În epoca retelelor sociale si a telefoanelor mobile, un fenomen câstiga popularitate – ghostship-ul. Acest termen se refera la ceea ce spuneam anterior, încheierea brusca a unei relatii, fara un motiv aparent. Un singur click si totul se încheie: si dialoguri, si dorinte, si sentimente. „Am iesit de doua ori si parea dragut, atent, la prima întâlnire mi-a adus flori, mi-a spus plângând. L-am cunoscut cam prin martie, pe Tinder, nu era ca alti barbati care îmi trimiteau mesaje indecente, era educat, avea umor si mi-a acaparat atentia imediat. Ne-am propus, dupa câteva dialoguri, sa nu ne vedem pâna nu ne cunoastem mai bine, astfel, în fiecare seara, dupa ce veneam de la munca, ne întâlneam pe chat sa vorbim, si vorbeam de toate. I-am povestit de copilaria mea, de parintii mei, de dorintele mele… Pâna când, într-o zi, a disparut pur si simplu. Nici un semn, parca intrase-n pamânt. Am trimis mesaje, nimic, nici un raspuns, i-am telefonat, dupa al doilea apel mi-a blocat numarul. Apoi am vazut ca e online… Am simtit atunci ca înnebunesc! Deci, într-un fel, am avut o confirmare, era viu, nu patise nimic, dar nu mai voia sa-mi vorbeasca. Întotdeauna parea ca îi placea prea mult sa fie cu mine – si apoi, a disparut, asa, fara nici un cuvânt. Oare unde am gresit?” Îti amintesti de mitul lui Psyche, a carei frumusete a stârnit pâna si gelozia Afroditei, pe care Eros – fara sa se lase vazut si fara sa-si dezvaluie identitatea, o vizita în fiecare noapte, disparând de îndata ce se iveau primii zori? Cineva se trezeste, din când în când, în bratele unei „zeitati” misterioase, iar dimineata, zeitatea dispare într-o ceata deasa... Nimic nu pare sa prefigureze despartirea, iar persoana amabila si interesanta cu care te-ai întâlnit, dupa ce zile si nopti în sir ai comunicat cu ea online, i-ai povestit despre viata ta, i-ai vorbit despre dorintele tale, fara sa spuna nimic, dispare din viata ta. Nu mai raspunde la apeluri, la mesaje, sau esti blocat în retelele de socializare si orice încercare de a o contacta este imposibila. Bineînteles, esti confuz, experimentezi un sentiment neplacut de anxietate, ce se transforma în furie, practic, nu întelegi ce s-a întâmplat: revii pe paginile „raufacatorului”, urmaresti momentul în care e online, vezi ca lasa comentarii altora, dar nu si tie, vezi fotografiile pe care le-a postat. Întelegi ca celalalt este în viata si bine, nu pare, în postarile lui, sa aiba vreun regret, e vesel, degajat, posteaza glume, iar tu, care ai pus atâta suflet în acea relatie, zile si nopti la rând, ai încetat sa mai existi pentru el. În epoca retelelor sociale si a telefoanelor mobile, un fenomen câstiga popularitate – ghostship-ul. Acest termen se refera la ceea ce spuneam anterior, încheierea brusca a unei relatii, fara un motiv aparent. Un singur click si totul se încheie: si dialoguri, si dorinte, si sentimente. Desi majoritatea oamenilor considera ca este nepoliticos si crud sa puna brusc capat unei relatii, totusi, statisticile arata ca mai mult de 40- dintre tineri au fost atât initiatorii, cât si victimele ghostship-ului. Fenomenul în sine nu este nou: oamenii au disparut întotdeauna din viata altora fara explicatii. Dar a parasi orasul pentru ca sa nu te gaseasca iubita sau a nu deschide usa, când ea insista la sonerie, este întotdeauna mult mai dificil si îti da batai de cap mult mai mari, decât daca opresti flirtul online. Cunoscuta zicala ca „între dragoste si ura exista un singur pas” a devenit, deci, „de la dragoste, la respingere, doar un click”. Traim într-o societate individualista, aceasta caracteristica nu se vede doar în relatiile de prietenie, ci si în relatiile de dragoste, care tind spre utilitarism. Societatea individualista nu încurajeaza, din pacate, relatiile, ele au devenit, în mare parte, temporare, lipsite de esenta si fara angajamente sentimentale pe termen lung. Aceasta si pentru ca tehnologia a pus comunicarea la îndemâna ei, o comunicare fara implicare emotionala, la fel ca si relatiile, nu mai este necesar sa fim apropiati fizic de o persoana pentru a relationa activ cu ea. Acest lucru face mult mai usor sa intram într-o relatie, sa legam un dialog sau sa generam sentimente, dar, totodata, sa