„Aer proaspat, pini ecologici, albastrele, pasari rare, piste de biciclete si posibilitatea de hiking” sunt atributele cu care un modern complex rezidential încearca sa îsi atraga clienti. Si multe din cele o suta de case construite în apropierea Padurii Uricani, în cadrul complexului, chiar si-au gasit cumparatori. Acestia povestesc însa ca de la alegerea locului pentru casa, pâna la mutarea în noile locuinte, numai de armonie nu a fost vorba între cumparatori si dezvoltatori. Iar exemplele pot continua. Cel putin asta arata o documentare a Ziarului de Iasi pe piata caselor. “Au învatat sa mimeze corectitudinea, au învatat sa mimeze o relatie frumoasa. Dar în acelasi timp au învatat sa fie amenintatori. Sa îti bage mâna în buzunar si sa te ameninte”. Casele, în general, vin la pachet cu o sumedenie de defecte ascunse de constructie: fara talpa de fundare, fara izolatia podelei, uneori fara tencuiala, cu tabla batuta direct pe leaturi, fara astereala etc. „Ziarul de Iasi” a stat de vorba cu constructori fara interes direct în piata, dar si cu cumparatori patiti. În articolul de fata, o descriere detaliata a unei amagiri pe scara mare. Sunt aratoase si apar ca ciupercile dupa ploaie oriunde mai exista suprafete de teren disponibile în Iasi sau în localitatile de la periferia Municipiului, sunt simbolul noii clase de mijloc, care vrea sa se rupa de viata de la bloc si sunt o afacere profitabila pentru un sector care a înflorit în Iasul ultimilor ani. Cu toate acestea, casele nou construite au defecte ascunse si, ce e mai grav, multe dintre acestea au probleme de structura. „Peste 70- dintre ele ar avea probleme serioase în cazul unui cutremur comparabil cu cel din 1977”, atrage atentia Dumitru Hriticu, unul dintre constructorii consultati de Ziarul de Iasi. „Case care se crapa, se lasa, e ceva care se întâmpla la ordinea zilei în momentul de fata, în Iasi. Sunt cartiere întregi construite asa. Case noi! În Galata, Vorovesti (Miroslava - Valea Ursului) si altele. La Valea Ursului, un cartier de peste o suta de case, în niciuna nu este talpa de fundare la case si, în afara de asta, pot sa afirm ca toti proprietarii de acolo au plângeri”. Declaratia, data de un antreprenor din domeniul constructiilor care a preferat sa îsi pastreze anonimatul, a fost confirmata de proprietarii din complexul amintit mai sus. Cine nu se pricepe la constructii, risca sa îsi cumpere o casa frumoasa la exterior, dar subreda la interior, atrag atentia noii rezidenti de la poalele Padurii Uricani. Povestea unei profesoare „M-am mutat în decembrie 2020”, a povestit o profesoara de româna, acum la pensie: “Eu am stat pe santier, de dimineata si pâna seara, si i-am pazit. Au început 20 de case odata, ca sa ia avans de la mai multe persoane, si cu avansul îsi cumpara ei materiale, pentru ca nu au bani probabil, sau nu vor sa investeasca. 20 de case odata. Cum apare un proprietar în zona, cum este mânata echipa catre casa acestuia. Si se plimba muncitorii asa, dintr-o parte în alta”. Presati de echipa dezvoltatorului imobiliar sa dea mai multi bani, pentru ca s-ar fi scumpit materialele, amenintati uneori, santajati, si întotdeauna într-o stare de vigilenta obositoare, dar necesara în încercarea de a-i obliga pe muncitori sa le construiasca locuinta corect, mai multi proprietari au acceptat sa îsi povesteasca experientele neplacute prin care au trecut. „Din capul locului, tendinta este de a însela. Acesta este principiul pe care îsi construiesc ei relatia cu un client. Te trateaza de parca ai fi