Legea 341/2004, Legea recunostintei pentru victoria Revolutiei Române din Decembrie 1989, este cea care îi face pe revolutionarii din Iasi sa îsi ceara drepturile la Judecatorie, Tribunal sau Curtea de Apel. Acest act normativ stabileste drepturile revolutionarilor si prevede, printre altele, ca primesc indemnizatii lunare însemnând salariul mediu brut înmultit cu un coeficient de 1,10. Pe lânga indemnizatii, se mai acorda prioritate în asigurarea unei locuinte sociale, chirie minima, subventionarea a 50- din dobânda oricarui credit sub 20.000 de euro, transport public gratuit, tratament medical si medicatie gratuite, scutiri de taxe si impozite, cumpararea sau închirierea cu prioritate, fara licitatie, a unui spatiu comercial sau de prestari servicii, pensionarea cu 5 ani înaintea vârstei standard. Iar indemnizatiile sunt neimpozabile si scutite de alte dari la stat. Din motive neclare, însa, nu toti revolutionarii au parte de tratament egal. Iata doua cazuri flagrante de la Iasi: Costache Ailene, fost cercetator la „Petru Poni” si vicepresedinte CFSN la Iasi în primele zile de Revolutie, si Vasile Chirica, numit si unchiul Vasile, din pricina rudeniei cu primarul Mihai Chirica. Primul, oropsit - nici teren nici bani de pensie; al doilea - succese pe linie, si la banii de pensie, dar si cu un teren de peste jumatate de milion de euro ca si servit de Primarie în Moara de Vânt. Care este secretul? Costache Ailene, membru al Asociatiei 22 Decembrie 1989, a avut recent parte de un verdict final, dupa ce a cerut în instanta sa i se returneze16.848 lei, contributia la asigurarile sociale de sanatate care i-a fost retinuta din indemnizatia de revolutionar în perioada ianuarie 2015 - mai 2020. Casa de Pensii e obligata de instanta sa îi returneze lui Ailene cea mai mare parte din banii ceruti, pentru perioada noiembrie 2015 - mai 2020. Pentru ca a emis prea târziu pretentia de a-i fi returnate asigurarile sociale, Ailene nu va mai primi si ceea ce i-a retinut statul în ianuarie - octombrie 2015. Termenul de prescriptie este de cinci ani, iar Costache Ailene a formulat trimiterea în judecata în octombrie 2020. Pentru unii - ciuma, pentru unchiul - muma La fel ca Ailene, si Vasile Chirica, unchiul edilului de Iasi, s-a judecat anul trecut cu Casa de Pensii. “Unchiul” Vasile a intentat proces în ianuarie 2021, când a calculat ca în contul indemnizatiilor acordate în perioada 01.01.2016 - 31.05.2020 i s-au retinut 13.176 lei reprezentând contributii CASS. Iar Alexandru Tudor Bernic, un alt revolutionar din Asociatia 22 Decembrie 1989, a depus dosarul la instanta în aprilie 2021. Dintre toti cei mentionati, doar Vasile Chirica a primit în totalitate dreptatea asteptata. Instanta a decis în decembrie ca sumele retinute sa-i fie restituite de catre Casa de Pensii, care îi va plati si cheltuielile de judecata. De fapt, în 2021, Vasile Chirica, unchiul primarului, a alunecat ca pe saniuta prin instantele iesene, sprijinit, cu siguranta, si de sfatuitori buni. În dosarul în care cere un hectar de pamânt, tot în baza Legii 341/2004, Primaria a pus la dispozitia sa lista tuturor terenurilor disponibile din Iasi si astfel, pentru unchiul edilului, s-au putut identifica doua parcele de teren din care i-ar putea fi atribuita suprafata cuvenita ca revolutionar. Asta în vreme ce, tot anul trecut, colegul de asociatie al lui Vasile Chirica, Costache Ailene, a fost refuzat scurt si des de Primaria Iasi. Povestea trista a lui Ailene Costache Ailene, fost vicepresedinte CFSN la Iasi în primele zile de Revolutie, a chemat în judecata Primaria în anul 2018. Cerea