Un fenomen frapant care se petrece astazi este ceea ce as numi proliferarea prefabricatelor. Nu e ceva nou, dar devine tot mai accentuat si, pentru cine tine la expresivitatea limbii, tot mai suparator. Spun „prefabricate” pentru ca e vorba de cuvinte si formule luate de-a gata si puse uneori în cele mai neasteptate contexte. Au facut de pe acum o glorioasa cariera la televiziune, politicienii si jurnalistii le rostesc cu o voluptate solemna, convinsi ca impresioneaza publicul printr-un limbaj elevat. Expresia „limba de lemn” e mai veche, dar s-a impus dupa ce a fost socotita o caracteristica a regimurilor comuniste (demonstratia a facut-o, într-o carte celebra din 1987, Françoise Thom). Daca în tarile comuniste limba de lemn a fost dusa la perfectiune asta nu înseamna ca ea nu e prezenta în multe alte locuri, cu deosebire în discursul politic si în discursul mediatic, cel de al doilea fiind adesea în serviciul celui dintâi. Un fenomen frapant care se petrece astazi este ceea ce as numi proliferarea prefabricatelor. Nu e ceva nou, dar devine tot mai accentuat si, pentru cine tine la expresivitatea limbii, tot mai suparator. Spun „prefabricate” pentru ca e vorba de cuvinte si formule luate de-a gata si puse uneori în cele mai neasteptate contexte. Au facut de pe acum o glorioasa cariera la televiziune, politicienii si jurnalistii le rostesc cu o voluptate solemna, convinsi ca impresioneaza publicul printr-un limbaj elevat. Unele din aceste cuvinte sunt luate din engleza si sunt de fapt dubluri inutile. Voi propune, în cele ce urmeaza, câteva exemple. Verbele în voga, mai întâi. A interactiona: e un verb care merge oriunde, în politica, în educatie, în arta, în viata cotidiana etc., etc.; suna mult mai intelectual decât „a dialoga”, „a avea un schimb de idei” s.a.m.d. A documenta: un verb tot mai prezent si care sugereaza un plus de competenta: „politia documenteaza împrejurarile accidentului de pe autostrada”. A devoala: surprinzatoare prezenta acestui verb care ne-ar putea face sa credem ca limba franceza înca mai exercita o anume influenta. Dar cum televiziunile si o sumedenie de site-uri sunt ahtiate dupa „dezvaluiri” senzationale, „a devoala” e un sinonim comod. A internaliza: cuvântul e atât de urât încât ma abtin de la orice comentariu. A operationaliza: vezi „a internaliza”. A confrunta: verb cu o evolutie ciudata care a ajuns sa fie sinonimul lui „a interpela” („Ionescu l-a confruntat pe Popescu”). Sa vedem acum niste substantive a caror frecventa da de gândit. Pe primul loc, la mare distanta de urmatoarele clasate, este provocare. Politicieni, artisti, constructori, sportivi, meteorologi, sefi de tura etc., etc. sunt pusi tot timpul în fata unor provocari din care vor iesi, bineînteles, victoriosi. Capabilitati: versiune sofisticata pentru „capacitati”. Atentie însa, exista si tehnicalitati (capabilitati tehnice?). Rezilienta: cuvânt pe care politicienii îl adora, întrucât arata ca sunt preocupati de propasirea economica a tarii. Avans: pentru progres, crestere („avansul inflatiei a fost de cinci procente”). Cuvântul avea, pâna acum, alt sens. Suport: de ce sa zici „sprijin”, „ajutor” când poti sa zici „suport”? Ma întreb daca si verbul „a suporta” va fi „implementat” cu acest sens. Determinare (determinat, determinata): comentatorii sportivi privilegiaza aceste cuvinte pentru a arata cât de hotarâti sunt jucatorii unei echipe. Dar, fireste, si politicienii pot fi determinati. La adjective, conduce autoritar sustenabil, la mare trecere de când cu încalzirea globala si cu criza economica. Pensionarii, în special, se bucura când afla ca pensiile lor trebuie sa fie sustenabile. Un cuvânt care si-a schimbat si el sensul având acum o conotatie pozitiva este versatil. Probabil ca „inovator” a fost considerat depasit deoarece e pe cale sa fie înlocuit de inovativ („o alifie inovativa”, „un concert inovativ la Ateneul Român”). Foarte des întâlnit este si prietenos, prietenoasa: o casa prietenoasa cu clima, un automobil cu un tablou de bord prietenos etc.; daunezi, o librarie din Iasi ne anunta ca volumele unui scriitor se afla pe niste rafturi „prietenoase”, si ca oricine poate depune acolo carti sau obiecte ce au legatura cu tematica abordata de autorul respectiv. Îsi face loc, tot mai insistent, realistic, absurditate lexicala (a carei origine o cunoastem) din moment ce avem cuvântul „realist”. Un plus de subtilitate, în ochii unora, aduce „dedicat, dedicata”: Georgescu este „un jucator dedicat”, Vasilescu este „un primar dedicat” s.a.m.d. În încheiere, doua expresii care, iarasi, dau iluzia ca limba franceza a regasit vitalitatea de odinioara: în siajul si în marja. Daca „în siajul” imprima o nota de pretiozitate intelectuala, „în marja” e folosit nu o data complet aiurea. A spune: „în marja întâlnirii dintre Putin si Erdogan” e incorect, ar fi trebuit „în marginea”; „marja” desemneaza spatiul de care poti dispune pentru a realiza ceva. Astfel de stereotipuri si erori arata, în fond, precaritatea gândirii. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