cersetor. Si nu e posibil sa fim tratati în felul acesta. Am fost foarte trista. Foarte trista... E o disimulare totala. O iau în trepte de forta. La început sunt lingusitori, prietenosi, apoi încep „daca nu va place, lasam asa, fara asta. Daca nu vreti aia, facem fara”. Si în final îti trântesc bomba: „Stiti ceva: noi va dam avansul înapoi si vindem casa”, mai spune fosta profesoara de româna. „Stai domnule, cum sa-mi dai avansul? Ca eu deja am pus gresie si am platit diferenta la gresie, am pus clante, am dat diferenta la clante, la usi, la ferestre... Acum îti convine. Îmi dai înapoi avansul pe care ti l-am dat, dar îmi iei tot ce am investit acolo. Ba chiar o doamna a fost amenintata sa iasa afara din casa, daca nu mai da bani. Urât, asa...”. „Am tremurat pe santierul asta” Proprietarilor li s-a alaturat si un constructor, în încercarea de a stabili un set de recomandari care le-ar putea fi utile si altora care vor sa cumpere case construite în Iasi. Cumparatorii caselor au preferat sa îsi pastreze anonimatul. Unii sunt satui de frecusurile cu constructorul. Altii pentru ca, desi au achitat întreaga suma si s-au mutat deja în case, înca mai asteapta echipele de muncitori sa-si termine treaba. Atât ei, cât si Dumitru Hriticu, constructorul cu care ne-am consultat, subliniaza însa ca aceleasi nereguli se petrec pe toate santierele în care se ridica în ritm alert sute de noi locuinte. „Eu am stat si am învatat, m-am consultat cu fosti elevi de-ai mei, ingineri, constructori, si am venit cu lectia învatata. Am tremurat pe santierul asta, am murit. Eu am avut norocul asta, ca am putut sa stau. M-am pensionat, mi-am îndeplinit la batrânete visul de a avea o casa. Dar sa stiti ca cei tineri au fost «luxati» zdravan, pentru ca aceste case au vicii ascunse”. Dumitru Hriticu a explicat pe scurt: „La casele care se construiesc acum, la astea de suta de mii de euro, la toate dispare talpa de fundare. Asta e prima care dispare. Apoi dispar tencuielile interioare, tencuielile exterioare. Casa se vinde la stadiul final, cumparatorul o vede data cu var, alba, dar dedesubt... Dupa asta încep sa apara crapaturi, fisuri, si când afla proprietarul ca stratul de tencuiala lipseste, încep sa apara discutii. Dar daca contractul este semnat si casa este vânduta, nu ai decât sa faci reparatiile singur, pe banul tau”. Fundatia: de regula dispare talpa de fundare În realitate, la constructia unei case, se fura înca de la fundatie: o spun si constructorii, dar si cumparatorii. Nu doar pentru a economisi o parte din banii cumparatorilor, ci si pentru ca, sarind niste etape, dezvoltatorul economiseste timp si mâna de lucru. „E vorba de timp. La noi totul se rezuma la graba, adica sa construiesti o casa într-o luna de zile, într-o luna si jumatate sa fie locuibila. Facuta corect, cu talpa de fundare asa cum trebuie, îti mai ia o saptamâna în plus. E foarte multa munca. Si atunci ei fac si economie. Daca cei care construiesc, dirigintele de santier sau cine raspunde, da OK-ul si semneaza pentru turnat betonul, dupa ce se toarna betonul, e cam greu sa mai verifici ce se afla înauntru, cum e structura de rezistenta”, sustine Hriticu. Constructorul a mai explicat ca la casele realizate de catre dezvoltatori pentru vânzare „de obicei, dispare talpa de fundare, în mare parte. Adica elementul de cota zero al casei. Tot stratul”. Ce efecte poate sa aiba lipsa acestui element? „În primul rând lasari de teren. Se lasa constructia din diferite colturi. Constructiile noi care sunt facute, majoritatea, au