le si rupem, deoarece nu trebuie sa ne justificam pozitia si atitudinea privindu-l pe celalalt în ochi, cum am face într-o relatie non-virtuala. Retelele îi transcend fizic pe cei din jurul nostru, iar Tinder sau Facebook sau Bumble sunt doar câteva locuri în care putem intra în contact cu oameni din întreaga lume sau unde putem gasi un partener în câteva minute. În aceste locuri, oamenii nu mai sunt indispensabili ca în viata reala: exista întotdeauna o „banca de rezerva” cu multi altii care asteapta, daca nu esti tu, va fi altul, daca ma plictisesc de tine, am de unde alege. Viteza cu care schimbam legaturile face ca extazul iubirii si al prieteniei sa dureze foarte putin. Odata terminata legatura, iesim din nou în cautarea extazului noutatii. Asa creezi un fel de cerere si oferta de sentimente cu numitor comun, cel al noutatii. Superficialitatea predomina în aceasta „piata”: un profil atragator pe retelele de socializare este fundamental. Iar când profilul îsi dezvaluie identitatea, visele, povestile si dragostea si ia forma reala, palpabila, atunci lucrurile se complica. Iar multi nu-si doresc complicatii, balta are peste. Superficialitatea face ca totul sa fie fragil, aglomeratia de pe retelele de socializare permite. Îmi place poza ta, te gasesc cool si sexy, initiez discutii cu tine, ma arat interesat de tine, si, deodata, te întreb daca nu vrei sa iesim în oras. Si apoi saptamâna urmatoare, dupa ce te-am vazut sau poate am facut mai mult de atât, m-am plictisit de tine, pur si simplu, nu mai trebuie sa-ti raspund, pentru ca mi-a fost foarte usor sa ma apropii de tine, îmi este foarte usor sa plec. Lipseste efortul, lipseste construirea persoanei în cautarea relatiei, iar asta se întâmpla, în mediul virtual, cu toate relatiile, nu doar cu cele sentimentale, ci si cu prieteniile. De ce o persoana alege sa fuga în acest mod dintr-o relatie care parea ca functioneaza? Unul dintre motivele principale este, dupa cum am vazut, cel social: avem tendinta de a mentine relatii superficiale si avem o pozitie mai degraba individualista. Pretuim mai putin relatiile si, de obicei, nu ne mai adâncim în ele. Exista opinia ca societatea moderna este predispusa la narcisism – multi oameni îsi construiesc viata în jurul reprezentarii propriului „eu” si cauta constant confirmarea importantei lor – care este facilitata si mai mult de algoritmii de social media. Narcisismul, potrivit unor studii, nu este un tip de personalitate, ci o trasatura de caracter care poate fi exprimata în grade diferite la diferite persoane, în functie de conditiile de mediu. Cultura, de asemenea, influenteaza foarte mult modul în care îi judecam pe ceilalti si cum alegem sa-i tratam. Acest lucru e foarte bine ilustrat într-un studiu care a vizat câtiva copii de vârsta scolara din Shanghai si Toronto. Studiul a aratat ca micutii sensibili si linistiti erau printre cei mai apreciati de colegii lor în China „colectivista”, în timp ce, elevi cu aceleasi calitati, erau batjocoriti si tinta ironiilor într-o scoala din Canada „individualista”. Un astfel de mediu social nu este propice dezvoltarii în oameni a atentiei, a empatiei, a capacitatii de a mentine un contact emotional profund cu altul – abilitati care ajuta la crearea unor relatii cu adevarat apropiate. În mod paradoxal, tocmai oamenii care nu sunt considerati a fi ca noi, într-o cultura occidental-narcisista, ne pot atrage atentia si pot deveni victime, pentru ca, într-o cultura narcisista, se vor cauta mereu victime si mai putin aliati. Un alt motiv, mult mai frecvent, este ca persoana care întrerupe contactul sa-si piarda, pur si simplu, orice interes, acesta nu a fost niciodata prea mare, iar persoana nu are de ce sa aprecieze contactul cu celalalt. Acest lucru se întâmpla adesea când relatia cu cealalta persoana a început de putin timp si nu exista o legatura reala, asa cum se întâmpla în retelele de socializare. În plus, noile tehnologii nu ne ofera feedback, cu care oamenii sunt obisnuiti. Multi dintre cei care practica fuga, incapabili de a întelege scopul comunicarii sau importanta unei relatii,o considera chiar normala, obisnuiti fiind cu acesttip de comportament. Nu îmi mai