Un medic rezident în anul al V-lea a povestit pentru „Ziarul de Iasi” experienta traumatizanta pe care a trait-o în ultimii doi ani. „Nu ne-am asteptat sa trecem printr-o pandemie, cu atât mai mult printr-o pandemie în care pacientii pur si simplu sa te urasca, sa zica faptul ca îi omori, ca le faci rau dându-le oxigen”, ne-a spus Andreea Vranescu. Andreea Vranescu si-a început, în urma cu cinci ani, rezidentiatul la Anestezie si Terapie Intensiva cu gândul de a ajuta, pe cât posibil, fiecare pacient care va ajunge în patul din fata sa. Dupa doi ani de pandemie, la un pas sa devina medic specialist, tânara spune ca a regretat pentru prima data în viata ca s-a facut medic. A regretat atunci când pacientii aflati la limita lesinului tipau la ea sa nu le dea oxigen ca îi omoara, când apartinatorii, care nu aveau acces în spital, o sunau sa o ameninte si sa o înjure. Când pusi în fata unui vaccin care i-ar putea feri de boala, oamenii aleg sa creada în vraci inventati de Internet. „A fost o experienta brutala. Cred ca toata lumea s-a gândit la un moment dat sa renunte; nu e cea mai frumoasa viata sa fii sunat si amenintat cu moartea de apartinatori”, spune tânara. O înfrângere pe plan medical, un calvar pe plan uman Andreea a fost unul dintre studentii model ai Facultatii de Medicina Generala de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi, fiind si presedinte al Societatii Studentilor Medicinisti din Iasi pentru mai multi ani. A intrat la rezidentiat la ATI, una dintre cele mai complicate specializari. Când a lovit pandemia, era deja anul al III-lea, facea parte dintre rezidentii mai mari si a lucrat în mai multe spitale suport-COVID, cu detasare. A fost trimisa la Spitalul CFR si la spitalul modular de la Letcani, dar a avut colegi trimisi în afara Iasului, la Bârlad, Onesti sau în alte regiuni din Moldova. O parte dintre rezidenti, povesteste Andreea, au fost inclusiv la Bucuresti sa dea o mâna de ajutor, în vârful pandemiei. „A fost o perioada extrem de solicitanta si toata lumea a resimtit-o din plin. A fost o înfrângere pe partea ca nu aveai cu ce sa-i ajuti pe cei din fata ta. Multi ajungeau târziu la spital, cu afectare pulmonara de 80-90-, extrem de mare, si totul pentru ca au refuzat sa se vaccineze”, povesteste Andreea Vranescu. Rezidentii au avut parte în acesti ani de mai multa experienta din punct de vedere profesional decât ar fi sperat vreodata sa obtina, au întâlnit toate situatiile tehnice si clinice care i-au ajutat sa îsi foloseasca abilitatile dobândite în facultate. Dar pe partea umana, a fost un calvar. „Nu ne-am asteptat sa trecem printr-o pandemie, cu atât mai mult printr-o pandemie în care pacientii pur si simplu sa te urasca, sa zica faptul ca îi omori, ca le faci rau dându-le oxigen. Din pacate, ajungi la un moment dat în punctul în care spui ca mai mult de atât nu mai am ce sa le fac. Am avut pacienti hipoxici, care nu aveau discernamânt si strigau sa fie lasati în pace. Îsi smulgeau branulele, scoteau mastile de pe fata, ca sa nu mai spun de injuriile adresate personalului medical”, mai spune rezidenta. „Mi-e teama de cum va arata valul 5” Andreea povesteste ca ea si colegii ei au raspuns cu responsabilitate solicitarilor primite în contextul pandemiei. Au facut garzi suplimentare, au ramas aproape de fiecare data peste program, au acceptat detasari în toate colturile tarii, întelegând ca este nevoie de asta. Ea se considera norocoasa ca a ramas în jurul Iasului. S-a format o echipa, povesteste Andreea Vranescu, erau discutii între rezidenti înainte de detasari, cei cu copii mici ramâneau mai aproape de casa, altii acceptau detasarile mai îndepartate. „Nu au fost situatii deloc usoare, toata lumea a fost întinsa la maximum si crede-ma ca toti am încercat sa ajutam din toate puterile cât de mult am putut. Nu a fost niciodata o formalitate, mereu s-au oferit întâi voluntari la detasari, discutam între noi. Daca e sa vedem o parte buna: am descoperit ca avem spirit de echipa”, a mai explicat rezidenta. Aceasta nu este foarte optimista cu privire la viitor: spune ca modelele promovate la televizor sunt ferm împotriva masurilor de restrictie solicitate de personalul medical, ba unii chiar împotriva vaccinarii. Iar vocile care domina spatiul public sunt mai puternice decât cele care chiar au ceva de spus si care au educatie medicala. „Nu stiu ce sa spun, mi-e teama de cum va arata valul 5. Sper sa fim bine pregatiti, cred ca a crescut usor si procentul celor vaccinati în ultima perioada. Poate în al 12-lea ceas ne trezim si încercam sa fim solidari, sa îi aparam, vaccinându-ne, pe cei care nu se pot apara singuri.”
