O întâmplare înduiosatoare s-a petrecut în urma cu câteva saptamâni pe holurile liceului negruzzist, o dramoleta cu nuante adolescentine, dar traita de personagii în toata firea din târgul acesta atât de dulce. Spun sursele noastre ca într-o anumita zi si o anumita ora un domn spilcuit, la patru ace, s-a prezentat cu un buchet mare de flori la secretariatului liceului, rosu în obrajori si emotionat ca un elev de clasa a unsprezecea la prima lui întâlnire cu iubirea. Cin sa fie, cin sa fie monseniorul? Ei bine, iata, va spunem, era fostul presedinte de judet, si actual sef de partidoi, Maricel cel voinicel, venit de pe avion, cu veston si papion, sa ureze din tot sufletul la multi ani cu sanatate Damei cu Camelii, fosta candidata a partidului la functia cea mai înalta de la primarie. Martorii oculari se asteptau, în buna traditie a formatiunii politice cu trei trandafiri, la îmbratisari calde, pupaturi sincere si efuziuni social-democrate, ba chiar si un parfum romantic, cu mici tremurici de glas si atingeri stângace, totul pe fundal aramiu de toamna, cu frunze cazute si muzica romantica de pian, interpretata de Richard Clayderman. Ei, uite, n-a fost sa fie. În loc de astea toate, se spune ca doamna a afisat o tinuta severa, solemna, ba chiar suparata, ca în pozele primarului Chirica din cimitir, cu cele doua doamne cernite, care erau parca din „Cuibul de viespi”, celebra piesa a lui Alexandru Kiritescu. L-a privit distant pe Maricel, a spus ceva putin inteligibil, si l-a trimis sa puna buchetul într-un colt al secretariatului, unde nici macar nu era vreo vaza sau macar un borcan cu apa. Nici macar nu a atins florile si nu a spus „vai, ce frumoase sunt, si pe deasupra sunt preferatele mele!”. Nu, nimic! Nema vizita în biroul de director, nema îmbratisare, nema pupici. Toata lumea din preajma a încremenit, iar aerul din secretariat parea c-ar fi înghetat. Apoi, deodata s-a auzit un bubuit mare, ca la o rupere de nouri, si s-a putut vedea pe usa principala a liceului iesind domnul la patru ace în alergatura si cu pas de fuga pe Toma Cozma si apoi pe Copou, la vale, ca Birlic în filmul „Doua loturi”, care-si tinea palaria pe crestet, sa nu o ia vântul, iar vestonu-i flutura, si striga „Vitavercea, vitavercea!”. Ei, d’ale carnavalului politic. O întâlnire de taina la partidoi Dar, uite, ne-am luat cu romantismul, cu dulcegariile de toamna si am uitat sa va spunem o poveste mai de-a pamântului, chestiune concreta, nu sublimari platonice, despre o întâlnire de taina, tot la partidoi, doar ca într-un loc mai cu fereala, acolo unde se face politica adevarata. Spune o pasarica care-si cauta culcus la fereastra biroului de deputat al junelui Macovei ca nu mai mult de cu o zi în urma, hai, sa fi fost doua, nu mai conteaza, fostul sef de la Finansuri, Boasul anului, i-a facut o vizita stimabilului. Mai spune sursa noastra, care s-a culcusit mai spre cercevea, ca sa prinda din caldura biroului, c-ar fi auzit discutii despre cum se schimba ministrul de profil si ca, iaca, se întoarce roata, parca prinde a rasari soarele pe ulita social democrata si acusi, acusi va încalzi si târgul nostru. Ce sa fie, ce sa fie? Saraca pasarica nu a auzit finalul discutiei, dar luându-si zborul în cautare de firimituri a mai put sa vada cum cei doi si-au strâns calduros palmele. Hopa! **** PONT **** Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.
