An de an, 24 ianuarie ne ofera lectia de istorie ce dureaza de 163 de ani, amintindu-ne de primul pas important pe calea înfaptuirii statului national unitar român. Dealtfel, Unirea era un deziderat formulat înca din mai 1848 când la Brasov se elabora programul-legamânt: “Printipiile noastre pentru reformarea patriei”, ce cuprindea, într-o formula sintetica, cele doua obiective fundamentale românesti: “Unirea Moldovei si Tarii Românesti într-un singur stat neatârnat românesc”. În acelasi timp, domnia lui Alexandru Ioan Cuza, desi scurta (1859 - 11 februarie 1866), a fost perioada de maxima dezvoltare a României moderne. Recunoasterea Unirii a condus la crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, institutii care fiinteaza si astazi, la o scara mai ampla teritorial având în vedere Marea Unire de la 1918. Nu pot, asadar, sa nu fac o comparatie între doua perioade: 1859-1866 si 1990-2022, dar si între realizarile înfaptuite în cele doua etape. Prima, si cea mai scurta, a asezat mica Românie pe drumul modernizarii printr-o serie de reforme, unele contestate, printre care Legea secularizarii averilor manastiresti, altele profunde, dar bine primite de întreaga natiune: reforma fiscala si cea agrara, reforma învatamântului, cea a justitiei, dar si adoptarea primei Constitutii a României si a legii electorale. Sa nu uitam ca tot atunci a fost construit primul tronson de linie ferata Bucuresti-Filaret-Giurgiu, fiind calea cea mai scurta care lega capitala tarii cu Dunarea si astfel cu restul lumii. Privind suita de evenimente, unele cu caracter realmente revolutionar, se poate spune ca sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza si a Guvernului condus de Mihail Kogalniceanu au fost puse bazele statului unitar român modern. Practic, nu a existat domeniu de activitate economica, social-politica, culturala, administrativa sau militara din tara în care sa nu fi fost aduse îmbunatatiri si înnoiri organizatorice pe baza noilor cerinte ale epocii moderne. Analizând a doua perioada, 1990-2022, aproape ca simtim un gust amar. Am demolat sau am vândut o industrie performanta pentru anii ‘90 punând în loc mini sau maxi marketuri ori cladiri de birouri ce asteapta de ani buni sa fie populate, reforma învatamântului se schimba odata cu ministrul, reforma agrara a farâmitat ogoarele tarii, cea a justitiei e controversata. Cultura si traditiile sunt de mult pe un loc tert, pe calea ferata se circula cu viteza mai mica ca cea dinainte de ’89, românii pleaca sperând la mai bine pe meleaguri straine. Ar mai fi multe de spus, triste si adevarate, dar totusi ne apropiem de o zi de sarbatoare nationala când ar trebui sa ne dam mâna cu mâna pentru pastrarea unitatii. Si ar mai trebui sa recitim juramântul respectat de Cuza: “Jur în numele Prea Sfintei Treimi si în fata Tarii mele, ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite, ca voi fi credincios constitutiei în textul si în spiritul ei, ca în toata domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toti si în toate uitând toata prigonirea si ura, iubind deopotriva pe cel ce m-a iubit si pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei, decât binele si fericirea natiei române. Asa Dumnezeu si compatriotii mei sa-mi fie ajutor!”. La multi si vesnici ani… în unitate, dragi români!
