A fost un spectacol total, în urma cu doi ani, la ultimul doctorat face-to-face la care am participat, doctoratul tînarului meu coleg Tristan Momela. Desi a impresionat, cu ani în urma, în postura de om studios la Engleza, Momela si-a ales, firesc, Româna (primul sau domeniu de licenta) pentru viitoarea cariera universitara. În speta, Lingvistica, unde a devenit asistent si doctorand. La sustinerea tezei, m-a invitat si pe mine, cum spuneam. M-am dus cu un oarecare interes "scriitoricesc". Principalii membri ai comisiei erau doi vechi rivali pe tarîmul gramaticilor mai mult ori mai putin traditionale, Onisifor Bubu, îndrumatorul local al lucrarii, si Scapian Toga, profesor de la o alta universitate prestigioasa din tara (si exponent deci al unei scoli diferite de raportare la sofisticatele noastre forme de comunicare). Initial, m-am mirat ca Bubu l-a acceptat printre evaluatori pe Toga, banuind ca l-ar fi detestat (lucru valabil si viceversa). Apoi m-am gîndit ca, în fond, cei doi sînt niste savanti adevarati care se respecta reciproc. Polemica lor era strict în cîmpul ideilor înalte si nu în viata academica de zi cu zi, unde conlucrau. Ce minunat, mi-am spus optimist! Ca atare, nu m-am tulburat semnificativ atunci cînd, la protocolul de dinainte de sedinta, restrîns la nivelul Catedrei (prilej de întîmpinare a oaspetilor importanti), la care Tristan a insistat sa particip, i-am vazut pe corifeii limbii uitîndu-se urît unul la altul. Chestiune de imagine intelectuala, am concluzionat. Ce credibilitate ar mai avea îndelungata lor disputa filologica daca, în public, ei s-ar pupa neîncetat? Am insistat sa ramîn pozitiv si în clipa în care l-am auzit pe Scapian Toga rastindu-se – împleticit la vorbe – catre Onisifor Bubu: "Spe-per, mai-mu-mutoiule, ca-ca a-ai prega-gatit a-aici tu-tuica de-de bu-buna ca-calitate, chiar daca-ca tu-tu nu-nu stii-i ni-nici ma-macar origi-ginea cu-cuvîntului tu-tuica." Glume lingvistice, am persistat eu cu entuziasmul intelectual. Am facut-o pîna si pe amuzatul. Eroare! În Catedra se facuse o liniste de mormînt. Toti erau speriati, parînd sa anticipeze continuarea. Foarte sprinten, Onisifor a sarit pe lunga masa de sedinte din încapere si a început sa alerge agresiv înspre Scapian. Pregatiti, cîtiva flacai de la Lingvistica au urcat rapid, la rîndu-le, pe solida piesa de mobilier si s-au interpus, imobilizîndu-l pe coordonatorul tezei. Neputincios, acesta a strigat, am constatat surprins, cu aceeasi poticneala etilica în glas: "E-eu nu-nu stiu? Te-te-am a-adus a-aici doar ca-ca sa-sa te-te fa-fac de-de r-rîs. Sa-sa te-te va-vada to-toti cî-cît e-esti de-de sferto-todoct..." Bubu a adaugat sugrumat, zbatîndu-se, fara sanse, în mîinile junilor bodyguards de ocazie, ca "tuica" vine de la sîrbescul cujka, la origine pesemne o intejectie, o imitatie sonora a "tîtîitului" din buze, specific betivilor (culmea, zbierînd asta, Onisifor a "tîtîit" instinctiv din buze). Scapian se ridicase si el în picioare, repezindu-se la inamicul sau. A fost blocat de ultimii trei participanti – disponibili – la protocol, presedintele comisiei si ceilalti doi membri-evaluatori (eu si Tristan asistam perplecsi la scena, astfel încît nu nu se putea conta pe noi). Toga urla "blasfemie, blasfemie"! "Tuica" ar fi provenit din ceva ce suna în gura lui drept tsuikē (nu am retinut filiera etimologica) si reprezenta o bautura distilata numai si numai din prune! "Tuica de prune", a mentionat lingvistul vizitator, ar constitui asadar o constructie pleonastica, pe care doar un fanfaron precum Bubu ar folosi-o. Nu-i adevarat, replica isteric Onisifor. "Tuica", aidoma "palincii" (de la pálinka din maghiara, suiera el), se obtine din orice fruct, exact dupa metodele de distilare unguresti. De aceea, tuica si palinca sînt sau ar trebui sa fie sinonime în româna. Un tembeloid ca Toga nu stia asta. Toga hohotea, dispretuitor, în bratele colegilor. Tipa ca asta-i scoala locala, care l-ar fi învatat asa, adica prost, si pe Mamela, doctorandul aici de fata. Un slabist, dupa chipul si asemanarea îndrumatorului. Minciuna! Momita va fi savant, nu impostor precum Scapian, a raspuns Bubu dupa o scurta sufocare nervoasa! Toga însa nu mai putea fi oprit din injurii. Spunea ca "bastinasii" sînt niste "mameluci". Stia el ca habar nu au etimologie. Ca "rachiu", de pilda, vine din rusa (raká), iar nu din turca (raki), cum cred "fraierii", si ca "vinarsul" e brandy (de la germanul Weinbrand), iar nu "tuica", dupa teoriile "amatorilor"... Atunci s-a produs, subit, un freamat printre improvizatii bodyguards. Am realizat imediat ca unii erau de acord cu Bubu, altii cu Toga. Au lasat deodata mîinile jos. S-a declansat o încaierare generala, de saloon din Vestul Salbatic. Eu l-am prins iute de guler pe catatonicul Mamela-Momita si am izbit cu fruntea-mi "anglista" barbia lui "lingvistica". Spre binele psihic al tristului Tristan, desigur! A adormit instantaneu. Cu tuica ar fi fost prea greu... Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii "Alexandru Ioan Cuza” din Iasi.
