„Tensiunea anti-intelectualismului a fost un fir constant care îsi serpuieste drumul prin viata noastra politica si culturala, alimentata de falsa notiune ca democratia înseamna ca «ignoranta mea este la fel de buna precum cunostintele tale».” (Isaac Asimov, Newsweek, 21.01.1980) Pentru ca retelele sociale penduleaza între vizibil si invizibil, avem de-a face cu un fenomen greu de încadrat în ceea ce consideram adecvat. Ele sunt asemenea unui alien. Din acest fapt decurge o serie întreaga de întrebari-corolar. Cât de nocive pot fi fake news, teoriile conspiratiei, pornografia, extremismul, terorismul, reclamele la produse daunatoare sanatatii, dezinformarile sau alte manipulari grobiene, multe cu continut emotional ridicat, mesajele xenofobe, ura scuipata cu venin la adresa aproapelui, calomnia, promovate în mediul online? Sub scutul libertatii de expresie, având sprijinul acestor retele sociale, oricine poate posta orice, indiferent de potentialele consecinte? Efectul de contagiune al acestor informatii vehiculate nu actioneaza asemenea unor arme de manipulare în masa? Cele mai cunoscute retele sau platforme sociale, cu miliarde de utilizatori, precum Facebook, Twitter, YouTube, TikTok, SnapChat sau Instagram, sunt companii private cu cifre de afaceri uriase. Ele sunt extrem de influente si puternice, capabile sa rastoarne guverne, sa genereze conflicte de toate felurile, sa influenteze convingeri puternic înradacinate. Ele sunt considerate asemenea unui Big Brother, capabile sa înregistreze actiunile, atitudinile si optiunile noastre de toate felurile. Algoritmii acestora, care identifica tipare de comportament individuale si, apoi, le stimuleaza anumite componente în mod utilitarist (de exemplu, dorinta de consum excesiv), pot fi considerate elemente de inginerie sociala, afectând libertatea personala? Relativ recent, Facebook si Twitter au blocat contul fostului presedinte american Donald Trump din rationamente legate de partajare de continut daunator si manipulator. Twitter nu a mai gazduit zeci de mii de conturi asociate gruparii conspirationiste QAnon. Fenomenul acesta se numeste de-platformizare (Dijck et al., 2021) si are legatura cu capacitatea de auto-reglementare a retelelor sociale. Lipsa de reactie la propagarea unor informatii daunatoare poate genera hazard moral si, mai departe, prolifereaza. Ar trebui ca statul sa reglementeze aceste entitati private? Sunt acestea prea mari ca sa fie reglementate (too big to be regulated)? Numeroase guverne au adoptat pachete de legi menite sa reglementeze activitatea pe retelele de socializare. De exemplu, Germania a adoptat o astfel de reglementare în 2017, cunoscuta sub denumirea de NetzDG (Network Enforcement Act), care elimina din online continutul considerat ilegal. Problema acestor reglementari este ca ele abordeaza exclusiv efectul, ceea ce face ca eficienta lor sa scada semnificativ. O solutie vizeaza auto-reglementarea proactiva, flexibila, adaptativa din partea gigantilor tehnologici. Aceasta trebuie sa fie capabila sa intuiasca si sa îmbunatateasca reglementarile guvernamentale, în acord cu auto-monitorizarea si initiative de “responsabilitate sociala corporativa”. nsa aceasta functioneaza doar atât timp cât toate companiile apeleaza la aceasta strategie. Daca numai unele o aplica, iar costurile prea ridicate le afecteaza profiturile - în comparatie cu concurentii care nu o fac, efectul este neglijabil. Solutia este data de cooperare în interiorul sistemului bazat pe competitie (coopetitie), singura capabila sa reduca comportamentul de tip free-rider sau blatist. Aceasta coopetitie este functionala atunci când firmele simt ca reglementarile guvernamentale devin amenintatoare. Cu alte cuvinte, pentru a reglementa cu succes, este nevoie de forme participative de reglementare. (Cusumano, Gawer & Yoffie, 2021) Bibliografie: 1. Cusumano M.A., Gawer A., Yoffie D.B. (2021), Social Media Companies Should Self-Regulate. Now. 2. Van Dijck J., de Winkel T., Schäfer M.T. (2021). Deplatformization and the governance of the platform ecosystem. New Media & Society. Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. al Departamentului Stiinte Socio-Umane, Institutul de Cercetari Interdisciplinare din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor
