Putin nu este paranoic, chiar daca bucatarul e nevoit sa-i guste zilnic, în prezenta sa, supa, este un psihopat narcisist bine conturat, cu o nevoie profunda de atentie si admiratie excesiva, cu o lipsa a empatiei pentru ceilalti, centrare exagerata pe propria persoana, în detrimentul sau cu pretul suferintei celor din jur. Daca este ghidat de o astfel de tulburare, Putin, ignorând constient consecintele pe termen lung ale actiunilor sale, poate fi un înfricosator dusman, pentru ca, pentru el, razboiul este o misiune sacra. Iar el este, fireste, salvatorul omenirii, cu pieptul gol, în ger, calare pe un urs siberian. Povestea lui Vladimir Putin, pornind dintr-o familie modesta, lânga o mama ce avea sa-si piarda doi dintre fii, a fost alimentata permanent de propaganda rusa din mass-media occidentala care s-a concentrat pe modestia, simplitatea si capacitatile lui intelectuale dupa ce a preluat frâiele Rusiei. În cartea autobiografica a lui Putin, Ot Pervogo Litsa (rom. La persoana întâi) bazata pe interviuri, se vorbeste despre începuturile umile, printre care cei dintâi ani ai vietii petrecuti într-un apartament modest din Leningrad. Pâna în clasa a cincea, era unul dintre putinii elevi care nu fusese cooptat înca în organizatia locala de pionieri, asta nu pentru ca se opunea sistemului, ci, pur si simplu, din cauza comportamentului sau indisciplinat. Întelegerea ambitiilor sale geopolitice ne ofera, însa, posibilitatea sa conturam mentalitatea unui fost spion sovietic dornic sa manipuleze politica mondiala în ultimele doua decenii în timp ce încearca sa construiasca un nou imperiu rus. Stim ca Putin a lucrat ca functionar în serviciile de spionaj, la sfârsitul anilor 1980 în Dresda, din estul Germaniei. Ne punem întrebarea daca nu cumva chiar de atunci, când Vladimir era tânar si modest, nu s-a construit meticulos, pas cu pas, omul-instrument Putin, prin care cercul de oligarhi si servicii secrete formate în jurul presedintelui rus Boris Eltin aveau sa-si asigure, pentru viitor, un statut de forta, inclusiv financiar. Raspunsul ni l-a oferit analistul politic Maxim Katz, care a dezvaluit documente desecretizate conform carora Putin era, într-adevar, o piesa modesta în serviciile de spionaj si purta numele de cod „Moth” - un nume pe care l-ai da mai degraba unui purcelus de Guineea, decât fiorosului urs al Siberiei. Spionul cu servieta, Moth, se putea lasa, deci, transformat în liderul Putin cu usurinta de superiorii lui pe principiul ordinul nu se discuta, ordinul se executa. Teoriile lui Katz sunt doar câteva dintr-un set de teorii ale analistilor rusi si internationali care se alatura unei cautari globale de descifrare a psihologiei lui Vladimir Putin, în mare parte necunoscuta pe scena mondiala de peste doua decenii - un presedinte care se pregateste pentru un conflict militar cu Occidentul. Întrebarea e: cât Moth a mai ramas intact în Vladimir Putin? Într-un articol pentru revista britanica UnHeard, strategul geopolitic, Harald Malmgren, îsi împartaseste observatiile despre Putin, în urma unei declaratii care i-a atras atentia în mod deosebit. Vladimir Putin se pare ca i-a spus lui Malmgren ca „numai frica poate uni partile adverse”. Acesta este exact argumentul pe care îl foloseste Putin acum si pare ca jubileaza. Ideea ca si-ar determina adversarii sa se uneasca între ei din frica, si nu din opinii si afinitati politice, parea, marturiseste acesta, sa-l entuziasmeze pe liderul rus. Expertii occidentali subliniaza adesea ideea ca Putin se considera o mare figura istorica - un Napoleon contemporan, iar unii compara cele doua personaje tinând cont de