În urma cu ceva timp, scriam acest text pentru a releva originile intelectuale ale utopiei de stat a Rusiei lui Putin astfel încât sa fie mai limpede ascensiunea si finantarea unei Coloane a V-a a acestui regim în spatiul politic românesc. O grupare care a intrat în Parlament si care, în ciuda racnetelor suveraniste, ne-ar vinde mâine ocupantului rus. Va cer îngaduinta de a-l readuce în atentia opiniei publice în contextul izbucnirii conflictului european dintre Barbarie si Civilizatie. „Pe 26 decembrie 1991 se semna actul de deces al monstrului politic numit URSS. O dictatura sângeroasa, cu peste 20 de milioane de oameni asasinati, în care suprematia Moscovei era de natura imperialista si militara, cu un model economic bazat pe un centralism pagubos care a dus la implozie si cu atotputernicia partidului unic, PCUS, stapân peste toate articulatiile societatii, fie ele de securitate, militare, politice sau economice. Pe scurt, regimul sovietic a fost un imperiu internationalist, care a exportat lovituri de stat fiind expresia cea mai clara a dominatiei unor grupuri minoritare asupra întregii societati unde fusese impus, cu arma în mâna, comunismul. Prabusirea acestui colos, gratie abilitatii lui Ronald Reagan si a deschiderii catre Occident a ultimului sau Secretar General, Mihail Gorbaciov, a fost un moment de deruta si adânca depresie psihologica pentru rusi. Pe ruinele acestui imperiu criminal, care a încercat în zadar sa se cupleze la modelul democratic si economic liberal, occidental, în cei noua ani de domnie a lui Eltîn, a renascut în anii 90 fascinatia compensatorie a tarismului fundat pe nationalism slav, care facuse gloria Rusiei în secolul al XIX-lea. Aleksandr Dughin, beizadeaua unui înalt ofiter GRU, fusese plasat ca arhivist al înfioratoarei institutii din Piata Lubianka, Komitet Gosudarstvennoy Bezopasnosti, «Comitetul pentru Securitatea Poporului» înfiintat în 1954, demn continuator al NKVD-ului stalinist. Având acces la Fondul Secret, tânarul cercetator afla despre întreaga mitologie a «Mamei Rusia», tema nationalista a rusilor «albi», oponentii bolsevicilor internationalisti, precum si despre doctrina mistica a panslavismului, sub flamura careia functionase politica imperiala a tarismului (si care daduse, între altele, antisemitismul ca politica de stat!). Drept urmare, odata cu schimbarea la fata operata de KGB, transformat, în 1991, în FSB, se lanseaza noul efort de renastere a demnitatii rusesti cu program colonizator, pe baza nationalismului gregar si a mândriei de a fi parte din ceea ce gardistii albi numeau Rodina Rossia. Vioi, zburdalnicul ideolog, inventeaza o teorie care, în buna traditie a borsului rusesc, amesteca dezinvolt teme ale misticismului erotic de tip fascist a lui Julius Evola cu ambitiile imperiale ale Noului Tarism autocrat plus proiectul insidios al panslavismului (acesta din urma agreat si de mari anticomunisti precum Soljenitîn!), o forma transparenta de superioritate a rasei slave armat pe forta de penetrare a bisericii ortodoxe, pravoslavnice, alifie ideologica numai buna pentru ostoit orgoliul ranit si umilinta fostilor cuceritori sovietici. Cum Rusia postcomunista se dovedise refractara la valorile democratiei liberale de tip occidental (esecul usturator al reformelor lui Eltîn a dus, dupa cum stim, la demisia acestuia si la venirea la putere, întâi ca Prim-ministru si apoi ca Presedinte, a sefului FSB!) trebuia reinventata platforma ideologica a noului imperiu. Abil, Dughin a observat pozitia de inferioritate a Rusiei (marginala si în Europa, si în Asia) si atunci a recirculat vechea obsesie a panslavismului inventând tema civilizatiei Euroasiatice întruchipata de noul imperiu care urma sa se ridice pe cenusa fostului URSS si care, fireste, acopera nu numai Commonwealth-ul rusesc, european si asiatic, ci si vechea sfera de influenta din Europa de Est. Pe urmele emigratiei educate rusesti din anii 20 care inventase termenul, a lui Samuel Huntington (cu a sa teorie a «ciocnirii civilizatiilor») si ca efect al influentei (si, vedem azi, falsei!) naratiuni istorico-jurnalistice a lui Fukuyama (care a lansat conceptul «sfârsitului istoriei») Aleksandr Dughin reia seducatoarea poveste a civilizatiei Euroasiatice care, doctrinar, se opune influentei globaliste a «civilizatiei Atlantiste» care ar