În articolul de astazi, voi rezuma o serie de idei, opinii si conjecturi legate de capitalism formulate de Horia-Roman Patapievici, în cadrul unei excelente conferinte sustinuta la Bursa de Valori Bucuresti acum fix 5 ani. 1. Notiunea de capitalist (proprietar de capital) o premerge pe cea de capitalism. Conceptul de bun de capital al unei firme este folosit în Europa înca din sec. XII-XIII. Cel de capitalism apare pentru prima oara abia în 1850, având sensul (socialist) de joc cu suma nula, adica cineva obtine un câstig doar pentru ca altcineva pierde. Altfel spus, în termenii socialistului Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865), proprietatea privata este înteleasa ca furt. In nuce, avem de-a face cu o excelenta pârtie construita pentru Marx si Engels! Extrem de interesant, afirma Patapievici, conceptul de capitalism apare în Capitalul (1867) doar de 2 ori, pe când sintagma mod capitalist de productie e folosita de Marx de peste 2.600 ori! În alta ordine de idei, plecând de la o observatie a economistului austriac Ludwig von Mises (1881-1973), se afirma ca termenul de capitalism a aparut din nevoia de a denunta exploatarea observata în societatea moderna si nu de a nuanta sau întelege un sistem modern, greu de prins în tuse precise, deci instabil si turbulent din punct de vedere epistemologic. 2. În spatiul nostru cultural, receptarea ideii de capitalism a fost majoritar negativa. Socialistul român, Stefan Zeletin (1882-1934), profesor universitar la Iasi, format în spiritul Scolii istorice germane de economie, a fost un critic asiduu al capitalismului. Acesta, analizând si laudând aparitia burgheziei românesti, întelege prin neoliberalism o forma de deturnare a economiei catre un socialism national, prin interventia si controlul statului. La aproape 100 de ani de la aceasta definitie, termenul de neoliberalism are, în Occident, valenta unui ultraliberalism sau capitalism salbatic! În 1921, marele istoric Nicolae Iorga (1871-1940) considera ca trebuie readusa constiinta româneasca la virtutile momentului-magic petrecut în jurul anului 1300, atunci când s-a format un stat taranesc voievodal în Tara Româneasca. Cu alte cuvinte, Iorga si Zeletin erau convinsi ca exista o relatie profunda de incompatibilitate între capitalism si mentalitatea româneasca. În aceeasi directie, Mihail Manoilescu (1891-1950) scria în celebra sa lucrare, Rostul si destinul burgheziei românesti (1940), ca felul românului de a fi nu rezoneaza cu etosul capitalismului si cu burghezia. 3. Ecoul Revolutiei Industriale (1790-1830), prin aparitia sistemului de fabrica si a proletariatului urban, a fost eminamente negativ în presa si literatura straine. Pe acest fond, marxismul, pentru ca sa critice mijloacele de productie moderne, capitaliste, a folosit scheme mentale sau imagerii feudale despre societate, de natura pastoral-taranesti, romantice si paradisiace. Însa, daca înainte de Revolutia Industriala, populatia Angliei era de 4 ori mai mica fata de cea a Frantei, la mijlocul secolului al XIX-lea reuseste sa o depaseasca. Desi a produs saracie, Revolutia Industriala a oferit, întâi de toate, sansa la viata, chiar daca uneori mizera, unor oameni care, altfel, ar fi fost eliminati prin mortalitatea inexorabila a sistemului social si economic rural rudimentar. De asemenea, Revolutia Industriala a generat sensibilitatea fata de fenomenul saraciei în baza aparitiei inegalitatii economice si sociale. 4. Capitalismul sau civilizatia modernitatii devine un concept greu de definit la o privire microscopica pentru ca înglobeaza componente din zone de interes interdisciplinare. Asa cum afirma H.-R. Patapievici, printre aceste elemente constitutive se numara stiinta moderna a naturii, raportul dintre individ si stat (domnia legii) si dintre stat si Biserica (secularizare). De aceea, capitalismul este un hiperobiect, în special datorita dificultatii de a fi definit fara rest si numeroaselor dimensiuni care îl înglobeaza. 5. De ce unele tari performeaza gratie capitalismului, în special în Vest, pe când altele nu reusesc sau reusesc extrem de putin? La aceasta întrebare, H.-R. Patapievici rezuma argumentele economistului peruvian, Hernando de Soto (1941 - ) din celebra sa carte, The Mystery of Capital: Why Capitalism Triumphs in the West and Fails Everywhere Else (2000). Conform acestuia, capitalismul este egal cu capitalul. Acesta din urma cuprinde atât bunuri materiale, cât si bunuri mentale (deprinderi, aptitudini, îndemânari etc.). Astfel, se poate gasi bogatie chiar si în cea mai dura forma de saracie. Cu alte cuvinte, exista forme de capital despre care detinatorul nu stie ca le poate folosi sub forma de bunuri tranzactionabile pe piata, generatoare de prosperitate (spirit antreprenorial), fie nu pot fi inventariate, fie nu exista un statut juridic care sa le faca vii sau vizibile pe piata. Conform autorului peruvian, în deceniul al 9-lea din secolul trecut, valoarea de piata a bogatiei invizibile (constituita din bunuri care nu sunt vizibile/tranzactionabile pe piata) a celor mai saraci oameni din lume este de 40 de ori mai mare decât valoarea ajutoarelor acordate tarilor sarace începând din 1945. Spre pilda, în Egipt, valoarea bunurilor saracilor este de 55 de ori mai mare decât toate investitiile straine facute vreodata. În cazul uneia dintre cele mai sarace natiuni din lume, Haiti, aceasta este de 150 de ori mai mari decât totalul investitiilor straine facute din momentul dobândirii independentei fata de Franta (1804). De ce? Explicatia rezida în ideea conform careia, fara drepturi de proprietate privata statuate si garantate în mod adecvat, aceste bunuri nu pot deveni capital, iar în absenta lui nu poate exista capitalism. Un alt argument vine pe filiera celebrului William Petty (1623-1687), cel care a identificat drept principala cauza pentru prosperitatea natiunilor (indiferent cât de slab înzestrate ar fi acestea din punct de vedere economic, demografic sau militar) existenta minoritatilor heterodoxe. În aceeasi directie, elvetianul Alphonse de Candolle (1806-1893), iar mai târziu Max Weber (1864-1920), observasera o dinamica remarcabila a minoritarilor ca fermenti ai prosperitatii si capitalismului. Inima sus! Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. al Departamentului de Stiinte Socio-Umane, Institutul de Cercetari Interdisciplinare din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor
