Postul nu este doar o perioada mai speciala a anului liturgic, ci si sansa de a ne reevalua viata, pregatind sau operând deja schimbari adecvate voii divine. Postul îmi stârneste dorul dupa libertatea cea în Dumnezeu. Postul da gust vietii. Numai cine a tinut post negru macar o zi poate aprecia pâna si valoarea unei bucati de pâine uscata. Postul aduce cu sine si energii nebanuite. Orice post tinut, pe cât se poate, de dragul lui Dumnezeu, deschide noi orizonturi. De aceea, de fiecare data când începe o perioada de post, ma întreb: oare de data aceasta ce va mai aduce nou, ce voi mai învata? Hotarât lucru, în post poti trece prin multe stari, poti constientiza limite si neputinte, dar cu siguranta nu ai cum sa te plictisesti. *** Greutatea unui post este perceputa în functie de cum se raporteaza omul la el însusi de-a lungul întregului an. Asprimea postirii este invers proportionala cu îngaduinta pe care o manifestam fata de noi. Cu cât cineva este mai necrutator cu patimile sale, cu cât îsi înfrâneaza mai mult mintea, pântecele si toate simturile, cu atât i se va parea mai usor postul. Postul e, în acest caz, un soi de examen trecut cu brio de studentul care s-a pregatit pe tot parcursul unui semestru, nu doar în sesiune. La cealalta extrema, maxima îngaduinta, faptul ca nu ne refuzam aproape niciodata nimic e de natura sa faca din post un soi de chin, o corvoada. În aceasta a doua situatie ne asemanam acelor copii carora nu li se interzice nimic, pe principiul ca nu trebuie sa li spuna niciodata NU, ci trebuie lasati sa-si „dezvolte” personalitatea. Astfel de copii vor creste cu iluzia ca totul le este permis sau ca pot obtine orice, important e sa-si doreasca suficient de mult. Evident, acestia vor suferi crunte dezamagiri în viata. *** Mâncarea este un act care ne poate apropia sau departa de Dumnezeu si de semenii nostri. În sine, nu înseamna nimic orice fel de performanta ascetica, orice înfrânare. Apostolii au fost apostrofati, la un moment dat, ca nu tineau post, dar Mântuitorul a explicat de ce: "Pot, oare, fiii nuntii sa fie tristi câta vreme Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei si atunci vor posti" (Matei 9, 15). Postim ca sa (re)dobândim pe Dumnezeu, sa fim cât mai liberi spre a ne uni cu El. Inima noastra este mai usor de plecat spre rugaciune atunci când mâncam putin si alimente cât mai usoare. Aceasta sa fie ratiunea pentru care renuntam la unele alimente, iar nu pentru ca ar fi ceva în neregula cu ele. Nu avem nevoie de nici un fel de pseudo-argument pentru a posti si a ne înfrâna. Singur, dorul dupa Dumnezeu este de ajuns. De El s-avem pofta! *** Pentru multi (si, în general, pentru cei care nu postesc) perioada aceasta de înfrânare e asociata cu întristarea si crisparea, cu o izolare de toate bucuriile. Multi se uita suspect la tine daca îndraznesti sa zâmbesti atunci când postesti. Poate ca asa va fi fost cu postul precrestin: unii evrei îsi smoleau fetele, îsi puneau cenusa în cap, se afisau pe la colturile ulitelor în atitudini care sugerau cât de rugatori si postitori sunt. A venit însa Hristos si a adus si "scandalul" acesta al postului luminos: "Când postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei îsi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor. Tu însa, când postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este în ascuns, si Tatal tau, Care vede în ascuns, îti va rasplati tie" (Matei 6, 16-18). *** A posti înseamna sa renunti la tot pentru Dumnezeu, ca sa poti primi de la Dumnezeu totul.
