Fascinatia pentru spatiu a crescut în ultima perioada, odata cu lansarea telescopului James Webb, de catre NASA, care ne-a aratat imagini cu galaxii care au existat în urma cu 13,1 miliarde de ani, foarte aproape de momentul crearii Universului. Dar „Ziarul de Iasi” a vorbit cu pasionatul de astrofotografie si vânatorul de eclipse Catalin Beldea, pentru a întelege cum functioneaza un astru mai aproape de casa: Soarele, fiindca acesta a surprins, la începutul anului, o serie de imagini spectaculoase. Este, de altfel, singurul român care a prins în direct 13 eclipse de Soare. Discul perfect rotund si galben al Soarelui pare spart, pe alocuri, de gauri negre, de parca fi un balon întepat, pe punctul sa se dezumfle. Catalin Beldea explica faptul ca petele solare sunt locuri prin care au loc eruptii solare, sunt un fenomen ciclic, dar care nu trebuie sa ne îngrijoreze foarte tare. Chiar daca o singura pata are de doua ori diametrul Pamântului. „Aceste eruptii au loc de 5 miliarde de ani si noi, în loc sa disparem, suntem tot aici”. Avertisment - Nu încercati sa priviti Soarele cu ochiul liber: riscati orbire permanenta Catalin Beldea este organizator al festivalului de astronomie Astroshow, editor de astronomie la revista Stiinta si Tehnica, astrofotograf, vânator de eclipse si antreprenor. Este singurul român care a vazut peste tot, pe glob, 13 eclipse solare, si a lansat recent si o carte în care a descris experientele sale. El publica pe blogul personal fotografii din expeditiile pe care le-a realizat în lume, în cautarea eclipselor totale. Imagini cu petele solare le-a surprins chiar de la geamul apartamentului sau, la începutul anului, în timp ce se afla în izolare. De la distanta par a fi mici umbre negre pe Soare, dar unele pete fotografiate de Catalin Beldea au diametrul de doua ori mai mare decât cel al Pamântului. „Stiu ca îngrijorarea este pe buzele tuturor când apar stiri despre soare, pete solare si despre eruptii solare. Eruptiile au legatura cu petele solare, dar nu trebuie sa ne facem griji, pentru ca Soarele are aceste eruptii de la aparitia lui de acum aproape 5 miliarde ani si noi, în loc sa disparem, din contra, n-am facut-o. Viata pe Pamânt a prosperat”, a spus Catalin Beldea. Specialistul explica însa ca exista un risc major al eruptiilor solare, asa numitele „coronal mass ejection”. De aceea exista servicii de monitorizare a „vremii în spatiu”, coordonate de NASA si alte institutii de profil din Europa, China si Japonia. Cum ne afecteaza o eruptie solara? „Suntem o societate dependenta energie electrica si e posibil ca, daca nu monitorizam foarte bine ce se întâmpla cu Soarele, s-ar putea sa avem probleme cum s-a întâmplat în 1989 când a avut loc un eveniment de genul asta. O ejectie de masa coronala care vine spre Pamânt poate întrerupe circuitele electrice, le încarca atât de mult încât cedeaza, au loc suprasarcini si se poate opri furnizarea electricitatii”, a explicat Catalin Beldea. Pe 13 martie 1989, întreaga provincie din Quebec, Canada, a fost afectata de o pana generala de curent, ca efect al unei eruptii solare. În acelasi timp, energia din urma eruptiei a afectat inclusiv transmisia pe undele scurte ale radioului. Fara a exagera, specialistul a spus ca un astfel de eveniment care ne-ar surprinde nepregatiti poate duce la adevarate catastrofe, mai ales în mediul urban. Într-un oras mare, ca New York, oprirea curentului electric pentru câteva zile pune în pericol de moarte foarte multe persoane, sustine Catalin Beldea. „Nici nu stii cum se poate întâmpla: unii vor ramâne în lift, altii în subteran, se opreste curentul la institutii importante. De aceea se creeaza de regula aceasta alarma falsa cu privire la eruptii solare, care au loc de altfel în fiecare zi, fiindca exista totusi un motiv de îngrijorare”, a mai spus acesta. Solutia pentru evitarea unei crize este simpla: fiind avertizati din timp de petrecerea unor fenomene de amploare, guvernele pot lua decizia opririi voluntare a curentului din retele. Desi s-ar produce pagube materiale semnificative, nu ar aparea suprasarcini în retea care sa implice reparatii ce pot dura zile întregi ulterior. Duminica, 31 ianuarie, a fost înregistrata o eruptie solara importanta, care a generat miercuri, 2 februarie, o furtuna geomagnetica de mici dimensiuni, care nu a afectat nici satelitii nici retelele de curent. Cum se produc petele solare? Catalin Beldea explica faptul ca petele solare sunt zone mai întunecate care apar pe discul solar. Ele se vad ca pete negre de pe Pamânt, când de fapt sunt regiuni afectate temporar. Acestea