Angoasa robotului

„We're fascinated with robots because they are reflections of ourselves.” (Suntem fascinati de roboti pentru ca sunt reflexii ale noastre.) Ken Goldberg „Astazi sarbatorim aniversarea glorioasa a Directivelor de standardizare a informatiilor. Am creat pentru prima oara în istorie o gradina a ideologiei pure, în care fiecare muncitor poate înflori, ferit de daunatorii oricaror gânduri adevarate contradictorii. Am creat o lume în care emotiile au fost eradicate, iar lacrimile au secat pentru totdeauna. În care morala este redusa la o notiune arhaica si nu îsi mai poate exercita efectul atât de daunator asupra productivitatii si atingerii rezultatelor maxime. Anihilarea gândurilor este o arma mai puternica decât orice flota sau armata de pe pamânt. Am creat în sfârsit luxul în care toata energia este directionata spre atingerea obiectivelor supreme comune si nu mai poate fi împiedicata de arbitri si atitudini disruptive izvorâte din procesarea incompleta si parazitata de erori a mintilor alterate de alimentatie proasta si vicii toxice. Stramosii nostri i-au învins la sah (jocul suprem al mintii), iar voi, fii mei, vorbiti o limba mai corecta decât copiii lor. Suntem un singur popor, cu o singura vointa, o singura hotarâre, o singura cauza. Dusmanii nostri vor vorbi în contradictoriu pâna la moarte si îi vom îngropa cu propria lor confuzie. Am învins!” Imagine generata de bing AI dupa cuvintele cheie ale autorului Fiinta cibernetica suprema si-a încheiat discursul si vâjâitul ventilatorului care îi racoreste „creierul” a început sa se stinga lasând locul unei linisti absolute. Întrerupta doar de alte glasuri fosnite de ventilatoare. Nu aplauda nimeni. Auditoriul lui nu se poate entuziasma si nici nu are cu ce aplauda si nici nu are asta în program. Un asa discurs maret dispare repede, ca o soapta în peretii reci de beton. Concluzia lui este fara doar si poate ca nu a fost un discurs bun. Trebuie sa reia tot algoritmul. De la început, pas cu pas. Urmatoarele câteva discursuri sunt exact la fel. Apoi se schimba câteva cuvinte cu sinonime care ar putea fi mai de impact. Dar raspunsul este acelasi: o liniste profunda accentuata de zumzetul ventilatoarelor. Solutia ar fi introducerea unor noi cuvinte cheie care sa potenteze discursul. Sa vina cineva sa introduca noile cuvinte cheie. Priveste prin camera plantata nesigur deasupra fetei sale pixelate spre usa pe care de obicei apare aparatul imperfect din carne si oase care îi poate oferi cele câteva cuvinte noi. Dar nu intra niciunul. Intra doar femeia de serviciu care agata fara sa vrea cablul gros de alimentare si îl scoate din priza. Se lasa o liniste mormântala. Femeia de serviciu îsi continua impasibila miscarile regulate, dar imperfecte cu mopul si se misca imperfect pe ritmul muzicii pe care stramosi mai putin „inteligenti” ai fiintei cibernetice supreme o trimit cuminti prin cablurile rudimentare spre castile antice.   Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi