Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat 2022 ca fiind "Anul omagial al rugaciunii în viata Bisericii si a crestinului” si "Anul comemorativ al sfintilor isihasti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama si Paisie de la Neamt”. De fapt, si când vorbim despre sfintii isihasti, tot despre rugaciune vorbim. Adica despre ceea ce ne orienteaza spre Dumnezeu. *** O buna pregatire pentru a dobândi starea de rugaciune - adica predispozitia pentru dialogul real, viu cu Dumnezeu - este aceea de a lua mereu aminte la ceea ce fac, sunt, simt, gândesc. Sa fiu pur si simplu atent si prezent în viata mea, la cele mai banale sau complicate aspecte ale ei. Sa nu ma las grabit si furat de val, chiar cu riscul de a rata împlinirea anumitor lucruri ce par a fi presante si extrem de urgente. Sa-mi iau, sistematic, câteva minute sau macar câteva zeci de secunde de pauza în care sa ma "scanez”, sa constientizez ce e cu mine. Sa-L chem pe Dumnezeu în aceasta "pauza”, Lui sa-I împartasesc ceea ce vad la mine. Sa fiu cu multa luare aminte inclusiv la lucrurile marunte din jur, la o frunza care se misca într-un copac, la felul în care gesticulez sau respir (de altfel, cea mai profunda rugaciune, cea a mintii coborâte în inima, se face pe ritmul respiratiei). Toate acestea pot fi exercitii de constientizare, de ancorare în realitate, care ne ajuta sa ne reorientam catre launtrul nostru, catre locul unde ne întâlnim la modul nemijlocit cu Însusi Dumnezeu. Vom vedea ca rugaciunile noastre – atât cele rostite din carti, cât si cele pe care le rostim repetat în minte - cum ar fi "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul (pacatoasa)” - se preschimba într-un dialog viu si ne aduc coplesitoare bucurii si minunate (pre)schimbari. *** "Doamne, miluieste!” este, de departe, cea mai raspândita, cea mai simpla, dar si cea mai completa rugaciune la care orice credincios are acces. Ea cuprinde întreaga sfera a relatiei omului cu Dumnezeu. Când spun: "Doamne, miluieste!”, de fapt, implicit, zic: "Doamne, eu ma vad pe mine gol si lipsit, ranit si stapânit de puteri vrajmase. Îmbraca-ma Tu, acopera si vindeca toate ranile mele, reda-mi demnitatea de fiu al Tau si fii Stapânul inimii mele, câstigându-ma prin jertfa Ta pe Cruce. Doamne, desi eu te-am înselat adeseori, Tu iarta-ma si nu ma lipsi de iubirea Ta pe care o cer de la Tine cu lacrimi de recunostinta. Primind aceasta iubire îndelung-rabdatoare, stiu ca voi învata si eu sa Te iubesc!”. Desi nu am ajuns pâna acolo, undeva, în inima mea, ceva îmi spune ca, atunci când ma voi adânci deplin în întelesurile sale, voi afla ca rugaciunea "Doamne, miluieste!” îsi arata adevaratul chip în: "Da, Doamne, si eu Te iubesc!”. *** Fara rugaciune nu putem avea o relatie vie cu Dumnezeu, asa este. Dar, daca nu avem si fapte, daca nu împlinim cuvântul Domnului, rugaciunea noastra ramâne doar un soi de mantra, se reduce la un sir de vorbe goale - desi alcatuit din cuvinte sfinte - care nu au nici un fel de efect în plan duhovnicesc. Parca exasperat de insistenta unora în a-si reduce viata spirituala doar la unele rugaciuni sau invocari ale lui Dumnezeu, Mântuitorul izbucneste: "Si pentru ce Ma chemati: Doamne, Doamne, si nu faceti ce va spun?” (Matei 6, 46). *** Este bine sa ne rugam cu rugaciunile consacrate în cartile bisericesti (e pravila zilnica a fiecaruia), dupa cum bine este a avea permanenta preocupare de a rosti rugaciunea "Doamne, Iisuse...”. La aceasta se poate (si e de dorit) a adauga si un dialog liber cu Dumnezeu, cu propriile noastre cuvinte. O convorbire în care sa-I spunem Lui toate cele ale noastre, sa-I dam toata viata noastra, asa cum este ea acum. *** Iata si o adevarata "reteta a rugaciunii” care nu poate da gres, admirabil gatita de un mester - bucatar de cuvinte -, Marius Iordachioaia. O gasim în poemul sau intitulat "ce este rugaciunea”, care tine loc si de concluzie a acestui articol: "a te ruga pentru cineva/ înseamna/ a-i îmbraca sufletul cu carnea ta/ a-i încalzi inima cu suflarea ta/ a-i hrani fiinta cu viata ta/ a-l vizita în temnita sa launtrica/ a-l gazdui peste noapte în inima ta./app/ a te ruga pentru cineva/ înseamna/ a-I oferi lui Dumnezeu trupul/ cu care/ sa-L poata iubi...”
