Medicul Ioana Stirban arata cum a ajuns ca la 29 de ani sa participe la operatii complexe la Spitalul de Neurochirurgie, în timp ce garzile au devenit o adevarata provocare Ioana Stirban, rezidenta la Spitalul de Neurochirurgie la 29 de ani, povesteste cum a ajuns sa participe la unele dintre cele mai complexe operatii de la unitatea medicala. Tânara explica faptul ca a fost motivata sa aleaga medicina dupa un accident pe care l-a suferit în clasa a V-a, în timp ce se juca. Atunci, spune ea, ajunsa la spital, s-a transformat dintr-un copil speriat de medici si de spitale într-unul curios, atras de domeniul medicinei. "De atunci am asteptat cu nerabdare sa cresc pentru a-mi împlini visul. Am stiut ca vreau sa fiu medic", povesteste Ioana Stirban. Aceasta s-a dedicat domeniului neurochirurgiei înca din primul an de facultate, fiind atrasa de domeniu în timpul cursurilor. "Am avut norocul ca, în primul an de facultate, unul dintre asistentii de stagii de la anatomie sa fie medic rezident neurochirurg, iar la îndrumarea acestuia am început sa merg în garzi. Nu pot uita nici acum prima mea garda, eram speriata, dar entuziasmata, însa de atunci, acestea au devenit o dependenta pentru mine. Am avut norocul de a întâlni o echipa minunata, care nu m-a subestimat, ci m-a încurajat, ajutându-ma sa ma integrez înca de pe atunci ca si cum as fi fost parte din echipa", povesteste tânara. Ea a facut si voluntariat la SMURD în anul al IV-lea de facultate, dar, desi a încercat mai multe specializari, crede ca niciuna nu i se potriveste mai bine decât neurochirurgia. Un moment de cotitura pentru Ioana a fost primul an de rezidentiat, când în momentul în care a intrat în sectie si-a dat seama ca nu o mai face ca student, ci ca medic rezident. "Am simtit ca am ajuns între prieteni", îsi aminteste Ioana. Dar a simtit si responsabilitatea care survine din aceasta. "Brusc, nu mai aveam doar rolul de a raspunde corect la stagii, ci trebuia sa aleg masuri terapeutice corecte pentru pacientul din fata mea. Acum garzile au devenit o provocare, am învatat ca este important sa recunosti atunci când nu stii si sa ceri ajutorul, pentru ca pacientii sunt mai importanti decât propriul orgoliu. În momentul în care intru în sala de operatii, simt ca neurochirurgia ma întregeste, ma face fericita si realizez ca aceasta specializare reprezinta o adevarata provocare, care necesita o pregatire continua, ai nevoie de finete, dar si de precizie în gesturi, trebuie sa te gândesti pâna la cel mai mic detaliu al interventiei chirurgicale", crede Ioana Stirban. Tânara a acceptat si dificultatile meseriei, neputinta pe care o simtea când nu putea sa îi ajute pe oamenii care i se prezinta în fata, dar a înteles si ca trebuie sa vorbeasca si sa încurajeze pacientii, care sunt adesea depasiti de situatia în care se afla. "Va încurajez sa faceti cât mai multe garzi si activitati de voluntariat, pentru a fi siguri ca alegeti specializarea care vi se potriveste cel mai bine", le-a transmis aceasta colegilor mai tineri.
