Acum, discutia despre aderare este prematura, important fiind sa observam ca suntem în pragul unei evolutii pozitive, realiste si totodata întemeiate pe valori. Ucraina, Georgia si Republica Moldova au tot dreptul sa caute integrarea europeana si sa primeasca tot ajutorul posibil spre a-si atinge scopurile. Ucraina, Republica Moldova si Georgia au trimis la Bruxelles, în circumstantele bine cunoscute ale agresiunii ruse împotriva Ucrainei, cereri oficiale de aderare la Uniunea Europeana. La începutul acestei saptamâni a venit vestea ca presedintia semestriala franceza a pus în miscare angrenajul procesului de evaluare a celor trei candidaturi, cerând oficial Comisiei sa emita o opinie. S-ar putea ca aceia care se asteapta la o scurtcircuitare dramatica a procesului de primire a unor noi membri - si aici ne referim cu precadere la situatia Ucrainei - sa fie, în final, dezamagiti. Dar, indiferent de modul în care se vor fixa reperele parcursului viitor în materie de aderare, trebuie sa observam ca Uniunea Europeana nu mai pare atât de rupta de realitate, atât de captiva logicii birocratice care inspira atâtea dintre politicile ei, inclusiv pe aceea de extindere. În esenta, Comisia va spune ca aceste cereri sunt admisibile, pentru ca ar fi de neconceput sa spuna altceva: ar însemna ca executivul UE nu a înteles nimic din lectiile ultimelor saptamâni. Cele trei tari vor deveni astfel, în jargonul european, candidati potentiali, iar presiunea se va muta pe umerii sefilor de state sau guverne din Consiliul European, al caror vot pozitiv ar marca trecerea la statutul de candidati la aderare. Nu exista o limita de timp în privinta acestei decizii a Consiliului European, dar cu siguranta ca presiunea politica va fi mare, mai ales daca razboiul din Ucraina se termina într-o maniera care sa lase nestirbita suveranitatea tarii (fie si cu anumite costuri teritoriale). Daca, pe de alta parte, se materializeaza scenariul negativ, în care încetarea ostilitatilor aduce la putere un guvern considerat a fi marioneta Moscovei, este evident ca drumul acestei tari se blocheaza, cel putin temporar. S-ar putea ca, într-un asemenea caz, sa fie afectate si traseele celorlalte doua state. Revenind la presiunea politica asupra membrilor Consiliului European - si rationând doar pentru situatia în care Ucraina ramâne o democratie suverana - ar fi de asteptat ca eventualii sceptici sa fie convinsi sa-si modereze atitudinea, în aceasta etapa, prin oferirea de garantii ca procesul de negociere propriu-zisa nu va începe decât atunci când candidatii satisfac un minimum de conditii. De asemenea, ei ar putea pretinde garantii ca negocierile de aderare vor ramâne semnificative, ca aspirantii la integrare vor fi obligati sa faca reforme de substanta. Dar, realist vorbind, ar trebui ca întreg mecanismul extinderii sa fie regândit, ceea ce unele tari - spre exemplu, Franta - îsi doreau, oricum. Doar ca directia acestei regândiri ar trebui sa fie mult diferita de cea vizata de Paris, cel putin asa cum s-a pronuntat presedintele Emmanuel Macron în conexiune cu dosarele nord-macedonean si albanez. Pentru ca procesul de negociere sa aiba un efect pozitiv asupra celor trei tari mentionate, ar trebui o flexibilizare a sa, nu o rigidizare. Ideal ar fi sa se imagineze o formula care sa ofere un orizont clar si acceptabil pentru integrare, astfel încât cele trei republici post-sovietice sa poata adera si sa se poata ancora politic de Europa, cu folosirea extinsa a intervalelor-tampon în domeniile în care ele nu ar fi (înca) pregatite. România si Bulgaria au avut parte de câteva asemenea clauze: nu discutam, aici, daca ele si-au dovedit eficacitatea, ci doar despre existenta unui precedent - desigur, ar fi vorba de clauze mai numeroase si mai substantiale pentru Ucraina, Republica Moldova si Georgia. În momentul aderarii, ele ar avea în fata un orizont de evolutie catre statutul de membru pe deplin integrat. Pâna nu demult, o asemenea eventualitate ar fi fost considerata, la Bruxelles, o adevarata blasfemie; ramâne de vazut daca la fel vor sta lucrurile si dupa episodul invaziei ruse în Ucraina. Nu trebuie uitat, însa, faptul ca asemenea prevederi ar trebui sa li se ofere, în principiu, si statelor candidate si potential candidate din Balcanii de Vest, ceea ce ar putea întari opozitia statelor mai sceptice. Dar, acum, discutia despre aderare este prematura, important fiind sa observam ca suntem în pragul unei evolutii pozitive, realiste si totodata întemeiate pe valori. Ucraina, Georgia si Republica Moldova au tot dreptul sa caute integrarea europeana si sa primeasca tot ajutorul posibil spre a-si atinge scopurile.
