Astazi ne vom axa pe varianta regiunilor delimitate identitar. În identificarea configuratiilor optime se afla o întreaga geografie a fluxurilor, ce a fost construita pe baza unor potentiale de interactiune, a accesibilitatilor potentiale la diversele servicii importante la mai multe niveluri scalare, de la cel local, la cel regional (domeniile învatamântului, sanatatii, zonele de recrutare a pasagerilor aeroportuari, zonele de recrutare a fortei de munca etc.), analize teritoriale multivariate, ce s-au focalizat atât pe identificarea ierarhiei polilor urbani capabili sa impuna teritorialitati la nivel regional, cât si pe zonele interstitiale, de polarizare urbana slaba si difuza. Textul de fata continua analiza ce se focalizeaza asupra configuratiilor regionale optime, o serie începuta în urma cu doua saptamâni (Cum sa nu faci regionalizarea si În cautarea configuratiilor regionale optime). Configuratiile analizate în aceasta serie sunt printre cele mai prezente propuneri de regionalizare în media româneasca. Daca varianta regiunilor de talie mica (primul text) se suprapune pe propunerea CCIR de desfiintare a judetelor actuale si de recompunere a teritoriilor în alte 15 judete, celelalte doua configuratii se bazeaza pe limite date de interstitiile de polarizare impuse de marii poli urbani ai României sau pe contururi ce se suprapun limitelor identitare. Atunci când regiunile se contureaza pe limitele hinterlandurilor marilor orase (textul de saptamâna trecuta), configuratiile regionale devin mai performante atât din perspectiva coeziunii interne, cât si din perspectiva competitivitatii în raport cu geometriile regionale similare ale altor state europene. CLICK AICI harta mare Astazi ne vom axa pe varianta regiunilor delimitate identitar. În identificarea configuratiilor optime se afla o întreaga geografie a fluxurilor, ce a fost construita pe baza unor potentiale de interactiune, a accesibilitatilor potentiale la diversele servicii importante la mai multe niveluri scalare, de la cel local, la cel regional (domeniile învatamântului, sanatatii, zonele de recrutare a pasagerilor aeroportuari, zonele de recrutare a fortei de munca etc.), analize teritoriale multivariate, ce s-au focalizat atât pe identificarea ierarhiei polilor urbani capabili sa impuna teritorialitati la nivel regional, cât si pe zonele interstitiale, de polarizare urbana slaba si difuza. Aceste zone interstitiale, unde capacitatea de polarizare a unui oras sau altul se egalizeaza, sunt extrem de importante din perspectiva stabilirii limitelor regionale. În plus, pentru o capacitate sporita de diagnoza teritoriala am apelat si la un indicator compozit (al coeziunii si competitivitatii regionale), construit astfel încât sa reflecte atât coeziunea interna regionala, cât si competitivitatea acestui nivel teritorial în raport cu celelalte regiuni europene. Cinci indicatori secundari, la rândul lor compoziti, au dus la crearea acestui scor. Doi dintre acestia reflecta competitivitatea regionala (dimensiunea demografica si dimensiunea economica), alti doi, coeziunea teritoriala (iden­titatea regionala si structura fluxurilor intraregionale), iar un indicator al aglomeratiei urbane ce asigura primatul sistemului teritorial regional are o dubla apartenenta la cele doua caracteristici, pentru ca marele oras e important atât din perspectiva coeziunii teritori­ale, cât si din punctul de vedere al competitivitatii regionale. Adaugând analizelor multicriteriale si acest indicator, am sporit capacitatea de diagnoza teritoriala. Regiunile istorice, ce au si o logica teritoriala dovedita de istorie, sunt cele mai eficiente constructii teritoriale. Cu sapte regiuni administrative, dimensiunea medie a acestora ar ajunge la 2,7 milioane (peste media Poloniei, dar sub cea a Spaniei – peste 2,8 milioane, fara exclavele afri­cane). Mediana e de 1,9 milioane de locuitori. Cea mai mare regiune devine Muntenia (aproape 5,9 milioane de locuitori împreuna cu Bucurestiul). Apare o reflectie supli­mentara în cazul acestei regiuni: e mai bine sa separam regiunea urbana a Bucurestiului de Muntenia sau nu? Exemplele Frantei (Île‑de‑France) si Spaniei (Madrid) ne arata ca separarea nu ar fi o întreprindere de ignorat. Separarea regiunii urbane Bucuresti‑Ilfov, eventual efectuându‑se si un upgrade teritorial, prin introducerea unor plase din nordul judetului Giurgiu sau din sud‑estul judetului Dâmbovita în judetul periurban al Capitalei, pentru a asigura extinderea pe viitor a aglomeratiei urbane (deja manifesta în zonele Bolintin Deal, Bolintin Vale, Mihailesti sau Crevedia), ar duce si la o simplificare a politi­cilor teritoriale de coeziune. Chiar si în cazul Poloniei, unde s‑a optat pentru o mare regiune a Varsoviei, finantarile europene privind politica de coeziune se fac separat pe aglomeratia urbana varsoviana (Varsovia si câteva powiat‑uri periurbane) si restul Mazoviei. Daca se va opta pentru separarea regiunii urbane a Bucurestiului, cele opt regiuni administrative vor avea o dimensiune medie de 2,4 milioane de locuitori, valoare simi­lara Poloniei. Celalalt parametru central, mediana se apreciaza la 2,1 milioane de locuitori. Doua regiuni vor avea limite discutabile în raport cu titulatura variantei acesteia: Banat si Arad si Crisana, Satmar si Maramures. În ciuda eterogenitatii identitare, prima regiune e mai coerenta cu Arad decât fara. Cele doua orase importante, Timisoara si Arad, polarizeaza eficient aceasta constructie regionala. Cea de‑a doua regiune, lipsita de o centralitate majora, va ramâne un spatiu interstitial situat între doua centralitati importante: Clujul si Budapesta. Estul Transilvaniei (tinuturile secuiesti) devine parte a regiunii administrative a Transilvaniei. În aceste conditii, teritoriul se adauga autonomiilor intraregionale, ase­manator Bucovinei de Sud sau Maramuresului istoric. O regiune a Moldovei istorice (apuseana) ar fi marea câstigatoarea acestei variante. Indicatorul coeziunii si competitivitatii regionale ajunge la valoarea 95 (dintr‑un maxim ponderat de 100 de puncte), depasind cu mult valoarea medie a indicatorului la nivel national (85), fiind din aceasta perspectiva a doua cea mai coerenta regiune dupa Transilvania (99) dintre regiunile fara participarea Bucurestiului. În aceasta configuratie, Moldova va fi si cea mai mare regiune din punct de vedere demografic (>3,9 milioane de locuitori), daca Bucurestiul va fi separat de regiunea sa. Prin înglobarea sudului regiunii istorice (judetele Galati si Vrancea) îsi va recupera un element important si definitoriu al logicii sale teritoriale – debuseul dunarean de la Galati. Galatiul nu va pierde în aceasta ecuatie teritoriala. Marele oras moldovean în interiorul unei regiuni administrative suprapuse Moldovei apusene ar putea sa profite de o strategie de dezvoltare care sa se bazeze pe valorifica­rea teritoriala a specializarii sale portuare. Proiectul comun cu Braila, al consolidarii unei aglomeratii urbane, nu ar avea de suferit. Oricum, proiectele comune, utile crearii unei aglomeratii urbane functionale, se pot realiza la scara locala mult mai lesne decât se realizeaza un context teritorial favorabil unei convergente importante la nivel regional‑continental. (Pe data viitoare) George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
