Întrerup însemnarile despre interviurile lui George Enescu pentru a schita portretul artistului de teatru liric Mariana Cioromila, înaltata în Zborul Înalt la 18 mai. Primul document ce se cuvine ordonat despre Mariana Cioromila este o imagine virtuala de grup înfatisând-o în timpul studentiei la Conservatorul din Iasi. Nu stiu daca imaginea reala exista, însa ar fi semnificativa pentru trio-ul de studente ale profesoarei de canto Ella Urma. Doua mezzo-soprane - Mihaela Agachi, Mariana Cioromila - si o soprana - Nelly Miricioiu, intrate în istoria teatrului liric. În schimb, exista fotografia retinând frumusetea, prestanta Marianei Cioromila pe scena Filarmonicii „Moldova” alaturi de colegul sau, tenorul Ionel Voineag, alt nume de rezonanta artistica, tot în perioada studiilor, de profesorii Ella Urma si George Pascu. Sau instantaneul din opera „Samson si Dalila”, avându-l ca partener de scena pe Ionel Voineag. Mariana Cioromila era de o frumusete nobila, distinsa, eleganta, stimulând interesul spectatorului de opera care, atunci, nu o cunostea, sau astazi o priveste întâia data, stiind cum sa dea viata perfidei, razbunatoarei Dalila, personajul-ispita pentru orice mezzo-soprana. Premiile obtinute la concursurile internationale de la Barcelona (1977), Atena si Moscova (1978), Rio de Janeiro (1979), S’Hertogembosch (1981), Viena (1984), discul-portret cuprinzând arii din opere (Electrecord) au fost dovezi ale recunoasterii talentului, calitatilor vocale bine educate si de marea soprana, de profesoara Magda Ianculescu. Ea a pregatit-o pe Mariana Cioromila pentru cele sase concursuri internationale unde i s-au acordat premii importante. Cine asculta înregistrarile din acest album discografic nu poate decât sa admire forta perfect stapânita a vocii, egala în registrele grav, mediu si acut, stralucirea de abanos, mladierea în functie de stilul compozitorului, de caracterul muzicii, frumusetea, caldura si, repet, distinctia, eleganta interpretarii - totul clarificând personalitatea muzical-interpretativa usor de recunoscut a Marianei Cioromila. Mariana Cioromila în rolul Amneris din Aida Tehnica de cânt vocal implicând frazarea, respiratia, intonatia, ornamentele specifice stilului clasic, cursivitatea, amploarea, melodicitatea lirica sau dramatica de tip romantic, expresivitatea controlata, dar calda ce emotiona - totul poate fi admirat în interpretarile conferite de Mariana Cioromila sirului lung de personaje marcante ale carierei sale solistice: Eboli, Carmen, Rosina, Charlotte, Dorabella, Marcelina, Elisabetta, Amneris, Cherubino, Sigrune fiind câteva din cele carora le-a dat viata la teatrele din Monte Carlo, Viena, Berlin, Frankfurt, Berna, München, Barcelona, Lucerna, Caracas, Montpellier, Tel Aviv, Bordeaux, Glyndenbourne. Alta lista ce nu poate fi reprodusa aici decât fragmentar. A treia lista cu totul meritorie pentru mezzo-soprana Mariana Cioromila include partenerii de scena considerati stele ale teatrului liric mondial. Îi amintesc doar pe Katia Riciarelli, Ruggero Raimondi, Renato Bruson, Nikolai Ghiaurov, Giuseppe di Stefano, Edita Gruberova. De mentionat numai dirijorii ilustri Zubin Mehta, Rafael Frühbeck de Burgos, Giuseppe Patané, Sir John Pritchard. Pe parcursul discutiei înregistrata spre sfârsitul lunii noiembrie 2021, Mariana Cioromila mi-a evocat în cuvinte simple, emotionante, anii de studiu la Conservatorul din Iasi, colaborarile cu teatre de opera ale lumii, a subliniat idei despre modalitatile de afirmare ale solistului de opera aflat la început de drum. Desi a interpretat exemplar personaje dramatice, cum este Dalila, cum sunt atâtea altele reprezentative pentru stilul romantic, Mariana Cioromila a avut grija sa nu supraliciteze nuantele întunecate impuse de partiturile respective. Vocea mea era potrivita pentru Mozart, Rossini, Bellini, care au compus minunat pentru vocea de mezzo-soprana de coloratura. Am avut foarte mare noroc pentru ca din când în când mi se ofereau roluri din opere de Mozart, cel considerat un doctor al vocii: trebuie sa cânti în stilul sau, care îti va mentine tehnica vocala foarte sanatoasa. Rolurile cu care am câstigat premiile mari au fost de coloratura. [...] Dirijorul Corneliu Calistru si regizorul Dimitrie Tabacaru [la Opera din Iasi] au avut un rol foarte important pentru dezvoltarea mea muzical-scenica în ce priveste rabdarea de a construi un rol, în rabdarea de a astepta ca informatiile asimilate sa se aseze în vederea construirii rolului pe scena. De fapt, m-am si educat singura în acest sens. Este o arta sa întelegi de ce trebuie sa ai rabdare, sa stii ca ai de învatat de la colegii tai. Regretata mea colega Mihaela Agachi avea calitati de coloratura înnascute, eu a trebuit sa le lucrez. Dar ea a fost pentru mine un motor, i-am si spus-o. Motorul carierei mele! Eu niciodata nu am fost invidioasa profesional, multumesc Domnului! Când o auzeam pe ea cântând îmi spuneam: „vreau sa fac acelasi lucru pe care îl face Mihaela!” Era formidabil sa o am pe ea înaintea mea. Ce recomandare a avut Mariana Cioromila pentru tinerii aflati la început de drum artistic, doritori sa joace în roluri cât mai multe si mai diferite stilistic, indiferent de dificultatile ce pot primejdui vocile? Cei care sunt înca studenti sau abia au terminat facultatea de canto sa se gândeasca mai profund la însemnatatea cuvântului „munca”. Trebuie sa îti muncesti profesia. Avem un instrument pe care trebuie sa-l construim, pe care nu îl vedem. Ca sa faci canto, sa fii cântaret trebuie sa-ti slefuiesti fiecare „clapa”, asemenea pianului. Daca profesorul nu te corecteaza, nu reusesti sa faci diferenta între „bine”, „foarte bine”, „mai putin bine” si „nu bine”. Tinerii trebuie sa înteleaga în mod pozitiv ceea ce corecteaza profesorul. Sa nu se supere, sa nu se descurajeze. Ei sunt capabili. Fiinta umana este un aparat formidabil, dar trebuie folosit. Aici este secretul. Si rabdarea de a repeta o nota, doua, cinci, zece pâna ies bine. Chiar daca nu este obisnuit cu asta, tânarul trebuie sa fie critic si autocritic. Sa nu fuga de autocritica pentru ca nu-si va da seama nici de progresele de care este capabil. Fiinta umana este capabila de extraordinar de multe. As spune ca nu exista limite. Sau daca exista limite, foarte bine: du-te, tinere, du-te pâna atingi limita potentialului tau. Retragându-se la timp de pe scene, când se afla pe treapta de sus a performantei vocal-artistice, Mariana Cioromila a predat ore de canto în Brazilia, unde se stabilise. A avut multi studenti. Ar fi fost grozav daca si tinerii cântareti români aflati în stadiul de pregatire ar fi avut privilegiul sa-i asculte sfaturile acasa la ei, în România, în tara natala a neuitatei artiste. Colega Marianei Cioromila de la Conservatorul iesean, Nelly Miricioiu, a trait la Bucuresti aceste momente de plenitudine profesionala binemeritate. Marianei Cioromila nu i s-a oferit prilejul nici la Bucuresti, nici la Iasi. De altfel, media de la noi a ignorat-o, cu exceptia postului Radio România Cultural, care a difuzat în anul 2015 un interviu de sase minute. Dar imediat dupa 18 mai, ziua Ultimei Plecari, Youtube si Facebook au fost alimentate generos cu suvoaie de informatii, cu înregistrari audio si video (multe de calitate mediocra). Nimic nou pentru ca, de cele mai multe ori, ne amintim de valorile noastre dupa ce ne-au parasit... Mariana Cioromila a fost un om sincer, prietenos, cald, care avea vocatie pentru tot ce era frumos, pentru prietenie. Daca veti deschide pagina sa de Facebook veti descoperi si imagini ale pasarilor cu penaj uimitor colorat, exotic, pe care le-a postat pâna cu doua-trei zile înaintea sfârsitului brusc. Iar imaginea eclipsei de luna din 16 mai este însotita de comentariul sau scurt, premonitoriu: „Niciodata nu o sa stim când vom vedea luna pentru ultima data.” Sâmbata 28 mai si 4 iunie, de la ora 20, în emisiunea „Civilizatia Muzicii” difuzata de Radio Trinitas, veti putea asculta evocarile colegilor de scena Adriana Severin si Ionel Voineag, înregistrari de patrimoniu si dialogul pe care l-am avut cu regretata Mariana Cioromila. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
