Dupa doua decenii de demersuri inutile, urmasii principelul Mihalache Voda Sturdza ar putea obtine despagubiri pentru fostele curti boieresti din Copou. Solicitarea initiala a fost întâi respinsa, apoi aprobata, dar uitata prin sertare. Cazul a ajuns în fata Curtii de Apel, care s-ar putea pronunta definitiv saptamâna viitoare. În 1895, printul Dimitrie Mihail Sturdza cumparase de la Academia Româna doua imobile. Un teren de 3.252 mp se afla lânga actualul palat al Universitatii din Copou. Al doilea teren, de peste 9.100 mp, se afla ceva mai la deal, între bulevard si fosta Policlinica cu plata. Aici se afla palatul Sturdza, o cladire cu 25 de încaperi, înconjurata de alte trei cladiri secundare si diverse anexe. În imediata apropiere, spre Codrescu, se aflau pe atunci curtile principesei Finareta Ghyka. Primul teren a fost expropriat în 1946, în folosul Universitatii. Al doilea, împreuna cu cladirile de pe el, a fost confiscat în 1952, de la principesa Olga Mavrocordat-Sturdza. Curtile au fost demolate, pe terenul sistematizat construindu-se blocuri. Aproape 50 de ani mai târziu, familia Sturdza a cerut acordarea de despagubiri pentru fostele proprietati. Initial, solicitarea a fost respinsa, invocându-se faptul ca Sturdzestii nu facusera dovada ca fostele curti fusesera preluate de catre stat. Într-adevar, actele lipseau, confiscarea din 1952 facându-se, ca multe altele în acea vreme, fara emiterea niciunui document. Pe de alta parte, nici statul nu putea dovedi ca preluase curtile în urma vreunei donatii sau vânzari. Dupa mai multi ani de procese, familia Sturdza a obtinut în 2013 recunoasterea dreptului de a primi despagubiri pentru terenul de 3.252 mp si pentru cladiri în suprafata totala de 1.596 mp. Dispozitia emisa de Primarie si sentinta Curtii de Apel nu au fost urmate însa de nicio reparatie concreta. În 2018, printul Dimitrie Sturdza s-a adresat Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, solicitând sa i se comunice stadiul dosarului. Doar ca dosarul nu plecase niciodata de la Iasi, iar functionarii ANRP nu au putut sa raspunda decât ca nu stiu despre ce e vorba. O plângere trimisa Prefecturii a facut ca lucrurile sa se puna în miscare, documentatia plecând de la Primarie catre ANRP. Aici însa lucrurile s-au blocat din nou. În aceste conditii, Dimitrie Sturdza si fiul acestuia, Ioan Eric, s-au adresat din nou instantei. Aici, reprezentantii Comisiei Nationale pentru Compensarea imobilelor au afirmat ca dosarul Sturdza nu a putut fi solutionat, întrucât nu este clara destinatia pe care o aveau casele din Copou la momentul confiscarii si nici nu se poate stabili categoria de folosinta a terenului. Prin urmare, nu se putea aplica grila notariala de evaluare. În plus, nu se cunosteau nici detaliile constructive ale imobilului. Or, la aproape 70 de ani de la confiscarea curtilor Sturdza, singurele detalii care rezultau din actele existente erau ca imobilele fusesera construite din caramida si acoperite cu tabla. În analiza cazului, magistratii Tribunalului s-au raportat la prevederile legii 165/2013, care stabilesc un termen maxim de 5 ani pentru solutionarea unui dosar. CNCI ar fi trebuit sa propuna o valoare a despagubirilor în functie de datele cunoscute, petentii având posibilitatea de a accepta suma respectiva sau de a o contesta. În orice caz, un calcul ar fi trebuit prezentat cel târziu în 2018. Prin sentinta data în martie, judecatorii au impus CNCI un termen de 30 de zile pentru stabilirea despagubirilor. Sentinta a fost contestata de CNCI, dosarul intrând pe rolul Curtii de Apel. La termenul de judecata de ieri, magistratii au amânat pronuntarea pentru data de 10 noiembrie.
