În România, suntem obisnuiti ca autoritatile sau partidele politice sa lanseze (prin diversi reprezentanti sau „pe surse”) spre dezbatere, în spatiul public, diferite masuri sau politici macroeconomice. Acest mod s-a dovedit de cele mai multe ori ineficient deoarece daca aceste masuri/ politici nu sunt bine comunicate, argumentate si sustinute de analize aprofundate, ele vor fi sortite esecului. Dar acest lucru nu se întâmpla doar în România, ci si în alte state. Un exemplu este cazul guvernului condus de Liz Truss în Marea Britanie, care a fost nevoita sa demisioneze deoarece a propus un set de masuri privind reduceri fiscale fara a le explica în mod clar si consecvent, fapt care a dus la o depreciere istorica a lirei sterline si a afectat negativ costul de finantare si stabilitatea financiara. Astfel, doar propunerea unor masuri fiscale populiste de genul „sa punem banii înapoi în buzunarele oamenilor”, care din perspectiva economica afecteaza negativ veniturile fiscale si determina cresterea disponibilitatilor pentru consum, pot avea efecte negative asupra economiei în ansamblu, pe fondul inflatiei istorice înregistrat în aceasta perioada în cele mai multe tari. O astfel de masura ar trebui explicata de autoritati atât din perspectiva efectelor pe termen scurt versus efecte pe termen lung, cât si din perspectiva celor care vor fi afectati pozitiv sau negativ. Astfel, reducerea ratelor de impozitare poate constitui un stimulent pentru a munci mai mult, a economisi, a investi sau a începe o noua afacere. Dar daca aceasta masura nu este cumulata cu o reducere a cheltuielilor guvernamentale, ramâne întrebarea cum se vor finanta acestea în viitor - statul se va împrumuta mai mult, cresc alte taxe si impozite, se va largi baza de impozitare sau se vor introduce alte taxe si impozite pentru a se mentine nivelul actual al veniturilor fiscale. Din aceeasi perspectiva putem aborda si tema privind cresterea pensiilor aflata în atentia publica în România. Având în vedere ca inflatia ridicata afecteaza în special persoanele cu venituri mici si grupurile vulnerabile, este necesara o crestere a veniturilor acestor persoane pentru a le mentine puterea de cumparare si pentru a evita riscul ca aceste persoane sa fie si mai expuse riscului de saracie si de excluziune sociala. Dar o astfel de masura presupune ca autoritatile sa identifice resursele bugetare si sa explice modul în care va finanta pe termen mediu aceasta majorare, care sunt efectele din perspectiva bugetara si daca vor fi adoptate si alte masuri fiscale (cresterea unor taxe si impozite si/ sau reducerea altor cheltuieli). Daca nu poti explica asta în mod clar, consecvent si fundamentat, masurile si politicile fiscale pe care doresti sa le aplici, fie nu le întelegi sau nu crezi în propriul tau mesaj, fie crezi ca nu este necesar sa le explici populatiei. Dar o astfel de abordare populista este sortita esecului, deoarece pietele financiare si investitorii vor penaliza autoritatile - prin cresterea ratelor de dobânda în cazul emisiunii de obligatiuni sau incapacitatea de a atrage sumele necesare de pe pietele internationale, populatia va fi nemultumita deoarece va considera ca aceste venituri puteau fi crescute mai mult, iar cei care nu au beneficiat de o crestere (de exemplu, persoanele angajate în domeniul public) se vor considera discriminate. Astfel, adoptarea unor masuri si politici guvernamentale necesita o buna fundamentare economica si are nevoie de buni comunicatori care sa sustina aceste masuri în dezbaterea publica. De asemenea, reformele macroeconomice nu pot fi realizate fara reforme la nivel microeconomic. Astfel sunt necesare masuri care sa sustina initierea si dezvoltarea de noi afaceri (spre exemplu, reducerea birocratiei în administratia publica), sa determine cresterea numarului de locuri de munca mai bine platite si reducerea ponderii populatiei inactive din punct de vedere economic (în anul 2021, populatia inactiva în România a fost de 10,86 milioane persoane, reprezentând 56,9- din populatia totala) si sa îmbunatateasca nivelul de trai al populatiei (spre exemplu, reducerea birocratiei în administratia publica, îmbunatatirea serviciilor publice si cresterea accesului populatiei la aceste servicii, în special în domeniul educatiei si sanatatii). Alin Andries este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
