Nici în lumea virtuala, omul nu poate scapa de traumele si viciile sale. Dorind sa construiasca o lume ideala, el nu face altceva decât sa-si transfere realitatea vietii sale fizice si psihice într-un spatiu în care gândurile si sentimentele sale prind un alt contur, devenind materie prima pentru un experiment la nivelul macrosocial. Viata în lumea virtuala ar trebui sa cunoasca nici un fel de restrictii si legiferari. Caci, regulile si restrictiile pe care unii doresc sa le impuna azi la nivel global ar afecta atât de mult libertatea de exprimare, încât în cele din urma, dintr-un câmp liber destinat gândirii, spatiul din lumea virtuala ar tinde sa devina un adevarat lagar concentrationar de exterminare nu numai a ideilor incomode sau incompatibile pentru tot ceea ce unii definesc drept binele întregii umanitatii, ci si pentru gândurile fiecaruia dintre noi. Daca s-ar impune un astfel de sistem de reguli, în scurt timp tot ce tine de dialog si de comunicare interumana s-ar perverti capatând trasaturile unei gândiri croite dupa toate sabloanele si tipicurile unui regim de esenta totalitara. În fond, de cine ar trebui sa ne ferim atunci când accesam retelele de socializare? Probabil de noi însine, dar de noi însine nu ne putem feri la nesfârsit, ascunzându-ne dupa niste cutume impuse din afara spatiului comunicarii, de un grup restrâns de oameni, care au tendinta de a acumula în mâinile lor cât mai multa putere. Se spune ca drumul spre infern e placat cu intentii bune. Si calea spre viata virtuala poarta aceasta malefica pecete. În loc sa devina un spatiu al eliberarii frustrarilor si energiilor negative, spatiul virtual, în ciuda libertatii sale destul de largi (deocamdata n-au aparut prea multe îngradiri, ci anumite grile, care îti blocheaza automat contul de utilizator daca folosesti cuvinte si sintagme devenite tabu), viata din lumea virtuala încetul cu încetul transforma paradisul iluzoriu al comunicarii într-un adevarat infern. Sincer vorbind, eu, unul, m-as fi asteptat ca drumul spre infernul virtual sa treaca si printr-un purgatoriul necesar purificarii. Îmi imaginez acest spatiu ca pe un vestibul unde fiecare subiect îsi leapada tot lestul de frustrari, de sentimente si gânduri, usurându-si constiinta, pentru a-si putea înalta existenta spre un ideal patruns de spiritul ideilor lui Platon... Observ însa ca se întâmpla un fenomen straniu. Nici în lumea virtuala, omul nu poate scapa de traumele si viciile sale. Dorind sa construiasca o lume ideala, el nu face altceva decât sa-si transfere realitatea vietii sale fizice si psihice într-un spatiu în care gândurile si sentimentele sale prind un alt contur, devenind materie prima pentru un experiment la nivelul macrosocial. Si astfel, treptat, libertatea aparenta a lumii din spatiul virtual devine un câmp vast de manipulare si control al marii mase a populatiei. Pe zi ce trece, acaparat de mediul virtual, dintr-un produs unic, omul devine un produs de serie, foarte usor de manipulat. Si, dupa cum se observa, manipularea se desfasoara nu atât în folosul comunitatii sau al statului, cât al marilor companiilor si al principalelor retele de socializare, care devin tot mai avide de putere. Stapânii retelelor de socializare, la ora actuala, pot sa faca orice. Problema care se pune însa este urmatoare: dar oare manipulatorii nu sunt si ei manipulati la rândul lor? Daca sunt atotputernici, atunci cine îi manipuleaza? Propriul lor subconstient? Hazardul? Einstein spunea ca „Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul...” Probabil ca Dumnezeu nu, dar necuratul da. Si stapânii atotputernici ai lumii virtuale fac la fel... Conform noilor teorii, scopul final al civilizatiei umane ar fi crearea unui Internet al tuturor lucrurilor din Univers. Ceea ce presupune, daca nu ma-nsel, crearea unui univers paralel, care va lua locul celui existent, ce pare sa-si fi epuizat resursele. Dorind sa creeze o lume mult mai buna decât cea reala, stapânii spatiului virtual sfideaza legile universale, dorind sa se substituie atât lui Dumnezeu, cât si Satanei. Nichita Danilov este scriitor si publicist
