Oare bunul simt si intuitia ne pot salva sa nu cadem în plasa subiectivismului si a manipularilor pe care mass media si retelele de socializare, dar si alte entitati, le tes deasupra noastra, determinându-ne sa vedem doar o mica parte din adevar si din ororile pe care le traim?! * Desigur, poti izola din punct de vedere economic o tara cum ar fi, sa zicem, Bulgaria, Albania sau România (si aici ma refer în special la România din ultima perioada comunista). Sau cum e acum Coreea de Nord. Vor exista, desigur, si anumite efecte, dar la nivel continental sau la nivel global ele vor fi aproape insignifiante. E posibil ca economia acestor tari sa nu reziste si regimurile totalitare sa cada. Însa atunci când vei încerca sa izolezi o tara întinsa pe doua continente cum e Rusia, care are resurse de materii prime cât alte trei continente, sau daca vei încerca sa izolezi o tara cu o economie puternica si o populatie reprezentând aproape 18- din populatia lumii, cum e China, efortul - afirma economisti - s-ar putea sa fie mai mare decât efectele produse. Interzicerea importului si a exportului de materii prime si de marfuri din astfel de tari s-ar putea sa dea toata economia lumii peste cap, provocând crize în lant si nemultumiri în masa la fel de devastatoare precum un razboi atomic. O astfel de politica nu poate fi decât de scurta durata. Prelungite în timp, sanctiunile vor avea efectul unui bumerang sau cel al unui uragan. Când lucrezi cu legea numerelor mari si o aplici la nivelul multimilor sau la nivelul fenomenelor economice, trebui sa te gândesti la corespondenta biunivoca care se produce dintre bataia aripilor unui fluture - în cazul nostru decidentul politic - si posibilul tsunami pe care îl poti provoca întâi la celalalt capat al lumii, apoi si pe propriul tau continent. * Întrebat fiind ce parere are despre Revolutia Franceza si despre liderii acesteia, unul din marii conducatori ai Chinei, urmasul lui Mao, Deng Xiaoping (sper sa nu ma însele memoria) a spus: „A trecut prea putin timp de atunci si pâna acum ca sa-mi formez o parere cât de cât obiectiva”. La prima vedere, raspunsul liderului chinez pare o butada, menita sa ocoleasca realitatea. Trecusera, totusi, aproape de 200 de ani de la izbucnirea Revolutiei Franceze (1789) si pâna în anul când Deng Xiaoping si-a început reformele economice în China, facând un melanj suportabil între ideologia de partid si economia de piata socialista, fapt care a dus la o dezvoltare fara precedent a tarii sale, China devenind în prezent a doua putere economica a lumii. Pentru China însa 200 de ani nu e un timp prea lung. Istoria milenara a Chinei îi determina pe liderii chinezi sa puna evenimentele trecutului într-o ecuatie în care apare si o necunoscuta: viitorul. Aceasta necunoscuta poate schimba oricând perspectiva asupra evenimentelor ce s-au derulat în trecut. Chiar într-un trecut îndepartat. Alta, de pilda, era la chinezi perceptia asupra Revolutiei Franceze în timpul ultimului împarat al Chinei, alta în timpul lui Mao, si alta în timpul lui Deng. Acelasi lucru am putea spune si despre perceptia pe care o avem noi, românii, asupra Revolutiei Franceze, eveniment istoric care a schimbat radical lumea. Alta era perceptia noastra în perioada monarhiei, alta în perioada comunista, si alta e acum. Cum vom vedea aceasta revolutie peste 100 sau 200 de ani nu stim. Perceptia generatiilor care vor trai în acel timp va depinde de modelul de societate adoptat peste 100 sau 200 de ani si de evenimentele ce se vor succeda pe scena istoriei în tot acest interval de timp. Prin urmare, Deng a avut dreptate sau n-a avut?! Tind sa cred ca a avut. Plecând de la aceasta premisa, cum am putea judeca evenimentele pe care le traim în prezent? Cât de hazardata si de înselatoare e opinia noastra asupra lor?! Oare bunul simt si intuitia ne pot salva sa nu cadem în plasa subiectivismului si a manipularilor pe care mass media si retelele de socializare, dar si alte entitati, le tes deasupra noastra, determinându-ne sa vedem doar o mica parte din adevar si din ororile pe care le traim?! Ce am putea sa spunem, de pilda, daca luam în calcul aceasta perspectiva despre pandemie? Sau despre razboiul din Ucraina care abia a început, dar nu stim cum se va termina... * Chiar daca bolnavii incurabili de la Spitalul Socola, cei care stau închisi dupa gratii, ar fi pus din întâmplare mâna pe putere, cred ar fi condus lumea cu mai multa grija decât liderii care se ocupa în prezent de soarta noastra. Caci tot ce se petrece în jur seamana cu un film sau cu o piesa de teatru în care nebunia se accentueaza în fiecare act, atingând un punct critic. Amenintarile au atins un punct maximum. Exista o limita a terorii dincolo de care nu se poate trece. Dar aceasta limita a fost de mult depasita. Lumea