Consumerismul e un balon de sapun, nu poate rezista la nesfârsit. China si cei ca ea sunt „vinovati” pentru asta, ei ne manipuleaza într-un mod mârsav gândurile si idealurile. (...) Întrebarea ce poate fi acum pusa este: putem trai fara produsele chinezesti/ rusesti? Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa eliminam din casele si vietile noastre tot ce e Made în China, de exemplu, sa vedem ce ramâne. De când cu razboiul din Ucraina, liderii occidentali, si nu numai, îsi toarna cenusa în cap si îsi smulg hainele de pe ei acuzându-se reciproc ca au avut prea mare si prea mult timp încredere în Rusia, ca Europa a devenit dependenta de energia ruseasca si altele asemenea. Întrebarea care se naste totusi este ce i-a determinat pe acesti lideri sa încurajeze si sa sustina aceasta dependenta de-a lungul timpului? I-a fortat cineva? Raspunsul este unul singur si e clar: i-a fortat lacomia, dorinta de mai mult si mai ieftin, mirajul unei vieti usoare, dar nemeritate. Daca nu era tentatia energiei la pret mic oferita de Rusia, Europa, si implicit restul lumii, ar fi avut doar o mica durere la basca în aceasta perioada, preturile nu ar fi crescut, ci ar fi ramas ca si înainte, adica la fel de mari. Nu am gresit tastele când am scris „preturi mari”. Da, acestea ar fi fost de la bun început mult peste cele actuale, si pe termen îndelungat, pentru ca noi, europenii, nu am fi putut cumpara energie decât scump, în cantitati mult mai mici si de la surse mai pretentioase. Si nu am fi avut noi, ca boierii, caldura si electricitate berechet ca în ultimii 20 de ani. E ca si cum am fi fost nevoiti sa cumparam doar masini europene la pret de monopol. Apropo de masini, nici cu acestea nu ne-am fi putut plimba atât de mult de acasa pâna la colt si înapoi, pentru ca si petrolul ar fi fost la pret mult mai piperat. Am fi dârdâit un pic în timpul anotimpurilor reci, asa cum fac italienii, de exemplu, ca sa facem economie la bani, am fi stins aproape toate becurile de Craciun si nu am mai fi dormit cu televizorul deschis toata noaptea. Pentru ca curentul (sic!) costa... Trebuie sa recunoastem ca am devenit rasfatati, ca ne-am obisnuit sa ne lafaim în confort si sa traim o viata risipitoare, si ca aceste avantaje ne-au fost oferite pe tava de dusmanii actuali, de Rusia, China &Co. O parte din „vina” o poarta, ca întotdeauna, un om cu o viziune, si nu ma refer la Martin Luther King, Isus, Mohamed sau la alt profet, ci la un lider suprem al Chinei, numit Deng Xiaoping, care a pus bazele principiilor prosperitatii noastre actuale, începând din anii ’80. Xiaoping a facut pe timpul cât a fost el lider (1978-1989) în asa fel încât lumea sa devina dependenta, la modul cel mai serios si concret, de produsele chinezesti. Acel om ne-a facut pe noi toti rasfatati, ne-a aratat cum e sa traim ca niste regi, fara sa fim cu adevarat capete încoronate, sa nu ne uitam la bani când cumparam lucruri si sa nu mai stim ce e saracia si foametea. El ne vinde azi obiecte diverse, în cantitati enorme si la preturi foarte mici. Cum sa rezisti unei asemenea tentatii? Din 1978 si pâna azi ne-am lasat din ce în ce mai mult sedusi si purtati de acest miraj irezistibil al prosperitatii. Totul ni se pare, si chiar este, accesibil. Poti visa la orice pe lume, China si aliatii sai din afara lumii democratice vor procura pentru tine acel ceva în cel mai scurt timp si pentru foarte putini bani. E o realitate cât se poate de palpabila. În 2021, de pilda, China a fost cel mai mare partener pentru produse de import al Uniunii Europene, asumându-si 22.4- din tranzactii. SUA a avut doar 11.0-, Rusia 7.5-, Anglia 6.9- (sursa: Eurostat). Si asta se datoreaza principiilor pornite de la Xiaoping: mult si ieftin. Practic fiecare al patrulea lucru pe care punem mâna azi e chinezesc. Dar ca orice vis, aceasta stare de fapt nu poate dura la nesfârsit. Pentru ca întreaga structura e construita pe o baza superficiala, umflata. Ceva, cândva tot se va sparge si ne vom trezi goi, murdari si flamânzi, ca înainte... E usor sa aratam cu degetul spre China sau Rusia în vremuri de restriste si sa-i consideram ticalosi, raspunzatori directi ai neajunsurilor noastre, dar uitam atât de repede ca tot ei ne-au facut fericiti cu acceptul, la initiativa si cu participarea noastra activa. Ei ne-au facut doar o propunere pe care, din lacomie, am acceptat-o bucurosi. Produsele chinezesti, gazul si petrolul rusesc ne-au facut vietile mai usoare si visurile tangibile, dar ne-au legat invariabil destinele de ei. Consumerismul e un balon de sapun, nu poate rezista la nesfârsit. China si cei ca ea sunt „vinovati” pentru asta, ei ne manipuleaza într-un mod mârsav gândurile si idealurile. Noi ne-am aruncat în bratele lor cu aceeasi naivitate cu care o fata de 15 ani merge dupa un tip necunoscut care îi promite un serviciu banos, usor si sigur la Istanbul. Realitatea e cu totul alta, e mult mai jos, mai saraca, si, de ce sa n-o recunoastem, mult mai sanatoasa. Întrebarea ce poate fi acum pusa este: putem trai fara produsele chinezesti/ rusesti? Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa eliminam din casele si vietile noastre tot ce e Made în China, de exemplu, sa vedem ce ramâne. Eu am încercat si iata ce am eliminat: sipcile de metal, vopseaua si suruburile de la gard, tomberonul de gunoi, accesoriile cu care am construit foisorul, jucariile copiilor din curte, piscina gonflabila, cauciucurile, schimbatoarele si frânele de la biciclete, masina de tuns iarba, toata aparatura electrica pentru bricolaj si aproape toate uneltele si sculele din magazie, diverse materiale de constructie a casei, usile si geamurile casei, becuri, lustre, rafturi, covoare, telefoane, 99- din jucariile copiilor de interior, haine, încaltaminte, accesorii vestimentare, piese de mobila, vesela de bucatarie, accesorii de bucatarie, saltele, paturi, cearsafuri, perne, televizor, calculator, frigider, pixuri, creioane, carioci, ghiozdane, rucsacuri, piese electronice, masina de spalat, accesorii baie, articole sportive etc. Cu siguranta nu am mentionat toate lucrurile chinezesti care îmi umplu existenta, dar e clar ca fara ele absolut totul din jur ar fi complet schimbat. Totalmente! Nu cred ca as exagera cu nimic daca as spune ca aproape trei sferturi din casa mea ar fi goala în acest moment. Dar nu e, si asta pentru ca „Arhitectul Chinei Moderne”, Deng Xiaoping, a avut niste planuri geniale pentru noua economie a lumii. Nu regret ce am facut, fiecare lucru ieftin si prost pe care îl cumpar, fabricat la mii de kilometri departare de niste oameni exploatati, în fabrici si orase poluate si supraaglomerate, ma face fericit. As minti daca nu ar fi asa, e un sentiment general uman. Dar în acelasi timp stiu foarte bine ca toata aceasta fericire nu are un fundament solid, am mereu senzatia ca e prea frumos ca sa fie adevarat, ca parca totul sta sa cada ori ca vine cu un pret pe care înca nu îl constientizez. Razboiul din Ucraina e un cot în burta pentru toti. El e semnalul trezirii la realitatea de care vorbeam mai sus. Lucrurile nu sunt ceea ce par, viata normala e mai simpla decât cea pe care o traim acum, în ea sunt obiecte mult mai putine, mai bune si mai importante, afara e mai frig decât ni se pare din interior. Iar viata e la fel de frumoasa fara toate acestea! Sau poate mai frumoasa... Briscan Zara este scriitor si publicist
