Pentru ca o persoana sa se simta plictisita, trebuie sa fie într-o stare de entuziasm emotional, aflata în imposibilitatea de a întelege la ce sa aplice aceasta emotie. Nimic din ceea ce face nu-i atrage interesul si, în consecinta, apare plictiseala. Daca nu exista excitare emotionala, plictiseala nu va aparea, mai degraba va aparea apatia, care e cu totul alta stare. Cel mai adesea, plictiseala apare în situatiile în care nu ne putem controla, asa cum ne-am dori, viata sau actiunile... Nimic deosebit azi, aceeasi rutina: am urmarit serialul - e plictisitor, am deschis facebook-ul - plictisitor, mi-am propus sa gatesc ceva bun - dar nu, mai bine nu, e plictisitor... Plictiseala, daca se întinde de-a lungul zilelor, îti poate face viata complet insuportabila. Sub impulsul acestei stari, multi comit gafe - se casatoresc deja plictisiti unul de celalalt si divorteaza din acelasi motiv, renunta la munca, se muta dintr-un oras în altul, se apuca de baut,dar toate acestea sunt inutile, pentru ca nu pot fugi de ei însisi si, mai devreme sau mai târziu, vor concluziona: sunt robul plictiselii, orice as avea si orice as face. Copiii se plictisesc adesea, mai ales daca sunt obisnuiti sa fie distrati exclusiv de adulti sau de alti copii, nefiind lasati de cei mari sa se implice creativ în joc sau sa initieze jocul. Copiii plictisiti, înconjurati adesea de mormane de jucarii cu care nu se joaca, sunt consumatori pasivi de divertisment, îsi gasesc „salvarea” în televizor, fast food, internet si jocuri pe calculator. Acest lucru poate duce la dependenta, uneori foarte puternica, iar când „salvarea” este luata pentru o vreme, se instaleaza din nou plictiseala initiala, adesea reprimita cu resentimente si protest: „Nu vreau sa-mi citesti povesti, e plictisitor, vreau sa ma uit pe TikTok!” Cercul se închide, iar copilul nu mai poate iesi din el daca nu e ajutat. Desi, chiar si în divertismentul în care acesta e lasat de parinti sa se scufunde, „pentru ca asa îi place lui”, copilul se plictiseste teribil. Apoi, copilul acesta devine adultul care se plictiseste de orice: viata este în general fara sare si piper, nu exista nimic interesant, totul se repeta, oamenii sunt toti la fel, nu exista niciun scop etc. Deci, motivele sunt numite de plictisiti, dar, de regula, nimic nu se schimba în raspunsul la întrebarea „de ce ma plictisesc?”, asa ca îsi propun sa ia în considerare plictiseala nu ca pe o stare emotionala trecatoare, ci mai degraba ca pe un stil de viata, un diagnostic pe care si-l asuma singuri. „Asa sunt eu, mai pretentios, ma plictisesc repede de orice am!”, vor spune senini, desi situatia tine deja de patologie. Pentru ca o persoana sa se simta plictisita, trebuie sa fie într-o stare de entuziasm emotional, aflata în imposibilitatea de a întelege la ce sa aplice aceasta emotie. Nimic din ceea ce face nu-i atrage interesul si, în consecinta, apare plictiseala. Daca nu exista excitare emotionala, plictiseala nu va aparea, mai degraba va aparea apatia, care e cu totul alta stare. Cel mai adesea, plictiseala apare în situatiile în care nu ne putem controla, asa cum ne-am dori, viata sau actiunile: stând la rândul imens de la supermarket în ajunul Craciunului, asteptând ore în sir avionul care si-a decalat decolarea, calatorind cu trenul spre destinatii îndepartate, în astfel de situatii este dificil ca o persoana sa controleze sau sa schimbe ceva. Un obiect care te plictiseste, mai devreme sau mai târziu, începe sa provoace iritare, agresivitate sau chiar ura. Si aceasta iritare poate persista mult timp, ani buni. Sa ne gândim ce impact avea, pentru unii, lista