constitui baza ideologica a democratiei liberale si a actiunii NATO. Teorie pe care Vladimir Putin o îmbratiseaza vesel si o sustine într-un articol din Izvestia, facând astfel din dughinism baza masinariei de propaganda si subminare a democratiilor liberale din fostele colonii sovietice din Europa de Est. Atâtati de Sputnik si de Russia TV, agentii tradatori de tara din toate aceste foste colonii încep sa difuzeze în spatiul public mesaje împotriva Occidentului si a democratiilor liberale, anti-sistem, cu o obstinatie antiamericana si, evident, anti-UE si NATO, preamarind iluzoria barbatie a lui Putin si superioritatea închipuita a Rusiei si Chinei. Racnitori de profesie abuzeaza, parsiv, de libertatea de expresie (posibila desigur doar în democratie, caci în imperiul «euroasiatic» dusmanii regimului sunt rapid lichidati cu glont sau cu otrava!) si infecteaza spatiul public cu teorii ale conspiratiei, cu mesaje antidemocratice, cu manipulari mediatice si pe internet al caror scop este evident: crearea de confuzie si spalarea pe creier a celor mai putin obisnuiti cu informatia corecta si cu analiza critica. Pe acest fundal de slabire a încrederii în valorile democratiei occidentale si ale economiei liberale, globaliste (ambele imperfecte, discutabile fireste, dar de preferat sclaviei si autoritarismului din lumile iliberale sau semi-tiranice), discursul politic subminator este întarit cu delir nationalist (Sfânta Mama Rusia se transforma, dupa caz, în dacopatie si nationalism ortodox, legionaroid, în România, sau în orice altceva reactionar, tribal, de acelasi tip în celelalte tari vizate). În plus, instrumente sofisticate ale securitatii rusesti intervin, prin companii paravan instalate în Occident (de tipul «Cambridge Analytica», spre exemplu), direct în procesele electorale, ducând acest razboi hibrid în zone de neimaginat pâna astazi, cu scopul declarat de a-si lua revansa pentru înfrângerea suferita în Razboiul Rece. Nu, nu e vorba de vreun reviriment al comunismului aici, desi colaborationistii occidentali sunt, de regula, stângisti patologic antiamericani, ci de un proiect absolutist, antidemocratic, prin care Putin încearca o noua rebranduire a Rusiei Tariste, care sa-si recapete statutul de Mare Putere, statut subminat de înapoierea militara si economica actuala (în ciuda petardelor manipulatoare din media!), precum si de sanctiunile economice aplicate celui mai mare agresor din regiune ale carui principale resurse veneau din exportul de gaz si produse petroliere (al caror pret a scazut dramatic în ultimii ani!). România se afla sub tirul acestui razboi hibrid de mai bine de un deceniu, iar fortele reactionare anti-sistem, violente în discurs si radicale în ideologie au capatat, finalmente, si o reprezentare în Parlament, dupa ce fusesera ascunse în tesutul adipos al PSD-ului (partid care era condus la centru în Epoca Dragnea de un grup de asalt peremist). Este greu de spus cine se afla în spatele acestei adunaturi de strânsura care, pe fundalul unui absenteism masiv, s-a trezit cu noua la suta din totalul voturilor exprimate. La suprafata, se vad doar un baiat nervos, mai potrivit într-o banda de ultrasi de pe stadioane decât la tribuna parlamentului si o doamna guraliva, al carei loc ar fi mai degraba la o taraba din Piata Obor. Plus ceva radicali religiosi care au tras o bidinea tricolora pe fata lui Dumnezeu. Nu stim înca cine i-a inventat, dar eficienta cu care a fost tintit mesajul nationalist-ortodox pe social media pentru «patrihotii» din tara si din exil aduce frapant cu metodele folosite la victoria lui Donald Trump la presedintia Americii. (Nu e exclus, desigur, ca niste baieti cu «ochi albastri», iubitori de tara si de cruce, de-ai nostri, din popor, sa fi repetat figura din 1989 când au pregatit strategic un «gorbaciovist» ca sa se dea bine cu «Ursu»!). As zice, deci, ca «tacerea e de aur», daca asta nu ar fi valabil doar în dictatura! P.S. Potrivit lui Dughin, baza maretiei rusesti este continuitatea nezdruncinata a regimului «euroasiatic» cu Hoarda de Aur, a carei inima era în Crimeea, motiv pentru care aceasta provincie trebuia sa revina la Sfânta Mama, chiar cu pretul încalcarii acordului de la Helsinki, cel care a stabilit frontierele postbelice ale Europei.” Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
