Discutiile cu echipa trimisa de minister au scos la iveala, înca o data, problemele sectorului cultural si au aratat ca iesenii au venit pregatiti pentru dezbatere, încheiata dupa 3 ore. La un moment dat, dând un exemplu dintr-un alt stat UE, o doamna de la prezidiu a scapat o concluzie la care multi dintre cei care activeaza în cultura au ajuns, mai devreme sau mai târziu: „Poate ca nu ne-am ales bine tara în care sa activam”. În Planului National de Redresare si Rezilienta, Ministerul Culturii s-a angajat sa reglementeze situatia celor mai vulnerabile persoane active în cadrul sectorului cultural. O parte din echipa care a elaborat proiectul de ordonanta de urgenta a venit pe 23 februarie la Palatul Culturii din Iasi pentru o prezentare si dezbatere pe marginea sa cu reprezentanti ai scenei culturale din Iasi. Necesitatea de a reglementa statutul celor care lucreaza în sectorul cultural a devenit stringenta la nivelul mondial în ultimii ani, acesta fiind cel mai lovit de pandemie. Conform UNESCO, acesta a pierdut peste 10 milioane de locuri de munca doar în 2020. Conform datelor cele mai recente din Eurostat, în 2021 comparativ cu 2019, România a prezentat cea mai drastica scadere a ocuparii din sectorul cultural din cadrul tarilor UE, de aproximativ 17- calculat la totalul ocuparii în acest sector de activitate. Ajutoarele date de unele guverne nu au putut lua în calcul o mare parte dintre aceste persoane, deoarece relatiile lor contractuale sunt, de multe ori, atipice (pe perioade variabile de timp sau pot combina mai multe contracte de munca part - time, PFA sau drepturi de autor). Lipsiti de plasa de siguranta a unei asigurari sociale, multi lucreaza perioade îndelungate fara a putea beneficia de pensii, vechime în munca, concedii medicale etc. În timpul pandemiei, Institutul National pentru Cercetare si Formare Culturala a încercat o cartografiere a sectorului cultural din România. Folosindu-se si de promisiunea unor posibile ajutoare de stat, conditionate de înscrierea în Registrul Sectorului Cultural (neacordate, în ciuda a numeroase runde de negocieri si tergiversari), INCFC a raportat un numar de aproape 11.000 de formulare completate în perioada 10 mai - 9 decembrie 2020: 6.606 persoane fizice, 1.179 de organizatii neguvernamentale si 3.135 de societati comerciale. Aproape jumatate (46-) din cele 6.606 persoane obtinusera venituri din drepturi de autor în ultimul an, iar 20- erau angajati cu carte de munca într-o institutie publica. 11- (deci peste 700 dintre respondenti) nu au obtinut niciun venit în anul respectiv! Un studiu din 2019 realizat de Centrul Cultural Clujean si Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Babes-Bolyai a confirmat ca munca în cultura poate fi sumarizata printr-un singur cuvânt: precaritate. „40- dintre artisti si 20- dintre lucratorii culturali au angajatorul principal într-un alt domeniu decât cultura. 53- din respondenti obtin venituri si din alte domenii artistice decât domeniul lor principal (60- dintre artisti si 40- dintre lucratorii culturali)”. Boemia artistului e, de multe ori, doar un deziderat sau o imagine romantica de pe vremuri: 48- dintre participantii la studiu lucrau mai mult de 40 de ore pe saptamâna (o medie de 58 de ore pe saptamâna). Termenul de lucrator cultural a stârnit ceva nemultumiri, din cauza unor sonoritati socialiste. În documentele Uniunii Europe se vorbeste de artisti si lucratori culturali (artists & cultural workers). Conform propunerii prezentate, care include si artistii în denumirea umbrela, statutul de lucrator cultural profesionist ar trebui sa rezolve o parte din problemele sectorului prin acordarea celor care acum lucreaza ca freelanceri a unui regim fiscal si unor drepturi similare angajatilor. Daca ordonanta va fi aprobata la timp, pentru a se putea înregistra ca