Marina Anghel, Iasi: ”Tatal meu este din Focsani, are 63 de ani, si a facut un atac de cord, în timp ce se afla internat în spital cu o problema la un picior. Am înteles ca se putea sa se piarda, dar a avut noroc, pentru ca a primit imediat ajutor. Mi-as dori sa-l aduc la o clinica cardiologica din Iasi, dar el spune ca acum se simte mai bine si se poate trata si acasa. Nu a avut niciun semn pâna acum, dar medicii mi-au spus ca riscurile sunt mari pentru ca este fumator, obez si i-au descoperit si hipertensiune arteriala”. Prof. Univ. Emerit Dr. Catalina Arsenescu Georgescu, medic primar Cardiologie si Medicina interna: ”Într-adevar, tatal dvs a fost norocos, pentru ca a facut infarctul în spital. Infarctul miocardic acut este o afectiune extrem de periculoasa care rezulta în urma ocluziei (obstructiei) uneia dintre arterele coronare. Ocluzia arterei se face printr-un tromb (cheag de sânge). Urmarea fireasca este aceea ca portiunea de miocard care era alimentata cu sânge de catre acea artera nu mai primeste sânge oxigenat, ceea ce duce la necroza miocardica. Este bine de stiut ca necroza nu se produce imediat dupa ocluzie. În mod normal începe sa se manifeste cam la 20 de minute dupa aceea si apare în centrul zonei care nu mai este alimentata cu sânge. Întreaga zona ajunge sa fie necrozata cam în 4-6 ore. Daca trombul (cheagul de sânge) este înlaturat în primele ore dupa atacul de cord, atunci fluxul de sânge prin aceasta artera este reluat, adica miocardul este irigat din nou (se numeste reperfuzie miocardica). În acest caz, se stopeaza evolutia necrozei, iar aria afectata de infarct este limitata. Acesta este motivul pentru care este recomandat ca pacientul cu infarct miocardic acut sa ajunga foarte repede la un spital care poate efectua reperfuzia miocardica. La fel de important este ca infarctul sa poata fi recunoscut, astfel pacientul are mai multe sanse de recuperare. Exista o serie de factori care pot conduce la infarctul miocardic: lipoproteina de densitate mica (LDL) sau colesterolul rau si care este cauza principala a producerii unui infarct; grasimile saturate care se gasesc cel mai mult în produsele lactate si în carnea de vita dar si grasimile nesaturate, cele care apar pe etichetele produselor sub numele de ulei hidrogenat sau ulei partial hidrogenat. Riscul de a face atac de cord creste odata cu vârsta. Barbatii prezinta un risc mai mare dupa 45 de ani, iar femeile dupa 55 de ani. Este important si istoricul familial, daca exista antecedente în familie. La acestea se adauga, fumatul, obezitatea, tensiunea arteriala crescuta, nivelul crescut de colesterol sau trigliceride, diabetul, stresul, lipsa de exercitii fizice, afectiuni autoimune (artrita reumatoida si lupusul) sau consumul de droguri. Simptomele infarctului miocardic acut sunt: senzatie de presiune, apasare pe piept; durere toracica recurenta; durere în brate, gât, maxilar, spate; greata; indigestie; arsuri la stomac; dureri abdominale; dificultati de respiratie; transpiratie rece; oboseala; ameteli; sincopa (pierderea constientei); tahicardie; anxietate; tuse. Este important de stiut ca simptomele pot diferi de la un pacient la altul. Unii pacienti au simptome usoare, altii simptome severe. Pentru diagnosticarea unui atac de cord, poate fi nevoie de: electrocardiograma (ECG), ecocardiografie, analize de sânge, radiografie cardiaca, coronarografie, test de stres, RMN cardiac. Atacul de cord necesita tratament imediat, uneori fiind necesara o interventie chirurgicala urgenta. În cele mai urgente cazuri se poate apela la o interventie minim invaziva (angioplastie). Aceasta interventie poate fi utilizata pentru a debloca arterele care alimenteaza cu sânge inima. În timpul unei angioplastii, chirurgul va insera un tub lung si subtire (cateter) prin artera cu probleme. Odata ajuns la blocaj, artera este redeschisa, ceea ce permite reluarea fluxului de sânge. De asemenea, se poate plasa la locul blocajului un stent pentru a împiedica artera sa se închida. În alte situatii se recurge la grefa de bypass coronarian, o modalitate de reorganizare a venelor si arterelor, astfel încât sângele sa poata curge în jurul blocajului. Tratamentul medicamentos consta în aspirina si trombolitice pentru a dizolva cheagurile de sânge si a îmbunatati fluxul sanguin prin arterele îngustate; medicamentele antiplachetare, pentru a previni formarea de cheaguri sau cresterea celor care deja exista; nitroglicerina, pentru a ajuta la largirea vaselor de sânge; beta-blocanti, pentru a micsora tensiunea arteriala si a relaxa muschiul cardiac; calmante, pentru a reduce disconfortul resimtit de pacient. Trebuie mentionat ca infarctul miocardic poate duce si la complicatii severe precum: aritmii (ritmuri cardiace anormale) care dezvolta dereglari electrice, unele dintre acestea putând fi fatale; insuficienta cardiaca, care poate fi temporara sau poate deveni o afectiune cronica (adica se poate transforma într-o deteriorare extensiva si permanenta a inimii); stop cardiac brusc, atunci când inima se poate opri brusc. În concluzie, infarctul miocardic acut este o afectiune acuta extrem de severa si poate pune în pericol viata persoanei afectate, daca nu ajunge urgent la spital”.