apar si dispar si sunt mai reci decât zonele adiacente de pe suprafata vizibila a Soarelui, numita fotosfera. Daca, în general, pe fotosfera se înregistreaza circa 5.500 de grade Celsius, o astfel de pata solara poate sa aiba între 3.000 si 4.000 de grade Celsius. Petele solare au o periodicitate ciclica, precum anotimpurile pe Pamânt: apar în numar mare în moment de maxim solar si dispar când se apropie de minimul solar. Un astfel de ciclu dureaza circa 11 ani, iar Catalin Beldea spune ca ne îndreptam încet-încet spre un maxim solar. Din observatiile sale, în urma cu 2-3 ani nu a fost nicio pata pe Soare pe toata durata anului, însa de atunci activitatea astrului s-a intensificat. „Sunt regiuni mai reci care apar si dispar neregulat. Nu este foarte simplu de explicat; de fapt, nici acum nu exista o explicatie întreaga, care sa fie unanim recunoscuta, legata de motivul pentru care apar aceste pete si de felul în care se formeaza. Soarele nu începe si se termina la ceea ce vedem noi - fotosfera, el are, de fapt, un interior foarte zbuciumat si un exterior la fel”, a spus Catalin Beldea. Primele observatii ale petelor solare dateaza din urma cu aproape 2.800 de ani, din China. Atunci erau interpretate ca fiind gauri în Soare si se faceau predictii astrologice pe baza lor. Abia de la aparitia telescopului, din anii 1600, s-au facut primele observatii serioase, iar ciclul de aparitie si disparitie a petelor a fost observat în secolul al XVIII-lea. Cum functioneaza Soarele? În fapt, ca „o ceapa” cu putere nucleara Catalin Beldea recomanda folosirea unei metafore pentru a întelege cum este format Soarele: cea a unei cepe cu straturi mai groase. Primul strat, de la suprafata, fotosfera, este foarte subtire, similar cu un fel de crusta a Pamântului. Are cam 500 de kilometri grosime si permite delimitarea discului solar. Dar totul începe de la nucleu, unde temperatura ajunge la 15 milioane de grade Celsius si presiunea este uriasa. Soarele este compus în proportie de peste 75- din hidrogen, iar presiunea uriasa duce la fuziune nucleara: atomii de hidrogen se ciocnesc violent, fuzioneaza, se unesc, iar din patru atomi de hidrogen rezulta un atom de heliu si o cantitate enorma de energie. E, practic, ce a descoperit Einstein prin celebra sa teorema: eâmc2. „Energia rezultata din urma acestei ciocniri extraordinare se elibereaza sub forma fotonilor, dar nu cei obisnuiti, ci din raze gamma cu care nu putem interactiona. Ei sunt creati în fiecare secunda în nucleul Soarelui. Dar este atât de dens si aglomerat în acel nucleu încât dureaza între 500.000 si 1 milion de ani ca un astfel de foton sa iasa la suprafata Soarelui, iar pâna atunci îsi pierde din putere în miliardele de ciocniri prin care trece. Iese ca foton din lumina alba, care ne da noua lumina si caldura”, a spus Catalin Beldea. Exploziile solare „evadeaza” prin fotosfera Peste nucleu urmeaza un strat superior cu o zona radioactiva puternica, considerat a fi „mai gros”, iar urmatorul strat este mai putin dens, fiind o zona convectiva. Acolo, gazul ionizat încins la sute de mii de grade se ridica spre suprafata, se raceste si cade înapoi, precum curentii de aer din atmosfera noastra. „Atomii pierd electroni, devin ioni, iar toate acestea seamana cu o supa încarcata electric si se formeaza un câmp electromagnetic, sunt linii de câmp magnetic. Iar acele bucle pe care le vedem în imagini ies la suprafata prin fotosfera, prin niste zone care blocheaza ridicarea curentilor fierbinti fiindca sunt mai reci. Acestea sunt petele solare”, a spus Catalin Beldea. Însa acele bucle care „evadeaza” din Soare nu sunt în sine eruptii solare, fiindca ele seamana cu un fel de sine magnetice, care urca si coboara înapoi în Soare. Eruptiile se creeaza când aceste bucle se rup, iar din ele este ejectata masa de plasma în spatiu, spre Sistemul Solar, cu viteze foarte mari. „Daca se nimereste ca aceasta bucla sa crape, sa se rupa înspre Pamânt, un nor de particule încarcate energetic va calatori în doua-trei zile spre Pamânt si va ajunge în cel mult 72 de ore. De aceea se studiaza si se urmareste vremea solara, pentru ca în doua zile, cât îi ia sa ajunga pe Pamânt, putem sa luam masuri, sa închidem centralele, sa nu mai circule curent în timpul furtunilor geomagnetice astfel create”, a precizat Catalin Beldea. Acesta îi îndeamna pe oamenii curiosi de astfel de fenomene sa mearga si în timpul zilei la observatoarele astronomice, daca sunt deschise, sa vada cu ochii lor petele solare sub îndrumarea specialistilor. Atât pentru protectie, cât si pentru a întelege mai bine fenomenele.
