Includerea Rosiei Montane în Patrimoniul Mondial UNESCO vine la pachet cu mai multe obligatii pentru România. Autoritatile trebuie sa se asigure ca este mentinuta integritatea sitului protejat. UNESCO nu are instrumente reale pentru a interveni efectiv în stoparea degradarii. Includerea Rosiei Montana în Patrimoniul imaterial UNESCO si în Patrimoniul mondial în pericol aduce cu sine o serie de avantaje, dar si de obligatii pentru statul român. Principalul avantaj este ca, sub egida Organizatiei pentru Educatie, Stiinta si Cultura a ONU, denumirea pe larg a UNESCO, patrimoniul cultural si natural este protejat, iar guvernele au un obstacol împotriva actiunii de demolare sau modificare a unei cladiri ori interventii în zone naturale. În plus, prezenta în aceasta lista poate aduce dupa sine mai multi turisti. Dar aceasta protectie depinde în final tot de guvernele nationale, caci UNESCO nu are instrumente reale pentru a interveni efectiv în stoparea degradarii unui obiectiv istoric sau natural. De exemplu, în 2013, în timpul razboiului din Siria, a fost distrusa Marea Moschee din Alep, construita între secolele VIII-XIII, aflata pe lista de protectie a ONU. Similar, în Croatia, în timpul Razboiului din Iugoslavia, între 1991 si 1992, a fost distrus centrul istoric al orasului Dubrovnik, care data din secolul VII-Lea si care era inclus înca din 1979 în patrimoniul cultural UNESCO. Iar în 2021, Comitetul UNESCO a decis eliminarea din Lista Patrimoniului Mondial a portului Liverpool, din cauza autorizarii unor proiecte imobiliare, printre care si un nou stadion pentru Everton. Cititi materialul integral pe newsweek.ro
