Alaturi de multi altii, împartasesc senzatia recenta a traiului relativ linistit într-o bula norocoasa care s-a spart brusc în urma cu doi ani. De atunci, pare ca totul a fost dat peste cap si nu mai avem parte de liniste. Dupa frica de boala si de moarte, au urmat avertizarile cu privire la consecintele economice si sociale post-pandemice si, acum, apelul la calm si cumpatare, paradoxal, în conditiile extinderii razboiului de la granitele României. Zilele acestea, Rusia a lansat rachete de croaziera Kalibr si rachete hipersonice Kinjal de pe nave din Marea Neagra si Marea de Azov asupra unor obiective civile si militare de la vecinii ucraineni. Deja razboiul trece în etapa utilizarii armelor sofisticate si cu putere mare de distrugere. Sa nu o luam razna, sa nu fugim spre locuri mai pasnice, sa nu golim magazinele de ulei/ farmaciile de pastile cu iod/ statiile de carburanti; sa purtam masca, sa pastram distanta sociala, sa stam calmi, sa fim cumpatati. Breaking news-uri si rabdare! De când e lumea pe pamânt, au alternat ordinea cu schimbarea, pacea cu razboiul, echilibrul puterilor cu instabilitatea militara, politica, economica. Istoria lumii nu este altceva decât o succesiune neîntrerupta de crize produse de catastrofe naturale (cutremure, alunecari de teren, seceta, inundatii, molime) si de catre oameni (razboaie, genociduri, pogromuri). Chiar si generatia mea, care pâna de curând parea ocolita de evenimente majore, contabilizeaza trei socuri, unul în finalul sec. XX si doua la începutul sec XXI: (1) Razboiul Rece finalizat cu prabusirea comunismului în Europa Centrala si de Est, urmat de o tranzitie dureroasa social si complicata economic; (2) pandemia de COVID-19 declansata în martie 2020 si declarata terminata doi ani mai târziu; (3) agresiunea Rusiei lui Putin asupra Ucrainei care constituie cel mai mare conflict militar din Europa postbelica. Bombardamentele executate de armata Federatiei Ruse asupra centralelor nucleare de la Cernobîl si Zaporojie împrospateaza memoria celor multi cu senzatia de frica ce a urmat exploziei reactorului 4 al centralei nucleare din Cernobîl, din 26 aprilie 1986, considerata de ONU cea mai mare catastrofa ecologica a secolului XX. A mai fost si un „razboi împotriva terorismului”, dar nenorocirile s-au petrecut la altii, departe de noi. Daca privim în istorie, starea naturala a lumii a fost mai degraba marcata de instabilitate/ conflict/ razboi. Filosoful enghez Thomas Hobbes spunea ca în lume predomina doua tendinte: (1) omul este lup pentru oameni (homo homini lupus) si (2) razboiul tututor contra tuturor (bellum omnium contra omnes). Teama de razboi duce la nevoia de securitate. Problema este cum putem avea securitate fara sa renuntam la libertate? Ucrainenii si-au asumat libertatea orientarii destinului propriu, spre comunitatea euroatlantica, si s-au ales cu un razboi nedrept si devastator. În lumea occidentala, perioadele de pace (echilibru) în relatiile dintre diversele puteri au fost cele stabilite între orasele-state ale Greciei si ale Italiei renascentiste, precum si sistemul echilibrului între statele europene instituit prin Pacea Westfalica din 1648, care a pus capat Razboiului de Treizeci de Ani. Între 3 si 4 milioane de vieti omenesti au fost mistuite atunci de razboaie si epidemii pe tot cuprinsul Sfântului Imperiu Roman. Ordinea în relatiile internationale a fost posibila datorita functionarii unui echilibru între state cu forte aproximativ egale. Revolutia franceza de la 1789, urmata de razboaiele napoleoniene, a pus capat unui secol de relativa acalmie pe continentul european. Restabilirea ordinii mondiale a survenit dupa Congresul de la Viena, din 1815, prezidat de omul de stat austriac Klemens von Metternich. Acest congres a reunit diplomati ai statelor europene preocupati de restabilirea pacii pe batrânul continent, pe termen lung. Pacea a fost posibila prin reinstaurarea ordinii vechilor regimuri absolutiste si prin revenirea la vechile frontiere, ceea ce a permis un sistem de check and balances între marile puteri ale Europei. Echilibrul (ordinea) între marile puteri europene a supravietuit pâna la declansarea Primului Razboi Mondial (1914-1918). Peste 9 milioane de combatanti si 7 milioane de civili au pierit în Razboiul cel Mare. Distrugerile imense de vieti omenesti si bunuri materiale au fost posibile din cauza valorificarii militare a progreselor înregistrate de stiinta si tehnologia vremii. Dupa acest razboi au urmat revolutiile din 1917-1923, care au generat alte rivalitati între state si popoare, culminând cu cel de-Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945). Dupa aceasta conflagratie a urmat iarasi o perioada de echilibru (ordine mondiala) în relatiile internationale, cunoscuta sub numele de Razboiul Rece, „Cortina de fier”, bipolarism si amenintare cu distrugerea reciproca prin utilizarea arsenalului nuclear. Protagonistii sistemului bipolar au fost SUA si aliatii grupati în NATO versus URSS si satelitii sovietici reuniti în Pactul de la Varsovia. Cele doua mari blocuri politico-ideologice si militare s-au confruntat prin intermediul unor razboaie regionale: Razboiul coreean, dintre Republica Populara Coreeana si Republica Coreea de Sud (1950-1953); Razboiul din Vietnam (1961-1975) dintre Republica Democrata Vietnam (Vietnamul de Nord) sprijinita de URSS si China, si Republica Vietnam (Vietnamul de Sud) sprijinita de Statele Unite; Criza rachetelor cubaneze (1962) care de fapt a fost o confruntare între URSS si SUA, în legatura cu amplasarea de rachete nucleare sovietice în Cuba; Razboiul Afgano-Sovietic (1979-1988), între fortele afgane reprezentate de Partidul Popular Democrat din Afganistan sustinut de URSS contra mujahedinilor sponsorizati de SUA, Arabia Saudita, Pakistan si alte state musulmane. Sfârsitul Razboiului Rece, marcat simbolic prin prabusirea comunismului ca urmare a revolutiilor anticomuniste din 1989 si destramarea URSS în 1991, a fost urmat de o noua ordine mondiala, de aceasta data unipolara, având ca unic hegemon puterea militara a Statelor Unite. Autori pasionati de libertate si democratie, precum politologul Francis Fukuyama, aveau sa proclame „sfârsitul istoriei si ultimul om” - o ordine mondiala în care libertatea, egalitatea politica si economica produc o societate stabila caracterizata de bunastare pentru toti. Din pacate, lumea nu a devenit mai democratica, poate mai prospera pentru mogulii afacerilor transnationale, dar cu singuranta este globalizata gratie tehnologiei informatiei, comunicatiilor si comertului international. Din 24 februarie a.c., o noua (dez)ordine mondiala se prefigureaza. Razboiul din Ucraina declansat de agresorul Putin, aflat la conducerea Federatiei Ruse din anul 1999, zguduie ordinea mondiala de dupa Razboiul Rece, pune în discutie unipolarismul (hegemonia SUA), aducând în centrul atentiei puterea economica si militara a unei Chine tot mai expansive în afacerile globale. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