cu operele literare pe care profesorul o recomanda în vacanta de vara! Desi lucrarile îsi aveau importanta lor, faptul ca trebuiau citite pâna la începerea anului scolar, - într-un timp în care alergatul dupa minge si mersul la scaldat aveau prioritate, - provocau plictiseala, asa se explica de ce astazi multi din acei copii, ajunsi parinti, resping cu vehementa lectura, transmitând aceeasi iritare fata de ea si noilor generatii. „Prea multe carti, ce le trebuie, domle, atâta Eminescu si Rebreanu, au google, copiii vor sa zburde în vacanta!”, spun parinti revoltati când profesorul de literatura îndrazneste, timid, sa le recomande elevilor lectura pentru vacanta. Toate sentimentele pe care le traim au evoluat pentru a se întoarce la noi cu un motiv - fiecare are propria sa functie. Iar plictiseala, mai ales când este una prelungita, e un semnal ca nu te dezvolti mental, te-ai oprit în loc din actiunea ta. Daca nu ar fi acest sentiment, ai repeta aceleasi actiuni inutil, iar si iar, nu ai creste în interiorul tau. Plictiseala este cea care ne face sa mergem înainte, sa facem ceva nou, sa evoluam, pentru ca vechile actiuni au încetat deja sa fie eficiente si nu aduc rezultatul dorit. Plictiseala este un mecanism de aparare atunci când exista multa energie si nu stii unde sa o îndrepti, asa ca psihicul blocheaza eliberarea acestei energii. Toate acestea sugereaza ca s-a pierdut o anumita conexiune cu tine însuti, fibrele spirituale care sunt cele mai importante pentru nevoile tale nu mai functioneaza. Exista o alta varianta, când ceea ce îti doresti cu adevarat este interzis, condamnat sau considerat de altii nepotrivit pentru tine - de exemplu, cineva ti-a spus, dupa ce ti-a vazut picturile, ca a picta este o pierdere de timp, nu te ajuta la nimic, nu se mai câstiga din arta, e mai potrivit pentru tine sa faci niste cursuri de formare în dezvoltare personala sau un curs de makeup sau masaj cu pietre, astea-s la moda si aduc ceva banuti în buzunar. Drept urmare, credinta cuiva ca ceea ce doresti tu nu e potrivit pentru tine se scufunda atât de mult în inconstientul tau, încât nici nu-ti poti aminti cine ti-a spus ce ti-a spus, devine un crez personal, care nu-ti permite sa faci ceea ce îti doresti cu adevarat, stocând energia din interioritatea ta. Da, daca nu o rezolvi, aduce conflicte interne la nivel de constientizare, iar asta poate duce nu doar la plictiseala cronica, ci, mai grav, la depresie. Pentru a face fata plictiselii, asa cum spuneam, cautam constant divertisment pasiv. „Iritanti” care ne pot scoate din aceasta stare. Dorinta de a scapa de plictiseala te determina sa faci orice activitate, fara sa te mai gândesti daca aceasta e potrivita pentru tine. Un prieten îti ofera antidotul: daca esti plictisit, fa si tu un drum pâna la munte! E antidotul lui, nu al tau, tie nu ti-ar placea sa faci asta, nu ti-a placut niciodata muntele pe care l-ai gasit plictisitor. Asa ca te duci la munte, de dragul prietenului, dar te întorci la fel cum ai plecat. Desigur, nu putem trai fara iritanti - o persoana trebuie sa experimenteze noi senzatii, sa cunoasca oameni noi, sa execute sarcini de serviciu noi, sa calatoreasca în locuri noi. Dar nu toate i se potrivesc. Iar daca aceasta evadare din rutina devine obsesiva, atunci întreaga viata se transforma într-o anxietate dureroasa constanta, o dorinta de a experimenta orice, orice îti sugereaza altii, chiar si cu o doza de risc. Cautarea unor senzatii mereu mai vii decât cele traite, daca sunt nepotrivite noua, duce, în cele din urma, la satietate. Si, la rândul sau, satietatea duce din nou la plictiseala. Particularitatea