Viitorul împarat al Bizantului, Leon I (457-474), în drum spre Constantinopol, a întâlnit un orb pe care s-a oferit sa-l calauzeasca. Când orbul a cerut apa, la îndemnul Maicii Domnului, Leon a aflat un izvor în paduricea din apropiere, care nu doar ca a potolit setea, ci a si redat orbului vederea. Acesta este considerat Izvorul Tamaduirii. Exista marturii despre numeroasele minuni savârsite aici de-a lungul secolelor. Istoricul Nichifor Calist Xanthopoulos, pe la începutul secolului al XIV-lea, a adunat într-un singur text aceste marturii, la care a adaugat „alte cincisprezece noi minuni care s-au întâmplat în timpul sau”, si „a scris el însusi slujba închinata sarbatorii” instituite în Vinerea de dupa Sfintele Pasti, numita a Izvorului Tamaduirii („Minunile Maicii Domnului de la Izvorul Tamaduirii”, Doxologia, Iasi, 2020, p. 12). Treptat, s-a generalizat, mai ales în spatiul grecesc si în cel românesc, aceasta sarbatoare. Unii considera ca este o întâmplare faptul de a fi fost înscrisa în calendar chiar în Vinerea Saptamânii Luminate si ca aceasta sarbatoare nu are nici o legatura cu Sfintele Pasti. Si, totusi, la Dumnezeu nimic nu e întâmplator, mai ales când e vorba despre cele ce se petrec în Biserica. Care ar putea fi tâlcul acestei prezente în calendarul liturgic, mai ales într-o perioada atât de speciala? Am încercat sa sintetizez câteva explicatii. 1) Conform Sfântului Grigorie Palama, „prima dintre toti oamenii care a primit de la Domnul vestea cea buna a Învierii Domnului a fost, asa cum era cuvenit si drept, Nascatoarea de Dumnezeu” (v. Sfântul Grigorie Palama, „Scrieri I. Omilii”, Doxologia, Iasi, 2022, pp. 241-250). Se cuvenea, asadar, ca prima persoana cinstita dupa Sfintele Pasti printr-un praznic special sa fie chiar Fecioara Maria. 2) Praznuim pe Maica Domnului în zilele de dupa Înviere si pentru a ne aduce aminte de felul în care „s-a mutat la Viata ceea ce era Maica Vietii”. Exista numeroase similitudini între cele petrecute la Adormirea Maicii Domnului si momentele care au precedat, respectiv au urmat Rastignirii Fiului sau. Între ele, se numara si faptul ca a treia zi a fost aflat gol mormântul ei. Dupa Învierea Domnului, mutarea la Cer a Fecioarei Maria este considerata o înnoita chezasie si a învierii noastre. 3) În Evanghelia ce se rosteste la sarbatoarea Izvorului Tamaduirii, Domnul spune: „Darâmati templul acesta si în trei zile îl voi ridica” (Ioan 2, 19). Prin aceasta vorbeste despre Trupul Sau ca despre un templu. Dar cuvintele „templul trupului Sau” (Ioan 2, 19) mai pot fi interpretate ca referindu-se la trupul Maicii Domnului (ridicat la Cer a treia zi dupa Adormirea sa). Ea s-a facut ca un templu în care a primit pe Cel ce a luat fire omeneasca dintr-însa. De aceea mai este numita si „templu viu” sau „biserica vie”. Iar Sfântul Grigorie Palama spune, comentând intrarea ei în templul la vârsta de trei ani, ca „a intrat în sfintele sfintelor cele vremelnice Sfânta sfintelor cea fara sfârsit” (op. cit., p. 656). 4) Titulatura originala în greaca a sarbatorii – „Izvorul cel de viata primitor” – denota o si mai strânsa legatura cu praznicul Învierii. În icoana praznicului, Maica Domnului si Pruncul sunt zugraviti într-un vas baptismal din care curge apa, vas ce sugereaza, în acelasi timp, si Potirul euharistic. Ne reamintim ca Maica Domnului este consideratasi icoana a Bisericii în care intram prin Botez si în care ne aratam ca „madulare vii” prin împartasirea cu Sfintele Taine în cadrul Sfintei Liturghii – „jertfa cea nesângeroasa”, actualizarea Jertfei de pe Cruce. 5) În Canonul de rugaciune al sarbatorii, despre Maica Domnului spunem: „tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas” („Penticostar”, EIBMBOR, Bucuresti, 1999, p. 46). Cei ce cred Învierea, O marturisesc si O traiesc. Si devin ei însisi ca niste izvoare, dupa cuvântul nemincinos al Mântuitorului: „Cel ce crede în Mine (...), râuri de apa vie vor curge din pântecele lor” (Ioan 7, 38). Cum a luat Trup din „curatele sângiuri” ale Maicii Domnului, asa si în noi Hristos trebuie sa Se nasca, ca si prin noi sa se reverse, ca dintr-un izvor, harul în lume. 6) Ziua de vineri este a sasea zi a saptamânii. În a sasea zi a fost creat omul (Facerea 1, 26-31). Toata lucrarea Domnului – Întruparea, Rastignirea, Învierea – e una de re-creare sau restaurare a omului, e o vindecare a firii omenesti cazute. Si, daca Hristos devine Adam cel Nou, Maica Domnului devine Eva cea Noua. 7) Sarbatoarea Izvorului Tamaduirii „da tonul” celorlalte momente liturgice importante (duminici) de pâna la Cincizecime. Faptul ca dupa Sfintele Pasti avem o prima sarbatoare a tamaduirii ne ajuta sa întelegem ca toate duminicile de pâna la Cincizecime trebuie privite în cheie terapeutica. O vindecare totala, pe multiple paliere. 8) Aceasta praznuire din Vinerea Saptamânii Luminate este sarbatoarea mariologica, prin excelenta, a Penticostarului. O demonstreaza cu argumente convingatoare Parintele Daniel Duca, în lucrarea sa de doctorat sustinuta anul trecut (2022) la Iasi, sub îndrumarea Pr. prof. univ. dr. Viorel Sava: „Praznicul Izvorul Tamaduirii în spiritualitatea liturgica rasariteana – prezentare istorica si analiza liturgica si teologica”. Pe scurt, ea este o praznuire mariologica pascala situata în apropierea marelui praznic al Învierii, asa cum în perioada Octoihului este Soborul Maicii Domnului, rânduit a doua zi dupa Nasterea Domnului (Craciunul), iar în perioada Triodului este Denia Acatistului din saptamâna a cincea a Postului Mare. În concluzie, indiferent ce ar spune cei ce minimalizeaza aceasta sarbatoare – reducând-o la aspectul sau istoric sau liturgic-pragmatic –, nimeni nu poate desparti pe Domnul Învierii de Maica Sa.
