Se spune ca „Focul Viu" de la Andreiasu de Jos, fenomen spectaculos din Muntii Vrancei, poate prevesti, cu putin timp înainte de producerea lor, cutremurele din România. Flacarile care ies din pamânt sunt pentru localnici un fel de avertizare si, în functie de înaltimea lor de 2,3,5 m, sau 30- 40m, cum s-a întâmplat la cutremurul din 1977, se pun la adapost. De sute de ani, locuitorii din comuna vrânceana, Andreiasu de Jos traiesc cu frica în sân de teama focului de pe deal, care nu se stinge niciodata. La început, când nu se stia ce anume da nastere acestui fenomen, localnicii îi atribuiau puteri magice si se temeau de ce e mai rau, sa nu vina muntele peste ei. În momentul în care sunt miscari tectonice, toate gurile din zona Focului Viu se aprind, deoarece este o fluctuatie mai mare de gaz. Din acest motiv, localnicii si-au facut gospodariile cât mai departe de acest loc înfricosator. Nenea Ene Munteanu, din satul Titila, spune ca primul cutremur mare pe care l-a simtit a fost cel din 1940. „A fost ceva de minune mare. A început de la mic la mare, a venit întâi un fel de huiala. Gândeam ca asta-i sfârsitul lumii... Eram în genunchi”, spune batrânul înfiorat de amintire. Chiar daca s-a obisnuit între timp, înca tresare când se misca patul cu el si iese imediat afara. „Când vine un huiet si se misca si patul, ies afara gramada, cu usa.” În urma cu mai bine de 40 de ani misterul a fost dezlegat. Pamântul care arde neîncetat ascunde la o adâncime de mai bine de 7000 m. gaz metan. Odata ajuns la suprafata, în contact cu alte gaze si cu oxigenul din aer, se aprinde, au spus geologii. „Au spus ca „Focul Viu” la noi sade într-un picior, cum e ciuperca” mai spune nenea Ene Munteanu, cu vocea scazuta. Desi are ceva ani, nenea Ene spune ca nu se da pe unul tânar. E sanatos, plin de glume si dornic sa-i treaca cineva pragul. Recomanda meniul pe care l-a respectat toata viata: fasole, cartofi, muraturi, multe legume, munca si posturile de peste an, pe care le-a tinut cu sfintenie. Saptamânal, cât tine vremea buna, puzderie de turisti vin în Andreiasu de Jos sa vada focul care nu se stinge niciodata. Ar ramâne si mai multe zile, daca ar avea unde se caza. Localnicii sunt încântati ca turistilor le place în satul lor. Dornic de oaspeti, nenea Ene se ofera imediat sa-i gazduiasca, dar si cei tineri s-ar bucura, viata lor s-ar schimba mult în bine. Cititi materialul integral pe ziaruldevrancea.ro
