul ca el este un tip curajos, acestea sunt doar cuvinte. Când întâlneste o forta mai mare decât el însusi, va baga coada între picioare si se va retrage într-un colt departe pentru a nu fi atins. Pâna nu va scapa de complexele si traumele sale, de trecutul sau violent, pâna nu-si va ridica intelectul si nu va începe sa gândeasca flexibil, dobândind un anumit nivel de educatie, respect si cultura, nu va iesi din aceasta stare. Pentru el, singura solutie la probleme, unica disponibila - va fi puterea fizica asupra unei persoane mai slaba ca el, una caruia doreste sa îi domine emotia, frica, nesiguranta spre beneficiul sau sexual. Multi se întreaba: exista un profil de femeie pe care abuzatorii sexuali îl iau ca tinta mai des? Da, este. Sunt femei care, înca din copilarie, s-au simtit vinovate pentru o situatie traumatizanta pe care au trait-o - abuz, glume sexuale pe seama lor, violenta domestica, printre altele - si au o nevoie inconstienta de a justifica permanent si de a demonstra oamenilor ca ceea ce s-a întâmplat în trecut a fost practic din vina lor. Acest tip de experienta determina la aceste femei tendinta de a se îndoi de propriul trecut si de a nu crede în propria perceptie a faptelor, deoarece în multe cazuri aceasta situatie traumatica de abuz a venit din partea unor persoane care erau apropiate, de încredere, care ar trebui sa le protejeze si nu sa le abuzeze. Multora li s-a spus ca nimeni nu le-ar crede daca ar spune ca au fost abuzate si au purtat aceasta teama toata viata cu ele. Si de ce acest tip de profil feminin ajunge sa fie preferat de agresori? Pentru ca ei pot simti tendinta unei femei de a simti rusine, vinovatie si teama ca oamenii nu cred în inocenta ei. Si profita de asta gasind ca ea e victima perfecta, asigurându-se astfel ca ea însasi va trebui sa ascunda ceea ce s-a întâmplat din aceleasi motive - din frica, rusine si vinovatie -, facându-l pe agresor sa iasa nevatamat din violenta pe care a comis-o asupra ei. Iar copiii sunt vulnerabili din aceleasi motive, violatorii se bazeaza pe faptul ca ei din frica, din rusine nu vor spune altora, si copiii sunt si mai vulnerabili pentru ca în fata unui violator care actioneaza prin forta fizica ei, copiii, sunt practic neputinciosi în a se apara. Mare parte din societatea actuala înca nu întelege nimic despre violenta si abuz si judeca totul si pe toata lumea dupa referinte total distorsionate si nesanatoase. Adeseori, auzim cazuri când o mama se lupta cu propria fiica pentru ca nu crede ca tatal ei, concubinul, vecinul sau bunicul ar fi abuzat-o, acea mama este la fel de abuziva daca nu chiar mai mult decât cel care a savârsit fapta. O persoana care judeca si asupreste cu parerile ei bolnave este la fel de violenta si vinovata ca violatorul. Dar, fiindca exista o asemenea atitudine în societate, copiii sau femeile abuzate refuza sa vorbeasca despre drama lor, ascunzând faptele oribile ale violatorului, cooperând, involuntar, cu el, oferindu-i înca o sansa de a actiona. Când studiem aceasta problema, constatam ca marea majoritate a infractorilor care au comis violenta împotriva femeilor, copiilor si batrânilor sunt oameni care au fost raniti în copilarie, crescuti într-o familie ale carei valori au fost promiscuitatea, abuzul sexual, alcoolul, bataia si umilinta, care au decis sa raspunda întregii lumi într-un mod similar realizând ca pot fi împliniti doar în raport cu fiinte mai slabe, îndreptându-si raspunsul violent spre cei mai inocenti dintre noi. Oamenii nu devin oricine dintr-o data, procesul de formare a personalitatii nu este instantaneu. O personalitate se formeaza într-un mediu social sanatos, iar indiferenta cu care societatea trateaza sursele raului - lipsa educatiei, saracia, violenta domestica, consumul de alcool si stupefiante - nu va duce, desigur, la estomparea acestor fenomene. Societatea va oferi în continuare asemenea personaje ca Dinca sau Zapan, astfel ca, pentru a ne proteja pe noi si copiii nostri, va trebui sa învatam, constienti, lectia precautiei, ca modalitate de autoaparare. Cristina Danilov este psiholog
