Pentru a-i deposeda de proprietati si a-i trimite în închisoare, statul comunist a acuzat mii de români de activitati legionare. Dupa 70 de ani, functionarii statului folosesc acelasi argument pentru a refuza urmasilor fostilor detinuti politici drepturile stabilite prin lege. O ieseanca s-a adresat instantei pentru a demonstra ca tatal sau nu fusese legionar. Aceasta, desi Agentia pentru Plati si Inspectie Sociala ar fi fost cea care trebuia sa demonstreze ca a fost. Conform legii, persoanele persecutate din motive politice dupa instalarea primului guvern comunist au dreptul la recunoasterea perioadei de detentie, deportare sau prizonierat drept vechime în munca, ca si la o indemnizatie lunara stabilita în functie de durata persecutiei. În forma initiala a legii, adoptate în 1990, urmasii acestora aveau dreptul la jumatatea din indemnizatia primita de fostul detinut politic. Lui Socrate C. i-au fost recunoscute drepturile în februarie 1991, pentru 1 an si 9 luni de detentie, în perioada 1954-1936. Trei ani mai târziu, acesta a murit, drepturile sale fiind preluate de fiica sa. În 2020, legea a fost modificata, urmasii fostilor detinuti politici primind dreptul la aceeasi indemnizatie ca si parintele condamnat. Zenovia T. s-a adresat AJPIS pentru actualizarea indemnizatiei, iar cererea i-a fost aprobata. Câteva luni mai târziu, ieseanca a depus o noua cerere, solicitând recunoasterea înca unei perioade de detentie a tatalui sau, între 1958 si 1962. De aceasta data, decizia AJPIS a fost diferita. Drepturile Zenoviei T. au fost anulate cu totul, pentru ca de la prevederile Decretului-lege 118 sunt excluse persoanele care au desfasurat o activitate fascista ori legionara în cadrul unei organizatii sau miscari de acest fel. Or, într-o fisa matricola penala din 1958, Socrate C. era mentionat ca „legionar”. A fost suficient. Magistratii Tribunalului s-au vazut pusi în situatia de a face treaba pentru care sunt platiti functionarii AJPIS si sa reconstituie situatia de fapt. În decembrie 1954, Socrate C. fusese arestat pentru „agitatie publica” constând în faptul ca „a detinut diferite cantitati de armament si munitiuni militare”. La acea data, în fisa matricola penala s-a mentionat ca arestatul era si fusese „apolitic”. Socrate C. a fost condamnat la 15 ani de munca silnica pentru „delict de uneltire”. Dupa un an si 9 luni de detentie, fusese achitat printr-o sentinta a Tribunalului Militar Iasi. A fost însa arestat din nou, în 1958 si condamnat din nou, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, la 4 ani de închisoare, pe care i-a petrecut în colonia penitenciara de la Periprava. De aceasta data, fisa matricola mentiona „legionar (primar)”. „Este de notorietate faptul ca în contextul istoric existent la nivelul anilor 50-60, regimul comunist asocia cu miscarea legionara pe opozantii acestui regim, pentru ca ulterior sa dispuna condamnarea acestora pentru infractiuni precum crima si uneltire contra ordinii sociale. Or, acest fapt este si cazul defunctului C. Socrate”, au precizat judecatorii. Acestia au remarcat discrepanta dintre cele doua matricole întocmite de oficialii comunisti si pe care functionarii AJPIS nu o vazusera. Socrate C. fusese apolitic în 1954, dar devenise subit legionar cândva între momentul eliberarii din 1956 si rearestarea sa, în 1958, în conditiile în care Garda de Fier era desfiintata demult. Magistratii au adaugat ca AJPIS ar fi trebuit sa demonstreze ca Socrate C. facuse parte dintr-o organizatie legionara. „Pârâtele aveau posibilitatea de a solicita, în vederea clarificarii, sprijinul Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din România. Cu toate acestea, pârâtele au ramas în pasivitate, procedând la respingerea cererii reclamantei pe baza unui probatoriu îndoielnic si insuficient. Nu rezulta din actele dosarului din care organizatie legionara se sustine ca ar fi facut parte C. Socrate, în ce perioada, în conditiile în care 5 ani si 9 luni a fost arestat, astfel ca aprecierea pârâtelor apare ca fiind arbitrara si nesustinuta de probe certe”, au aratat magistratii. Ei au admis cererea Zenoviei T. de anulare a deciziei prin care îi fusesera revocate drepturile. Decizia finala în acest caz va fi luata de Curtea de Apel, pe rolul careia dosarul a intrat marti.
