Înjositor este pentru cei ramasi în tara ca sunt obligati sa platesca salarii si pensii babane unor cetateni care ori sunt în cârdasie cu infractorii, ori sunt incapabili sa-i pazeasca sau sa-i aduca în tara atunci când este necesar. Alina Bica, fosta sefa a DIICOT, condamnata la patru ani de închisoare cu executare, Italia. Ionel Arsene, fost presedinte al Consiliului Judetean Neamt, PSD, condamnat la sase ani si opt luni de închisoare cu executare, Italia. Darius Vâlcov, fost ministru de Finante, aspirant la functia de guvernator BNR, condamnat la sase ani de închisoare cu executare, Italia. Dragos Savulescu, fost actionar al echipei de fotbal Dinamo, condamnat la cinci ani si jumatate de închisoare în dosarul retrocedarilor, Italia. Mario Iorgulescu, fiul lui Gino Iorgulescu, seful LFP, condamnat în prima instanta la 15 ani de închisoare, Italia. Dupa cum usor se poate observa persoanele de mai sus au în comun o condamnare penala pentru fapte de coruptie sau infractiuni la codul rutier, sunt nume sonore, fosti procurori, ministri sau fiii cui trebuie si locuiesc în prezent în Italia. De România îi mai leaga doar banii sterpeliti si faptul ca au de executat ani buni de închisoare în urma faptelor lor. O întrebare la care nimeni nu a raspuns pâna acum este cum a fost posibil ca ei sa dispara din tara exact înainte de condamnare. Interesant este ca autoritatile îndreptatite nu au solicitat sau nu au impus masuri asiguratorii cum ar fi interdictia de a parasi localitatea de domiciliu sau tara. Asa era mult mai usor sa fie identificati, prinsi si retinuti pâna ce instantele se pronuntau asupra dosarelor în care erau implicati. Ce sa vezi însa? În ziua în care judecatorii trebuiau sa dea sentinta, ei nu mai erau de gasit. Au disparut aproape ca prin farmec. Cazul lui Mario Iorgulescu este chiar mai suspect, el a disparut si din spitalul unde era internat în Italia exact în ziua în care instanta trebuia sa se pronunte asupra faptelor sale. Întelegem ca împricinatii sunt extrem de intelegenti si au citit de la distanta gândurile judecatorilor ori au fost avertizati pur si simplu sa-si faca bagajele si sa se îndrepte catre meleaguri mai însorite. Mai mult, cum imaginatia zboara, ne putem gândi chiar ca au fost ajutati sa plece, le-au fost puse la dispozitie informatii cu locurile potrivite. Si nu de catre oricine, ci chiar de cei pusi sa-i pazeasca. De remarcat aici ca persoanele care ar fi avut o responsabilitate în cazul celor de mai sus fac parte din institutiile de forta ale statului român (Politie, Parchete, SRI), angajati care vor beneficia de pensie speciala pentru ‚nepretuitele” lor servicii aduse comunitatii. Nu-i asa ca merita? Interesanta si în acelasi timp lamuritoare este si lipsa de reactie a oamenilor din SRI si SIE. În loc sa-i caute pe acesti infractori si în gaura de sarpe si sa-i aduca într-un fel sau altul în fata Justitiei, ei fac diverse jocuri prin laboratoarele politicii sau pur si simplu toaca banii publici pe diverse misiuni obscure fara nicio finalitate practica pentru cei care ar trebui sa-i deserveasca. Si ei fac parte din categoria persoanelor care vor beneficia de pensii speciale. De ce toti acesti condamnati penali au ales Italia? Fara îndoiala nu pentru clima prietenoasa, ci pentru magistratii „draguti” si iertatori care nu se sinchisesc sa-i trimita în tara pe infractori. Prefera sa-i cocoloseasca în peninsula în loc sa puna în aplicare mandatele de extradare. Este cumva o ciudatenie daca ne gândim ca Italia este tara membra a Uniunii Europene (fondatoare) si teoretic adera la statul de drept, respecta tratatele semnate si pe celelalte state membre. Aici, se vede lipsa evidenta de implicare a Ministerului Afacerilor Externe. Este total intolerabil ca Italia, prin magistratii sai, sa trateze un alt membru al UE la fel cum face cu România. MAE se pare însa ca nu vede nicio problema deosebita în acest sens. Lipsa de reactie a celor mentionati mai sus ne duce cu gândul la faptul ca nimeni nu vrea sa supere Italia si chiar sunt multumiti de existenta acestei „probleme”. Pâna la urma nu se stie niciodata cum cazi în pacat si sa fim obiectivi peninsula nu este un loc tocmai rau unde sa-si petreci batrânetea si sa toci banii furati din România. Înjositor este pentru cei ramasi în tara ca sunt obligati sa platesca salarii si pensii babane unor cetateni care ori sunt în cârdasie cu infractorii, ori sunt incapabili sa-i pazeasca sau sa-i aduca în tara atunci când este necesar. Si acum, la munca! Pensiile speciale nu cad din cer, este nevoie sa cotizati statului taxe si impozite!