problema asta. Normal toate casele se sapa la 90 cm cota de înghet, în pamânt. Acolo se toarna talpa de egalizare, un strat de beton mort de 10 cm. Dar pe aia nu o mai face nimeni în momentul de fata”. De ce e important sa se respecte cota de înghet atunci cînd se sapa fundatia unei case, o explica un site specializat în constructii, www.spatiulconstruit.ro: „În România, adâncimea (sau limita) de înghet depinde în principal de doi factori: zona climatica si proprietatile solului. Se ia în calcul adâncimea maxima, respectiv cazul cel mai nefavorabil, deoarece pot fi si ierni cu temperaturi mai ridicate; ceea ce ne intereseaza este situatia punctuala în care constructiile si instalatiile noastre devin vulnerabile atunci când sunt supuse la temperaturi de 0 grade sau negative. În functie de acesti factori, se stabileste pâna la ce adâncime trebuie sa sapam, pentru a ne proteja investitiile”. În continuare, site-ul arata ca pentru Iasi, Bucuresti, Ploiesti, Cluj-Napoca sau Sibiu este indicata saparea fundatiei la o adâncime de 80 - 90 cm. Regula, conform specialistilor, este ca talpa fundatiei (sau betonul de egalizare) trebuie sa stea într-un sol stabil, bine tasat, fara cicluri înghet - dezghet, pentru ca aceste cicluri schimba structura solului si capacitatea lui de a sustine uniform constructia. “Cu cât sapam mai adânc pentru fundatie, cu atât solul este mai putin afectat de temperatura, de radacinile plantelor, insecte, animale mici s.a.m.d. Altfel, cu timpul pot aparea fisuri în fundatie”. Nu veti gasi izolatia la pardoseala „La casele care se construiesc pentru vânzare nu o face nimeni, sigur”, comenteaza Dumitru Hriticu, în timp ce parcurge, teoretic, fazele constructiei unei case: “Si de acolo se face talpa de greutate a casei, dupa aia se baga pamântul la loc, se compacteaza, se pune stratul filtrant, se pune izolatie. Casele de vânzare din Iasi, majoritatea, ba chiar as spune peste 80-, nu au izolatia la pardoseala sau asa ceva. Din cauza asta apar mucegaiurile. La tot ce înseamna parter, e plin de mucegai”. Toata greutatea constructiei trebuie sa stea pe talpa casei. Dar pâna se ajunge la pardoseala, constructorii ar trebui sa mai puna un strat de pietris de 10 cm, polistiren extrudat de 10 cm, folie poliuretanica pentru infiltratiile de apa. “Pâna la pardoseala slab armata. Acolo se foloseste o plasa. În afara de pardoseala asta slab armata - dar si aici, de obicei, multi nici nu mai pun armatura, pun beton mort - tot ce înseamna straturile astea dispar, ramâne doar pamântul compactat si atât”. Pentru ca fusese avertizata de cunoscuti, pensionara din Valea Ursului i-a verificat pe muncitori daca si-au facut bine treaba: „Eu am întrebat: ati pus plasa la soclul casei? „Da, sigur”. Au o unealta cu niste gherute. Am zis „Da-o încoace!” „Doamna, dar costa!” „Nu-i nimic, platesc eu”. Când am tras de doua ori asa, cu unealta, pe 20 de centrimetri patrati nu era nimic. Zic: „Unde-i plasa, draga?” Pai sa vedeti, ca asa si pe dincolo. „Dar armatura la trotuar ati pus?” Pun, din loc în loc, dar eu am nimerit cu verificatul unde nu pusesera. Fac rabat de la calitate”. Hritcu completeaza: „Credeti-ma, pâna si constructorii, majoritatea, ca sa le fie mai simplu, îi spun dirigintelui de santier - „Asta nu are niciun rost aici”, de exemplu bara de fier de la fundare, daca se pun anumite bare de fier în plus în proiect. Cine face proiectul ala, îl face totusi dupa niste studii. Apoi constructorul începe sa scoata - asta o ia, asta o ia, si asa tot dispare câte ceva din