omului modern este ca nu poate ramâne singur cu el însusi debusolat - va cauta modalitati de a compensa lipsa de informatii sau a activitatii. Este o nevoie fireasca a constiintei noastre de a primi ceva nou, incitant, mereu. Creierul nostru este saturat de informatii si impresii vechi, asa ca plictiseala apare firesc din angajarea sa constanta si liniara în lucrurile care îl înconjoara. „Plictiseala, într-o forma sau alta, a fost mereu cu noi, e parte din biologia noastra , mostenirea primita de-a lungul evolutiei”, spune psihologul John Eastwood, autorul cartii Out of My Skull: The Psychology of Boredom. Eastwood, care a început sa studieze cauzele plictiselii, a descoperit ca exista doua tipuri de personalitate care tind sa sufere de acest fenomen. Astfel, plictiseala este adesea observata la oamenii cu temperament impulsiv, coleric, oameni care cauta constant experiente noi. Pentru aceasta tipologie, o viata în sabloane, pur si simplu, de neconceput, au nevoie constant de un „roller coaster” pentru a nu se plictisi. Al doilea tip de „plictisit” are exact problema opusa: societatea i se pare un loc foarte incomod, asa ca se îngroapa de viu în propria singuratate si rutina si rareori îsi paraseste zona de confort. Si, ca urmare, acest tip se plictiseste cronic. De obicei îl gasesti, dupa o zi de lucru în care face de 30 de ani acelasi activitate, în fata paharului cu alcool si al unui lighean plin ochi cu mucuri de tigari, jucând Solitare. Aproape de la început, a devenit clar ca oricare dintre aceste conditii poate determina o persoana sa-si faca rau. Predispozitia la plictiseala cronica este direct legata de shopping excesiv, fumat, jocuri de noroc, consumul de droguri si alcoolism. Ca sa nu mai vorbim de obiceiuri mai banale, dar nu mai putin proaste, cum ar fi, de exemplu, sa manânci mult, din plictiseala. Plictiseala mentine în viata industria cofetariei, am putea-o parafraza pe psihologul Sandi Mann. Mann s-a ocupat în studiile sale de acest fenomen, într-unul din experimentele sale, aceasta le-a propus tuturor participantilor o munca monotona, de exemplu, sa rescrie o lista lunga de numere de telefon. De regula, participantii la experiment au dus la îndeplinire sarcina, dar au facut-o frecându-se constant pe scaun, cascând si uitându-se în permanenta la ceas. Înainte de experiment, Mann le-a cerut acestora sa faca un test, care continea întrebari legate de gândirea asociativa. Dupa finalizarea lucrarii, participantilor li s-a cerut sa raspunda din nou la aceleasi întrebari. În mod ciudat, performanta participantilor s-a îmbunatatit, psihologul sugerând ca rutina a ajutat gândurile sa curga într-o directie arbitrara, ceea ce a contribuit la dezvoltarea gândirii asociative si creative. Ca plictiseala poate fi un motor al progresului este ideea mai multor sustinatori ai lui Mann. Dar Eastwood, spre deosebire de Mann, nu este atât de entuziast si face apel, totusi, la prudenta pentru a nu cadea în prapastia depresiei. Plictiseala e buna, dar în doze mici si cu antidot - atunci când oamenii se plictisesc, sunt cufundati în gândurile lor, ceea ce îi face si mai plictisitori în ochii celorlalti. Din acelasi motiv, unii încep sa-si doreasca, din ce în ce mai mult, sa fie singuri, singuri cu propriile gânduri si propria rutina, chiar si cu riscul de a nu fi întelesi vreodata de cei din jur. Ca sa nu ajungem sa ne rupem de noi si de lume, fiecare ar trebui sa înteleaga ce încearca ea, plictiseala, sa ne transmita în propria interioritate. Si, cu siguranta, daca ne straduim putin, vom obtine si un raspuns. Cristina Danilov este psiholog
