Aparitia regiunilor administrative nu trebuie sa însemne anihilarea judetelor, ci doar crearea unui cadru teritorial mai suplu pentru acestea, util unei strategii de dezvoltare la un nivel scalar superior, dar si armonizarii intereselor cu entitatile teritoriale vecine. Dintre toate variantele propuse în istoria de aproape trei decenii a „regionalizarii” românesti, cei mai slabi parametri (economici, demografici, sociali) sunt specifici configuratiilor micilor regiuni, precum cele propuse de CCIR. Dimensiunile modeste ale unor astfel de constructii teritoriale, multe sub un milion de locuitori, ar crea un handicap suplimentar acestor structuri în raport cu cele similare europene. Ar fi nefunctionale, incapabile de strategii de dezvoltare la un nivel scalar superior si ar avea o capacitate de negociere mult mai redusa atât cu Bucurestiul, cât si cu nivelul administrativ european. În plus, coeziunea teritoriala a acestora e slaba, o buna parte a asezarilor componente având interactiunile cele mai importante din perspectiva serviciilor regionale cu centralitati exterioare micilor formatiuni administrative. Click AICI pentru a mari hartile Într‑o ecuatie a reformei administrative la nivel regional, vectorii transferului de competente depind într‑o mare masura de configuratia si dimensiunea viitoarelor regiuni administrative. Daca se vor înfiinta 15 regiuni (mici, fara doar si poate!), cu o medie de putin peste 1 milion de locuitori, transferul competentelor se va face predominant de la nivelul judetean, la cel regional. Acest transfer ar putea fi chiar total, pentru ca într‑o regionalizare de tip „doua-trei judete”, de inspiratie sovietica, nu s‑ar mai justifica existenta nivelului NUTS3 – judetul. În cazul unei regionalizari cu 7‑8 entitati NUTS2 (în functie si de viitoarea pozitie a Bucurestiului în sistemul administrativ românesc), vectorul predominant al transferului de competente va fi de la NUTS0 (nivelul national) la NUTS2. Într‑o astfel de configuratie regionala, care va cuprinde mai multe judete actuale, NUTS3, chiar daca va fi debarasat de o parte dintre atributiile administrative, îsi va demonstra importanta existentei sale. Resedinta judeteana ar putea functiona ca o filiala a Regiunii, iar judetul, în ansamblul sau, va avea si functia de reprezentativitate la nivel regional – va emite consilieri regionali, în raport cu dimensiunea demografica. O regiune ce se va suprapune în linii generale pe arealul fostului stat moldovenesc (3,9 milioane de locuitori), chiar si cu o resedinta multilocalizata, ar fi mai competitiva în raport cu celelalte regiuni ale UE, decât cele 4 (sub)regiuni, asa cum au proiectat configuratiile administrative cei de la CCIR. Iata si câteva avantaje ale unor regiuni mari, prezentate si la Scoala de dezvoltare Moldova 2021 – regiune, identitate, brand de la Ipotesti (final de august), organizata de Miscarea pentru Dezvoltarea Moldovei: - E de preferat sa construim structuri regionale mari, coerente din perspectiva marilor convergente si capabile sa concureze cu celelalte regiuni europene; regiunile mici ar fi si insuficiente functional, cea mai mare parte a fluxurilor importante la nivel scalar superior se vor orienta dinspre asezarile regiunilor ce nu au un oras mare în componenta lor catre o centralitate externa arealului administrativ; limitele ar trebui fixate cel mai bine pe vechile limesuri istorice – pentru ca acestea delimiteaza entitati ce au o logica teritoriala verificata deja. - Daca orgoliile municipiilor - resedinta de judet sunt prea mari, e de preferat ca functiile administrative regionale sa fie multilocalizate decât sa realizam regiuni de inspiratie sovietica (doua-trei judete). - Regiunile mari au o forta de negociere cu Capitala sau cu nivelul administrativ european mai mare, iar proiectele regionale vor fi mai importante. - Sa evitam sa cream resedinte infatuate, „noi si mici bucuresti” în teritoriile regionale – nu trebuie sa cadem în ispita unui nou tip de centralism – cel regional. Mai multe judete în componenta unei regiuni vor crea un anumit echilibru teritorial între resedinta regionala si celelalte resedinte de judet, ce vor avea împreuna o forta de negociere sporita. - Orasul primat trebuie sa se regaseasca între aceste resedinte (multilocalizate sau nu). Nu mai avem timp sa reinventam teritorii regionale – nu începem de la zero o noua teritorialitate! Ar fi o risipa inutila de energie. Acest oras e necesar sa devina o veritabila metropola regionala, capabilasa asigure competitivitatea regiunii în raport cu teritoriile similare ale altor state ale UE. Orasul mare se afla în concurenta cu alte orase regionale externe teritoriului României sau chiar cu unele capitale de stat. De la „regionalizarea e necesara atragerii fondurilor europene”, principala motivatie a regionalizarii a devenit în ultima perioada: „sa facem economie la buget”, într-atât s-a deteriorat ideea de reforma administrativa în decursul celor aproape trei decenii de când au aparut discursurile despre necesitatea unei reorganizari administrativ-teritoriale. Cu alte cuvinte, sa dam în cap oraselor medii, mult prea încercate în perioada ce s-a scurs din 1990 încoace si zonelor lor de influenta. Pentru ca mai multe dintre propunerile ultimilor ani vizeaza desfiintarea nivelului judetean, am sa repet acum la finalul seriei: în cazul unei reforme administrative în România e necesar sa conservam nivelul NUTS3 ca nivel teritorial, asemanator modelelor de bune practici din zona occidentala a Europei: Spania, Franta, Italia sau Germania. Aparitia regiunilor administrative nu trebuie sa însemne anihilarea judetelor, ci doar crearea unui cadru teritorial mai suplu pentru acestea, util unei strategii de dezvoltare la un nivel scalar superior, dar si armonizarii intereselor cu entitatile teritoriale vecine. George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