place, m-am plictisit, nu are sens sa îmi pierd timpul dându-i socoteala, vor spune. Si, o vor lua de la capat, cu altcineva care i se va parea atractiv. Psihologul Mihail Labkovski are o interpretare interesanta privind „fantomele”, afirmând ca motivele existentei acestui fenomen se afla, de fapt, în propriile nevroze, si nu în narcisism, ale ambilor parteneri. O persoana care sufera de nevroza si care a decis sa puna capat relatiei, crede ca nu este obligat sa raporteze nimanui decizia sa sau nu îsi poate face curaj sa vina cu un motiv adecvat si sa spuna ca nu mai este interesat de partener. Astfel, el se apara de potentiale acuzatii si atacuri, precum si de întrebari incomode, sperând ca va fi înteles de celalalt tocmai prin atitudinea sa ignoranta. Al doilea partener, cel parasit, începe, tot sub auspiciul nevrozei, mai ales daca are si o stima de sine scazuta, sa caute motive în el însusi întrebând, de exemplu: „De ce m-a parasit, poate ca am facut ceva gresit?!” „Oare nu sunt bun de nimic?” „Oare sunt atât de urât sau atât de neinteresant?” etc. Practic, nevroza l-ar determina sa se considere o victima în conditiile în care stie foarte bine riscurile comunicarii virtuale. Oricare ar fi cauza, ghosting-ul este o practica care poate avea o serie de consecinte negative pentru cineva care a trait pe propria piele acest fenomen. Victimele pot suferi uneori tulburari psihice grave – neurologul si psihologul Michael Linden vorbeste chiar despre „tristete posttraumatica”. Aceasta este o tulburare mentala reactiva rezultata din experienta nedreptatii, degradarea sau tradarea încrederii, caracterizata prin sentimente persistente de furie, agresiune, accese de plâns, suspiciune exagerata, retragere din relatiile sociale sau în unele cazuri chiar suicid. Abandonul brusc este un atac la propria identitate, mai ales pentru o persoana care si-a pus speranta în relatia virtuala, care a oferit totul despre ea, iar inexplicabilul, asa cum stim, ne îngrijoreaza mult mai mult decât deciziile bine întemeiate. Ghosting-ul se poate întâmpla în toate relatiile, relatiile de prietenie, de dragoste, chiar si în relatiile de munca. Sunt persoane care nu se mai prezinta la serviciu, fara nici un aviz prealabil, lasând totul balta, acte, documente importante, situatii nerezolvate, si care nu mai dau nici un semn de viata, blocând accesul tuturor colegilor la propria sa persoana. Dar disconfortul pe care acest lucru îl genereaza este mult mai mare si mult mai semnificativ în relatiile în care nu ai deja asigurat conceptul de angajament, unde acest lucru este înca în joc. Deci, de ce doare? De ce deranjeaza? „Pentru ca tot timpul ma gândesc ca nu sunt buna de nimic, indiferent cum m-as comporta”, mi-a spus clienta. Desi nu exista iritare si furie în cazul contactului cu cineva pe care l-am cunoscut recent sau superficial, poate fi foarte dureros daca vorbim despre cineva pe care l-am apreciat cu adevarat mult si chiar ne-am îndragostit de el, iar victima simte ca este dispretuita. De asemenea, victima trebuie sa se confrunte cu realitatea a ceea ce s-a întâmplat, ceea ce este necunoscut în multe cazuri, precum si cu lipsa de raspuns si a situatiei care pare nedreapta si disproportionata. De asemenea, îi este greu sa mai aiba încredere în relatiile ulterioare: daca m-a parasit brusc si nu a tinut cont de sentimentele mele , acest lucru se poate întâmpla din nou. În plus, persoanele care sufera de depresie, anxietate sau au probleme cu stima de sine îsi pot escalada si valida temerile si gândurile negative, simtindu-se complet abandonate si chiar inutile. Ghosting-ul este o realitate cu care multi oameni se confrunta, mai devreme sau mai târziu. Iar multi din cei care acceseaza retelele de socializare au trait pe propria piele acest fenomen. Metaforic vorbind, „ghost” este o persoana care se ascunde în spatele a sapte peceti. Nu declansa apocalipsa, nu le deschide pe toate pe retelele de socializare în fata unui profil despre care nu stii mare lucru. Vei avea timp sa o faci dupa ce vei întâlni persoana si o vei cunoaste mai bine în viata reala, locul unde oamenii ca si relatiile au contur, dorinte, prezent si viitor. Cristina Danilov este psiholog