sa i se atribuie 1 ha în extravilan, în baza Legii Recunostintei. Prima dezbatere la Judecatorie a avut loc în decembrie 2019, iar apoi pronuntarea a tot fost amânata pâna pe 22 ianuarie 2020 când, în baza raspunsului oferit de Primaria Iasi, magistratii au respins cererea de judecare înaintata de Ailene. Revolutionarul a explicat judecatorilor în zadar ca “desi a solicitat pârâtei (n.r., Primaria Iasi) atribuirea suprafetei de teren, nu a primit niciun raspuns de la pârâta”. Pe de alta parte, Primaria Iasi poate ca nu i-a raspuns lui Ailene, dar judecatorilor le-a aratat ca Legea Recunostintei prevede atribuirea “în limita posibilitatilor, în proprietate a 10.000 mp de teren în extravilan ...” catre revolutionari. Iar raspunsul a fost: “Solicitarea a fost analizata de Comisia pentru analiza solicitarilor formulate în temeiul Legii nr.341/2004, comisia respingând cererea, motivat de faptul ca Municipiul lasi nu are teren disponibil în extravilan”. Cu alte cuvinte, lege ne da posibilitatea sa oferim pamânt revolutionarilor, dar nu ne obliga sa oferim. Deci, nu avem. Ailene a facut apel si, în octombrie 2020, dosarul sau a ajuns în dezbaterea unei instante de la Tribunalul Iasi. Municipalitatea a invocat aceleasi motive ca si la Judecatorie, iar Tribunalul i-a respins lui Ailene chemarea în judecata a Primariei. Ailene si-a încercat atunci ultima sansa: recursul. Anul trecut dosarul a ajuns pe masa judecatorilor Curtii de Apel Iasi, carora Ailene le-a spus ca “nici judecatoria si nici tribunalul nu au înteles solicitarea sa, întrucât Primaria Iasi a motivat ca nu detine teren, ceea ce nu este adevarat”. În plus, revolutionarul le-a spus magistratilor ca “la asociatie a venit un revolutionar de la Bucuresti, care i-a spus ca s-a adresat judecatoriei, a câstigat procesul si i s-a dat dreptate, iar primaria aplica hotarârea judecatoreasca. În schimb, lui, care este iesean, iar la revolutie si-a asumat toata raspunderea, i se respinge cererea”. Curtea de Apel a retinut ca Ailene “s-a limitat în a critica modalitatea de apreciere a probelor si de stabilire a situatiei de fapt de catre instanta de apel, critici care nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare”, prin urmare, prin hotarâre definitiva, recursul a fost declarat nul, iar Ailene si-a luat gândul de la dreptul sau asupra unui hectar în extravilan. Povestea de succes a unchiului Vasile Dar alta avea sa fie soarta dosarului prin care Vasile Chirica îsi trimitea în judecata taman nepotul, în calitate de primar, tot pentru 1 hectar de pamânt în extravilan. Ajutat din nou de noroc, de sfatuitori priceputi, sau de ambele, “unchiului” Vasile i-au fost puse la dispozitie date complete despre situatia terenurilor din patrimoniul Municipiului Iasi, iar expertul tehnic angajat de el a identificat în ce zona ar putea primi pamânt. În raportul întocmit de expertul Dumitru Raileanu pentru instanta acesta arata, între altele, în Capitolul Desfasurarea Expertizei: “În anul 2000, Municipiului Iasi, în calitate de fost proprietar, i se valideaza suprafata de 170,64 ha pentru care se elibereaza titlurile de proprietate nr. 186318, în data de 20.02.2003 si 186538, în data de 05.11.2004. Aceste terenuri au în cea mai mare parte categoria de folosinta agricola, vii si livezi în special, dar si arabil, fânete, pasuni si drumuri si asa-zisele alte terenuri unde intra terenuri neproductive, fiind situate în extravilanul Municipiului Iasi. Am prezentat aceasta de mai sus deoarece reclamantul mi-a pus la dispozitie copii dupa cele doua carti funciare, obtinute de pe programul electronic ANCPI, nr. 