Ȋn anul 1993 s-a organizat la primaria orasului Iasi primul mare concurs de urbanism din tara abia iesita din comunismul dogmatic. El a fost urmat ȋndata de simpozionul „Arhitectura si puterea” la care au participat personalitati din tara si locale. Am sustinut atunci o comunicare despre numele si renumele orasului, despre importanta renumelui cu circulatie ȋn puterea reala, plina de seductie, a oricarei localitati. Ȋntre cele patru renume ale Iasului, capitala culturala a tarii, capitala celor trei uniri, orasul celor sapte coline, dulcele târg, am insistat pe relevanta dulcelui târg mai ales ȋn afara comunitatii iesene. El se bizuia pe o traditie la fel de veche ca nasterea lui asociata cu ideea de viata tihnita, multumitoare, plina de bucurii, resimtita de localnici si „vazuta” de ceilalti. Dulcele „târg” a devenit celebru din perspectiva celorlalti locuitori ai tarii si este un fel de carte de identitate. Este evident astazi ca nici unul dintre cele patru renume nu mai sunt ȋn relatie cu viziunea, calitatea de oras a Iasului istoric. Cu toate acestea punerea ȋn discutie numai a sintagmei „dulce târg” a stârnit reactii negative din partea personalitatilor locale participante la simpozion. S-au simtit ofensate. Desigur, orasul nostru nu mai este de multa vreme un târg, fie el si dulce, este o metropola ȋn expansiune cu limite schimbate repede, fara prea multe batai de cap chiar daca, ȋn felul acesta, pierdem fara putinta de a o mai recupera vreodata, frumusetea ansamblului. Am facut acest nostalgic prolog ȋntrucât ȋn desele plimbari prin colturile neumblate din centrul orasului am vazut cu limpezime ofensiva triumfatoare, chiar daca saraca ȋn frumusete, a metropolei ȋmpotriva „dulcelui târg” care se ȋncapatâneaza sa subziste, ȋn fracturi, chiar ȋn centrul orasului. Ȋn prima imagine se vede contrastul evident nepotrivit dintre arhitectura veche a Iasului si cea mai noua. Prima, fara valoare deosebita se remarca prin plasticitate, scara si caldura a desenului inobilate de umanitate. Restaurata inclusiv prin readucerea parterului la imaginea traditionala ea da seama cu demnitate de acel dulce târg despre care vorbesc. Ȋn schimb blocul numit „Select”, ce botez nepotrivit pentru o volumetrie si o arhitectura straina locului, produce o rana nevindecabila ȋn coerenta spatiului urban. Dar nu numai atât. Blocul este astazi ȋntr-o evidenta degradare a finisajelor de pe balcoane si fatade, cu exceptia parterului si a mezaninului partial unde au aparut o serie de servicii diverse, cu fatade si reclame noi la cea mai reprezentativa artera din Iasi, bulevardul Stefan cel Mare si Sfânt. Partea evident negativa a acestui imobil situat ȋn inima... metropolei (era sa zic târgului) este dezordinea data de ȋnchiderea la ȋntâmplare a balcoanelor si lipsa de viziune, faramitarea parterului ȋntr-o inadmisibila diversitate de culori, forme si materiale. Desigur, o reabilitare a volumetriei si arhitecturii blocului „Select” ȋn ansamblul lui este posibila teoretic si extrem de dificila practic. Sunt prea multi proprietari de locuinte si de spatii comerciale, diversi ca potenta financiara, aproape imposibil de adus la aceeasi masa chiar daca este vorba de o casa comuna. Prin alte parti mai civilizate administratiile locale dispun de specialisti negociatori capabili sa aduca diversi proprietari la aceeasi viziune asupra cladirii pe care si-o ȋmpart. Noi, trebuie sa recunoastem, suntem departe de asemenea performante de comunicare si consens, ȋn ciuda faptului ca vorbim de un imobil din inima orasului. Dar contrastul greu de imaginat ȋn buricul unei metropole apare dupa ce treci dincolo de „Select” ȋn spatiul urban dintre constructiile comuniste. Ȋn cea de-a doua imagine se vede vitalitatea „dulcelui” târg, pacea, linistea evidente ȋn raport cu animatia deseori sufocanta de la bulevard. Biserica Sfântul Dumitru Bals ierarhizeaza la propriu un spatiu ramas dezarticulat, ȋngustat, fara perspective, producator de linistea potrivita vietii, fie ea si urbana. Sunt destule lucruri de rectificat si armonizat ȋn acest spatiu aproape parasit de orice idee de proiect viitor. Totusi, contrastul acesta ȋntre interior si exterior poate fi speculat ȋn interesul atractivitatii orasului. Dar si ȋn acest caz, un proiect comun ȋntre atâtia proprietari este incompatibil cu perceptia româneasca despre spatiul social. Ȋn concluzie, trebuie sa regândim rolul si importanta administratiei locale fata de calitatea spatiului urban pe temeiul unei ȋmbunatatirii radicale a legislatiei. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
