Mijlocasul Takayuki Seto, campion în Liga 1 si în prezent fotbalist în Liga a II-a la Petrolul Ploiesti, a povestit pentru Libertatea într-o româna impecabila de ce este recunoscator României, rememorând si diverse episoade personale din viata sa aici. A ajuns înfricosat în România de ceea ce citise pe internet, apoi a ajuns sa îndrageasca tara unde i s-au nascut cei doi copii. Takayuki Seto, 35 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuti straini care-au evoluat vreodata în fotbalul românesc. Nu doar fiindca e singurul japonez care-a evoluat în prima divizie, dar fotbalistul sosit în 2007 în tara noastra a devenit si campion cu Astra Giurgiu în 2016. Si-a contabilizat 11 ani si jumatate în România. A mai evoluat la Osmanlispor (Turcia), Ventforet Kofu (Japonia) si RFS (Letonia), dar a revenit de fiecare data la noi. În prezent, mijlocasul central cu cifre impresionante – 336 de meciuri în România, 31 de goluri si 26 de pase decisive – evolueaza în liga secunda, dorind sa contribuie la promovarea unui nume de traditie, Petrolul Ploiesti. – Care a fost primul impact? – În primele luni, am stat numai la cantonament, nu prea ieseam afara. Venisem doar pentru fotbal, nu ma interesa orasul, Ploiesti, restaurantele sau sa ma plimb. Si-n plus, mi-era frica. – De ce? – (râde) Citisem eu ca fusese un cetatean japonez în România, a fost muscat de un câine vagabond, iar ulterior omul a murit. Eram înspaimântat. Mi-era teama, când îi mai vedeam pe strada maream pasul. Apoi, mi-am dat seama ca nu sunt tigri, totusi. Ca amuzament, dupa ceva vreme, au venit colegii la mine, fiindca disparusera câinii care stateau prin curtea cantonamentului. „Taka, i-ai mâncat tu, ce-ai facut?!”, mi-au zis. Le-am spus ca eu sunt japonez, noi nu mâncam patrupede, chinezii mai servesc asa ceva. Îmi pusesera si o porecla. – Care? – „Catelul”. Aveam si parul mai mare, un pic ciufulit, chiar paream un catel. Nu pot sa zic ca-mi placea porecla, nu era spusa mereu zâmbind. Cititi interviul integral pe libertatea.ro.