statura lor fizica. Putin are aceeasi înaltime ca Napoleon. Adica 1,67 cm. E emotional implicat în recuperarea fostei puteri istorice a Rusiei asupra vecinilor sai, chiar si când simte ca palaria e mare, nu cedeaza, forteaza nota. Mai precis, asta presupune ca daunele pe care Rusia si poporul rus le-ar putea suferi ca urmare a unui razboi conteaza pentru el prea putin, mai putin decât teama fata de un viitor în care imaginea sa si puterea sa ar avea de suferit. Între cele doua alegeri nu exista tertium non datur. Motivatia restabilirii unui imperiu trecut include obsesia lui fata de capitala ucraineana Kiev. Este imaginea obsesiva a Kievului ca fiind orasul „vândut” Occidentului, un fel de forta a întunericului care a transformat capitala Ucrainei într-o fiara împotriva Rusiei, adica a lui. Putin lupta, în povestea sa, cu fortele raului, nu cu o capitala europeana. De aceea, fara operatiunea militara din Ucraina, Putin crede ca nu va deveni niciodata un împarat ca Napoleon. E, în interiorul sau, profund motivat: nu doar din cauza vanitatii sale nemarginite (a se citi fara limite), ci si din cauza vârstei lui care nu-i mai permite sa amâne, sa nu uitam, totusi, ca împlineste 70 de ani în octombrie. Putin, scrie Le Monde, „este constient ca este muritor si vrea sa lase o mostenire, în conformitate cu ceea ce considera el ca este misiunea sa istorica”. Daca urmarim mesajele lui Putin de-a lungul timpului vedem ca sunt neschimbate în propaganda sa: Occidentul este dusmanul Rusiei, facând tot ce poate pentru a-l discredita. Presedintele rus se vede tocmai ca eroul din legende care trebuie sa învinga balaurul (SUA sau NATO) si îsi protejeaza mama, adica pamânturile pe care le-a avut Mama Rusie cândva. Mama sa, Maria Ivanovna, asa cum am spus, a pierdut doi fii, Vladimir însa si-a propus sa vindece rana mamei din trecut, într-un mod simplu, redând Rusiei fiii ei pierduti, sub forma teritoriilor. Pare aici o cheie de descifrare a personalitatii lui Putin, un complex Oedip bine definit si care se manifesta, nociv, la maturitate. Îi reda fiii, ucigând alti fii… Mass-media e axata pe ideea ca liderul rus ar suferi de paranoia. Interesanta este observatia lui Josh Cohen: „Daca narcisismul primar este structural si necesar”, explica psihanalistul Cohen, „si este, practic, investitia noastra în propria noastra autoconservare, narcisismul secundar implica trasaturi si obiceiuri specifice de caracter - vanitate, infatuare, superioritate, toate mascând, de fapt, inadecvarea”. Putin nu este paranoic, chiar daca bucatarul e nevoit sa-i guste zilnic, în prezenta sa, supa, este un psihopat narcisist bine conturat, cu o nevoie profunda de atentie si admiratie excesiva, cu o lipsa a empatiei pentru ceilalti, centrare exagerata pe propria persoana, în detrimentul sau cu pretul suferintei celor din jur. Daca este ghidat de o astfel de tulburare, Putin, ignorând constient consecintele pe termen lung ale actiunilor sale, poate fi un înfricosator dusman, pentru ca, pentru el, razboiul este o misiune sacra. Iar el este, fireste, salvatorul omenirii, cu pieptul gol, în ger, calare pe un urs siberian. Mizând pe patriotismul sau cu care defileaza, Putin ramâne concentrat, dupa cum vedem, pe obiectivul de a redefini harta geopolitica în termenii sai. Complexul Oedip functioneaza. Harta e un puzzle, pui ceea ce lipseste, dar modestul functionar cu servieta, Moth, nu foloseste piesa potrivita. Îl deruteaza, poate, fascinatia fata de constructia numita Vladimir Putin, oglindita în lacul cu acelasi nume, în care plutesc mii de victime ale propriei sale vanitati. Cristina Danilov este psiholog