aluneca spre haos. Ordinea mondiala a devenit dezordine. Si nu una oarecare, ci una controlata. Totul pare sa se desfasoare dupa un scenariu prestabilit. Sa punem în ecuatia doar cele câteva evenimente petrecute pe parcursul ultimilor doi ani. A fost pandemia, succedându-se în mai multe valuri. Apoi a aparut criza energetica, asa, ca din senin. Urmata de anuntul unui blackout continental si pregatirea populatiei pentru a putea face fata crizei totale de curent. Si ajungând aici, trebuie sa va atrag atentia ca accentul nu se pune pe „blackout”-ul anuntat, ci pe cuvântul „pregatire”. Si asta în momentul în care Europa se afla în plin razboi. Probabil ca cineva vrea sa ne determine sa traim într-o teama permanenta si sa ne gândim la lucruri dintre cele mai cumplite. Cum ar fi razboiul extins la nivel global sau la iminenta conflagratie nucleara. Tot în aceasta perioada apare la orizont o alta amenintare: criza alimentara. Foametea, adica. Oare vom ajunge la canibalism? Tind sa se repete, într-un timp mult mai scurt, dramele prin care omenirea a trecut de-a lungul secolului ce abia s-a scurs, lasând în urma multe orori, si multe tragedii. Si atunci au fost si pandemii, si crize, si razboaie devastatoare, inclusiv bombardament atomic. Au existat apoi si lagare de exterminare, si Gulag-uri, si procesele. Astazi, lumea pare sa repete acelasi scenariu, ce se desfasoara însa într-un ritm mult mai accelerat. Ni se pregateste ceva, nu stim exact ce. Scenariul e apocaliptic. E ca si cum am astepta venirea Anticristului în lume. Sau o întâlnire cu fiinte extraterestre pogorâte din alte galaxii, facute din praf stelar, care au nevoie de surse de energie foarte puternice pentru a supravietui. De aici, poate, si blackout-ul anuntat, si stirile legate de razboiul nuclear. Probabil ca astfel de fiinte au nevoie de radiatii pentru a se aclimatiza. Se spune ca istoria e scrisa de câstigatori. Desigur ca da. Problema e însa alta: ea e facuta în mare parte de nebuni. De nebuni ce vor sa domine lumea. Din cauza aceasta, pentru oamenii obisnuiti, momentele de cumpana ale istoriei se aseamana cu clipe de cosmar. * Marea Britanie - dupa cum a afirmat recent, bravând în stilul sau sadic premierul Boris Johnson - pentru a opri traficul de emigranti ilegali ce traverseaza Canalul Mânecii, încercând sa-si gaseasca azil pe teritoriul Angliei, e pe cale sa adopte o politica mult mai dura, menita sa tina fluxul de emigranti la distanta. În acest sens, premierul Marii Britanii s-a gândit sa dirijeze pe o parte dintre solicitantii de azil - „într-un mod rapid si uman”, dupa cum spune domnia sa - spre Rwanda sau înapoi în tara origine. Marsând pe ideea sa, în fata criticilor facute de opozitie în Parlamentul Britanic, premierul Boris Johnson a afirmat Rwanda este „una dintre cele mai sigure tari din lume”, adaugând totusi ca riscul de a ajunge în Rwanda s-ar putea dovedi un „factor descurajant pentru multi emigranti”, care se vor gândi de mai multe ori înainte de a încerca sa vina pe cai clandestine pe teritoriul Engliterei. Cât de sigura ca tara e Republica Rwanda nu ne putem pronunta. Boris Johnson ne spune ca e sigura. Probabil ca domnia sa a fost colo la o vânatoare de lei sau rinoceri si stie ce vorbeste. Noi nu am fost. Si nici nu stim daca o sa ajungem vreodata. Nici macar în calitate de imigranti ce ar fi trecut clandestin Canalul Mânecii, pentru ca apoi sa fie trimis de regimul Boris Johnson, drept învatatura de minte, în Rwanda. Ceea ce stim e faptul ca aceasta tara africana de marimea Belgiei, aflata mult timp sub protectoratul sau, cu o populatie de circa 11 milioane de locuitori, e una dintre cele mai sarace tari din lume. Mai stim ca aici a avut loc în vara anului 1994 cu un genocid soldat cu 1 milion de victime, apartinând în marea lor majoritate etniei Tutsi, în urma unui razboi sângeros între doua triburi rivale, Tutsi si Hutu. Genocidul a avut loc în momentul în care Rwanda se afla o misiune ONU. Mai stim, de asemenea, ca Rwanda are un climat ecuatorial musonic si ca fauna este constituita în marea majoritate din elefanti, zebre, maimute, girafe, rinoceri, hipopotami, lei, leoparzi, hiene, crocodili si alte animale specifice zonelor africane. Prin urmare, într-o astfel de tara vrea sa dirijeze imigratia dl. Boris Johnson. Probabil si pe multi dintre refugiatii ucraineni ce nu primesc aviz din partea guvernului Marii Britanii si încearca sa patrunda, traversând clandestin Canalul Mânecii pentru a debarca pe tarmurile Angliei. Probabil ca perspectiva de a ajunge în Rwanda îi va determina pe multi sa se întoarca pe frontul din Ucraina. Cinism, sfidare gratuita, nebunie? Cum putem interpreta gestul premierului Marii Britanii? Cât circ pe seama tragediei unor semeni?! Nichita Danilov este scriitor si publicist