155217 si 156699, inclusiv un draft de schita cu suprafata de 1.00 ha, din ambele numere cadastrale 155217 si 156984”. În continuare, mai scrie expertul Raileanu: “Cercetând cartile funciare aferente acestor terenuri am constatat ca în aceea cu nr. 155217 nu este notata ca act normativ si HG 35 cu mentionarea proprietarului Mun. Iasi fara specificarea domeniului public sau privat. Deoarece în Anexa 4.1 din Hotarârea 225/2020 nu am identificat terenuri ce sa aiba categoria de folosinta agricola si suprafata de 1.00 ha si având în vedere ceea ce mi-a pus la dispozitie reclamantul, am detasat 1.00 ha în doua variante din terenul înscris în cartea funciara cu nr. 155217, prezentat în schitele anexa 1,2,3, si 4 care fac parte integranta din prezentul raport”. Sansa pare sa-i surâda unchiului Vasile. Termen, chiar azi Vasile Chirica trebuie sa se prezinte la un nou termen în acest dosar chiar azi. Dar discutiile în cazul sau se poarta deja altfel decât în cazul altor revolutionari. Cum a fost Costache Ailene. Sau cum a fost cazul lui Petru Dusa, membru în Asociatia 14 Decembrie 1989, unul dintre revolutionarii care au fost arestati, retinuti sau anchetati în perioada 14-22 decembrie. A trimis o cerere la Primarie în urma cu câtiva ani, prin care solicita, de asemenea, atribuirea unui hectar de pamânt în extravilan, dar a fost ignorat pur si simplu. Acum, succesul unchiului Vasile îl face pe Petru Dusa sa ia în considerare reluarea cererii: “Pentru bucata aia de pamânt, spuneau colegii mei ca trebuie facuta o scrisoare la Primarie; am depus-o, cred, în 2017. Si, cum v-au raspuns dumneavoastra, asa mi-au raspuns si mie... Dar, incitat de o vecina, care îmi spunea de Chirica, unchiul, ca a primit pamânt, am început sa ma gândesc ca poate ar fi bine sa scriu din nou la Primarie, sa le amintesc de scrisoarea aia mai veche, prin care le ceream si eu acelasi drept”. Revolutionarii fara revolutie Cassian Maria Spiridon, presedintele Asociatiei 14 Decembrie 1989, îsi aminteste ce a însemnat pentru el pericolul de a fi fost revolutionar veritabil: “Am fost arestat chiar atunci, pe 14 decembrie 1989, aveam nr. 31 si am fost dus în celula nr. 3. Am fost eliberat pe 22 decembrie, si nu întelegeam de ce. Certificatul de Revolutionar l-am obtinut în baza mandatului de arestare din acele zile”. Cum au obtinut însa certificat de revolutionar luptatorii ieseni care au iesit în strada dupa 22 decembrie 1989, când nu mai era niciun pericol? Istoricul Florea Ioncioaia, de la Universitatea Al.I. Cuza, ne-a explicat: “Pe baza de marturii. S-au dus si au depus marturii unul pentru altul cum ca au fost acolo. Ei sunt impostori. Sau cvasi-impostori, care s-au instalat pe acolo, prin birouri, si au profitat de Bufetul Judetean de Partid. Tovarasa Ghitulica, prim-secretar al Consiliului Judetean al PCR la Iasi, a fugit cu masina în jurul orei 14, pe 22 decembrie. Ei, (n.r. - revolutionarii de dupa 22 decembrie), au ocupat si devalizat Casa Patrata. Eu am ajuns pe la 15, am intrat în cladire, chiar ma mir ca mi-au dat drumul, ca deja nu mai lasau pe oricine. Era totul distrus pe acolo. Contributia lor este spre zero, pentru ca, de fapt, în acea seara la conducerea judetului venise Armata. Pe “unchiul” Vasile nu l-am vazut acolo. Niciodata. Si îl cunosteam, l-as fi remarcat. Spre seara am plecat, scoteam Opinia Studenteasca. Dar m-am întors si a doua zi, si a treia zi. Am scris vreo doua-trei saptamâni despre asta, eram acolo zilnic. Si nu l-am vazut. Iar la Iasi nu a fost revolutie”. Dupa 22 decembrie nu a fost, asta e clar. Revolutionari, însa, avem la Iasi cu sutele.
