Sa fi câstigat deja Putin razboiul biopolitic? Este ceea ce înclina sa creada, într-un text excelent, binecunoscuta Françoise Thom. Textul se intituleaza „Crearea lui Homo post-sovieticus: ingineria sufletelor sub Putin”. Conceptul de „homo sovieticus” a fost consacrat, în anii ’70-’80, de dizidentul Aleksandr Zinoviev. Cât despre „ingineria sufletelor”, avem a face cu o trimitere la o celebra fraza a lui Stalin care îi numea pe scriitori „ingineri ai sufletelor omenesti”. Iata o carte ce lumineaza personalitatea lui Putin din diferite unghiuri si care, totodata, propune o radiografie a societatii ruse actuale: Cartea neagra a lui Vladimir Putin (editura Robert Laffont, 2022), volum colectiv coordonat de doi istorici reputati, Galia Ackerman si Stéphane Courtois. De o rigoare ireprosabila, pasionante prin aspectele aduse în discutie, textele din volum compun un ansamblu coerent si convingator. Nu am cum da seama despre bogatia tuturor contributiilor: voi aminti aici doar câteva dintre ele, cu promisiunea ca voi reveni asupra cartii. Trei capitole, semnate chiar de coordonatorii lucrarii, refac biografia lui Putin, socotit un tipic Homo sovieticus, produs al KGB-ului ale carui metode le-a utilizat si le utilizeaza cu un cinism nerusinat. O serie de detalii sunt cunoscute, dar reconstituirea biografica întreprinsa de cei doi autori arata cu limpezime ca venirea lui Putin la putere a avut un caracter programatic si ca FSB (fostul KGB) a jucat un rol decisiv. Politica noului tar de la Kremlin se bazeaza însa pe doua erori fundamentale: persistenta mitului Uniunii Sovietice ca super-putere pe de o parte, iar pe de alta ideea ca puterea unui stat depinde de imensitatea teritoriului sau. Aici se afla originea obsesiei lui Putin de a reda Rusiei granitele de odinioara ale Uniunii Sovietice si de a reface sfera de influenta din Europa centrala si de est. Un personaj-cheie în constituirea ideologiei putiniste si în acapararea totala a puterii este Vladislav Surkov, care s-a aflat ani buni într-o pozitie privilegiata la Kremlin. Sa notam în paranteza ca Surkov a servit drept model protagonistului unui roman de succes aparut recent, Magul de la Kremlin, sub semnatura lui Giuliano da Empoli. Cu o tenacitate diabolica, Putin a redus la tacere opozitia, i-a eliminat (fizic) pe cei care reprezentau un pericol, fie si potential, a reintrodus cenzura, a transformat activitatea parlamentului într-o mascarada. Planul ocuparii Ucrainei e mai vechi si s-a materializat, într-o prima etapa, prin anexarea Crimeei. În paralel, atacurile la adresa Occidentului „putred” devin tot mai virulente, vestul fiind considerat sursa a tuturor nenorocirilor si relelor. Un politolog rus, Serghei Medvedev, considera ca Putin duce de fapt patru razboaie: un razboi teritorial de tip imperialist, vizând acum Ucraina; un razboi simbolic ce urmareste sa impuna o noua identitate rusa, bazata în special pe puterea nucleara; un razboi „biopolitic”, prin care cetateanul e obligat sa adere la „valorile” puterii, atât în viata privata, cât si în optiunile politice; un razboi al memoriei, ce implica reabilitarea lui Stalin, glorificarea „Marelui Razboi Patriotic” si exaltarea maretiei de odinioara a Imperiului tarist. Sa fi câstigat deja Putin razboiul biopolitic? Este ceea ce înclina sa creada, într-un text excelent, binecunoscuta Françoise Thom. Textul se intituleaza „Crearea lui Homo post-sovieticus: ingineria sufletelor sub Putin”. Conceptul de „homo sovieticus” a fost consacrat, în anii ’70-’80, de dizidentul Aleksandr Zinoviev. Cât despre „ingineria sufletelor”, avem a face cu o trimitere la o celebra fraza a lui Stalin care îi numea pe scriitori „ingineri ai sufletelor omenesti”. Kaghebistii au înteles ca pot realiza un proiect extrem de ambitios, si anume sa creeze un popor asemenea lor, cinic, fascinat de violenta, condus de instinctele haitei, teleghidat prin intoxicarea cotidiana cu ura si paranoia, dresat sa-si urmeze orbeste sefii. Începuta pe vremea lui Gorbaciov, actiunea s-a servit ulterior de un personaj pe care am ajuns sa îl uitam, dar care a ocupat multa vreme scena politica: Vladimir Jirinovski. Mai toate ideile lui Putin au fost lansate de Jirinovski, în care lumea vedea un clovn si care exploata de altfel, cu mare abilitate, aceasta imagine. Portavoce a unui nationalism desantat, populist fara scrupule si fara complexe. Jirinovski a intuit angoasele si frustrarile poporului rus. La el apare tema „Rusiei în genunchi”, umilita de catre straini. E un precursor si în privinta Ucrainei, socotita o tara artificiala care trebuie dezmembrata. Vulgar, practicând un soi de umor cazon, Jirinovski a contribuit la devalorizarea democratiei si la degradarea vietii publice. Este cam ceea ce fac astazi Sosoaca si Simion, clovni sinistri care cauta aplauzele galeriei. De la Jirinovski, tarul de la Kremlin a avut ce învata. Ar fi nedrept însa sa nu observam ca elevul si-a depasit - gratie si formatiei sale de kaghebist - maestrul. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