proiect. În urma cu câtiva ani, prin Vorovesti, Miroslava stiu ca a mai luat vântul acoperisuri, au fost probleme, si e tocmai din cauza asta: daca nu se foloseste tot materialul cap-coada la casa, normal, atunci când vine vântul, tabla e prinsa de niste bucati de leaturi si atunci ti-o cam zboara”. „Materiale de top”: tabla direct pe leaturi, fara astereala Sunt casele din aceste cartiere construite cu materiale de top, cum se afirma în reclamele de vânzare a lor? O cumparatoare, mama a doua fetite, sustine contrariul: „Noi am stat si ne-am gândit, nici daca ne faceam casa în regie proprie nu am fi folosit materiale de cea mai înalta calitate, ca nu ne-am fi permis. Am fi mers pe calitate medie. Dar uneori s-a facut rabat si de la acest nivel de calitate”. Sotul o completeaza, din poarta: „Sunt multi vecini cu probleme. Noi ne-am mutat de un an, au fost printre primele case predate. Deja usa se lasa. Au schimbat-o, trebuia sa fie altceva”. „Dispar straturile de tencuiala, izolatii. Daca pe toate proiectele este izolatie cu polistiren EPS 80, toti folosesc EPS 50. Caramida nu ai cum s-o minti, aia este. Centuri pentru stâlpi de obicei se folosesc, dar nu cele recomandate de proiectant. Din acoperis dispare astereala casei, se monteaza tabla direct pe leaturi. Sau se rareste. La partea de lemn din acoperis, în proiect sunt capriori de 12x12, în schimb constructorii folosesc de 8x8, 10x10 maxim. Pentru ca sunt mai ieftini, lemnul se vinde la metru cub, si toti încearca sa câstige”, mai enumera constructorul Dumitru Hritcu defecte pe care le-a observat la ansamblurile rezidentiale din Valea Ursului si din alte zone ale orasului. Cumparatorii au explicat ca dupa plata avansului, când s-a ajuns la realizarea interioarelor, constructorul le-a dat un buget pentru fiecare încapere si i-a trimis sa-si aleaga finisaje dorite. „Bine, am mai bagat bani. Pentru ca ei îti dau o anumita suma. Pentru baie, de exemplu, nu mai tin minte bine, parca au dat 1.100 lei”, încearca sa-si aminteasca fosta profesoara. „Ori eu am dat 3.000 de lei numai pe cabina de dus. La gresie îti da 25 de lei metru patrat. La centrala îmi dadeau 1.800 de lei. Cei de la magazin s-au uitat la mine si au zis ca nu exista centrala de 1.800 de lei. Ei se duceau si achitau partea lor, noi plateam diferenta. Toti am facut asa. Si absolut la tot. Parchet, gresie, faianta, geamuri, usi, pai ei îmi puneau o usa ca la un magazin de ala de cartier, din termopan. Ei ofera pret minim minimorum, la limita de jos, iau ce este mai prost, de calitate execrabila. M-am gândit de o mie de ori si am ajuns la concluzia ca mai bine platesc o diferenta decât sa-i las sa puna ei ce vor si apoi sa o iau de la capat si sa schimb tot.”. Cât despre exteriorul proprietatii cumparate, completeaza fosta profesoara, nici acolo nu e totul perfect: „Am adus si doua masini de pamânt pentru gradina, ca ei îti dau casa cu mizerie de jur împrejurul casei. Si asta e o problema. Nu curata spatiul, nici în interior, nici în exterior”. „Zona e foarte buna, locul e drept, utilitatile sunt toate, nu esti pe fosa, esti pe canalizare, reteaua deja era trasa toata, drumul nu este privat, este public, acesta este un alt factor important”, subliniaza mama fetitelor aspectele pozitive. „Pâna la anul poate se toarna si asfaltul”, adauga sotul acesteia. De pistele pentru biciclete promise pe site-ul dezvoltatorului înca nu poate fi vorba. Saptamâna viitoare, un amplu articol despre sfaturile proprietarilor patiti catre cei care vor sa îsi cumpere case noi
