Biserica Armeana din Iasi încearca sa obtina macar despagubiri de pe urma unor imobile care i-au apartinut si peste care s-a construit actuala Hala Centrala. Culmea, a ajuns sa se judece tocmai cu Comisia Speciala de Retrocedare, cea care ar fi trebuit sa solutioneze dosarul. Comisia insista ca biserica sa demonstreze ca imobilele i-au fost confiscate „cu japca”, desi legea cere statului sa demonstreze ca preluarea a fost legala. Pozitia Comisiei este cu atât mai ciudata cu cât CCR a decis acum câtiva ani ca decretul în baza caruia fusesera confiscate imobilele este neconstitutional. Epitropia Bisericii Armene, care administra averea acesteia, a detinut pe fosta strada Ghelerter, doua terenuri, de 465 mp, respectiv 565 mp si doua imobile, de 128,5 mp, respectiv 157,6 mp. Cele doua proprietati fusesera achizitionate în 1899 si 1912. Alaturi de alte imobile din zona, ele au fost confiscate de regimul comunist si demolate în vederea amenajarii Pietei Centrale Agroalimentare, actuala Hala Centrala si realizarii actualei strazi Anastasie Panu. În 2000, prin intermediul unei ordonante de urgenta, Guvernul a reglementat situatia imobilelor care apartinusera cultelor religioase si care fusesera preluate abuziv de stat dupa 1945. A fost momentul în care si parohia bisericii armene din Iasi a început demersurile nu pentru retrocedarea devenita imposibila, ci pentru obtinerea de despagubiri. Întocmit în 2006, dosarul a avut nevoie de 15 ani pentru a parcurge lungul drum spre Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. În 2021, comisia speciala de la nivelul autoritatii a respins solicitarea, pentru ca parohia nu ar fi demonstrat ca imobilele fusesera preluate abuziv. Culmea, parohia nici macar nu ar fi trebuit sa faca asa ceva. Normele legale impuneau tocmai ca statul sa demonstreze ca a preluat imobilele cu acte în regula. „În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formala a preluarii abuzive de catre stat în perioada de referinta, iar imobilul respectiv se regaseste sau s-a regasit în patrimoniul statului, se prezuma ca imobilul a fost preluat abuziv”, se mentiona în textul ordonantei. Mai mult, aceasta prezuma preluarea abuziva chiar si în situatia în care fostul proprietar îsi donase imobilul statului, fiind cunoscuta practica regimului comunist de a forta astfel de „donatii”. Functionarii Comisiei Speciale de Retrocedare (CSR) si-au justificat respingerea cererii printr-o decizie a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al municipiului potrivit careia confiscarea s-ar fi facut „ca urmare a neîndeplinirii unei obligatii fiscale, respectiv pentru neplata unui debit din chirii datorat statului român”. Decizia facea referire la prevederile unui decret din 1960 referitor la executarea silita împotriva persoanelor fizice a platii impozitelor si a taxelor. Decizia nu mentiona însa ce datorii avusese parohia, suma care fusese stinsa în urma confiscarii si nici macar ce anume închiriase si nu platise. Chiar dupa normele în vigoare în perioada comunista, actul era nelegal. Mai mult, dupa cum aveau sa constate magistratii Curtii de Apel, în fata carora parohia armeneasca a atacat decizia CSR, Decretul 221 din 1960 fusese declarat neconstitutional prin doua decizii din 1994 si 1995. De altfel, el era aplicabil persoanelor fizice care aveau datorii la stat, nu persoanelor juridice, cum era parohia. Magistratii Curtii de Apel au constatat ca CSR nu contestase calitatea parohiei armenesti, de fosta proprietara a celor doua imobile. Sustinuse doar ca preluarea de catre stat nu fusese demonstrata ca abuziva. Judecatorii au apreciat însa contrariul. Dupa analiza actelor depuse la dosar, acestia au ajuns la concluzia ca preluarea celor doua imobile fusese indiscutabil abuziva. Prin urmare, ei au obligat CSR la emiterea unei noi decizii, prin care sa fie stabilita valoarea despagubirilor. Sentinta a fost contestata de comisie în fata Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