lucrator cultural profesionist, o persoana fizica trebuie sa depuna, pâna la 25 mai, o declaratie la ANAF prin care sa demonstreze ca peste 50- dintre veniturile din anul fiscal anterior (2022) provin din activitati culturale sau drepturi de proprietate intelectuala. Asta înseamna ca, de exemplu, daca cineva a avut un rol de figurant într-un film si a fost platit cu 100 de lei, acestea reprezentând singurele venituri obtinute anul trecut, se poate înregistra si beneficia de toate drepturile, deoarece nu exista o limita inferioara de atins (probabil nu sunt anticipate posibile încercari de a abuza de aceste facilitati): perioada cât e înregistrat se calculeaza ca vechime în munca; concedii medicale; compensatii în caz de accidente de munca; indemnizatie de somaj pe maximum 12 luni; si posibilitatea de a se asocia în organizatii tip sindical care sa negocieze drepturi colective si sa le apere interesele. ANAF-ul e obligat sa raspunda cererii în 30 de zile, iar daca acest lucru nu se întâmpla, dupa 45 de zile demersul se considera aprobat tacit. Statutul dobândit de lucrator cultural profesionist este valabil timp de 3 ani fiscali consecutivi si se suspenda daca pe parcurs persoana încheie un contract de munca pe durata nedeterminata. Dupa 3 ani se poate cere reînregistrarea, cu conditia ca minimum 50- din veniturile impozabile realizate în acest interval sa provina din activitati desfasurate ca lucrator cultural profesionist. Cum de multe ori un creator este nevoit sa munceasca si în afara câmpului cultural pentru a-si completa veniturile, una dintre întrebarile legitime aparuta în dezbaterea de la Palatul Culturii a fost de ce trebuie sa existe acest procent de jumatate din venituri, greu de atins de suficiente persoane care se simt împlinite si fac cu pasiune diverse activitati culturale, dar nu pot trai preponderent din acestea. Pentru multi, cultura este un hobby întretinut din alte surse: un job la o corporatie, o norma de profesor în învatamântul universitar sau preuniversitar, servit la mese sau din spatele barului, vânzator la magazin sau om bun la toate la un centru de copiere etc. Am colaborat de-a lungul timpului cu artisti talentati care obtineau venituri pentru a trai din una sau mai multe din formele enumerate anterior. Raspunsul initiatorilor proiectului a fost ca UNESCO cerea o pondere de 75-, care a fost negociata pentru specificul local la doar 50-. Cine îsi va asuma, totusi, acest statut optional, cei care activeaza în domeniul cultural nefiind obligati sa se înscrie ca profesionisti? Daca pentru cei vulnerabili, neprotejati, si care câstiga o suma inferioara a 12 salarii minime brute pe economie (plafonul de la care impozitul de 10- la CASS pe PFA se schimba), acest statut este un colac de salvare, e posibil ca cei care câstiga sume mai mari pe diverse tipuri de contract (PFA, drepturi de autor, dividende de pe un SRL etc.) sa caute în continuare sa îsi optimizeze veniturile pentru a plati impozite cât mai mici, în conditiile în care îsi pot cumpara de la ANAF statutul de asigurat social. Discutiile cu echipa trimisa de minister au scos la iveala, înca o data, problemele sectorului cultural si au aratat ca iesenii au venit pregatiti pentru dezbatere, încheiata dupa 3 ore. La un moment dat, dând un exemplu dintr-un alt stat UE, o doamna de la prezidiu a scapat o concluzie la care multi dintre cei care activeaza în cultura au ajuns, mai devreme sau mai târziu: „Poate ca nu ne-am ales bine tara în care sa activam”. Cu toate acestea, în ciuda unor îmbunatatiri care pot fi aduse, actul normativ discutat legifereaza beneficii certe si va clarifica si îmbunatati situatia unora dintre cele mai vulnerabile categorii de contributori activi la economia României: artistii si lucratorii culturali. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
